3,994 matches
-
și mai puțin în armament, deoarece armata palestiniană nu va putea fi niciodată la fel de puternică așa cum este IDF.622 La polul opus există analiști palestinieni care consideră capacitatea de auto-apărare (self-help) ca fiind o componentă esențială a doctrinei de securitate palestiniană și susțin odată cu proclamarea noului stat palestinian crearea unei armate permanente. În prezent, sistemul de securitate palestinian este asigurat de forțe de securitate multifuncționale la care se adaugă misiunea UE și inițiativa Dayton; cele două misiuni de securitate care acționează
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
palestiniană nu va putea fi niciodată la fel de puternică așa cum este IDF.622 La polul opus există analiști palestinieni care consideră capacitatea de auto-apărare (self-help) ca fiind o componentă esențială a doctrinei de securitate palestiniană și susțin odată cu proclamarea noului stat palestinian crearea unei armate permanente. În prezent, sistemul de securitate palestinian este asigurat de forțe de securitate multifuncționale la care se adaugă misiunea UE și inițiativa Dayton; cele două misiuni de securitate care acționează în teritorii, în baza unui pact de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
IDF.622 La polul opus există analiști palestinieni care consideră capacitatea de auto-apărare (self-help) ca fiind o componentă esențială a doctrinei de securitate palestiniană și susțin odată cu proclamarea noului stat palestinian crearea unei armate permanente. În prezent, sistemul de securitate palestinian este asigurat de forțe de securitate multifuncționale la care se adaugă misiunea UE și inițiativa Dayton; cele două misiuni de securitate care acționează în teritorii, în baza unui pact de securitate, colaborează cu o parte din forțele de securitate palestiniene
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
palestinian este asigurat de forțe de securitate multifuncționale la care se adaugă misiunea UE și inițiativa Dayton; cele două misiuni de securitate care acționează în teritorii, în baza unui pact de securitate, colaborează cu o parte din forțele de securitate palestiniene, proiectul Dayton axându-se doar asupra Forței Naționale de Securitate (Național Security Force), Uniunea Europeană fiind mandatata să asigure securitatea civilă. Principalele nemulțumiri ale arabilor palestinieni, de-a lungul timpului (dar și în prezent), au rezultat în principal din persistentă și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
teritorii, în baza unui pact de securitate, colaborează cu o parte din forțele de securitate palestiniene, proiectul Dayton axându-se doar asupra Forței Naționale de Securitate (Național Security Force), Uniunea Europeană fiind mandatata să asigure securitatea civilă. Principalele nemulțumiri ale arabilor palestinieni, de-a lungul timpului (dar și în prezent), au rezultat în principal din persistentă și nesoluționarea a trei probleme de bază: problemă refugiaților, problema coloniilor israeliene și problema Ierusalimului. În acest context al nemulțumirilor entitatea palestiniană solicită că Israelul să
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Principalele nemulțumiri ale arabilor palestinieni, de-a lungul timpului (dar și în prezent), au rezultat în principal din persistentă și nesoluționarea a trei probleme de bază: problemă refugiaților, problema coloniilor israeliene și problema Ierusalimului. În acest context al nemulțumirilor entitatea palestiniană solicită că Israelul să recunoască dreptul refugiaților palestinieni (în baza Rezoluției ONU 194, din 11 decembrie 1948) de a se reîntoarce în teritorii și corelativ dreptul la compensații pentru cei care nu doresc să se întoarcă. O altă revendicare vizează
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
timpului (dar și în prezent), au rezultat în principal din persistentă și nesoluționarea a trei probleme de bază: problemă refugiaților, problema coloniilor israeliene și problema Ierusalimului. În acest context al nemulțumirilor entitatea palestiniană solicită că Israelul să recunoască dreptul refugiaților palestinieni (în baza Rezoluției ONU 194, din 11 decembrie 1948) de a se reîntoarce în teritorii și corelativ dreptul la compensații pentru cei care nu doresc să se întoarcă. O altă revendicare vizează eliberarea de către israelieni a coloniilor construite după 1967
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ONU 194, din 11 decembrie 1948) de a se reîntoarce în teritorii și corelativ dreptul la compensații pentru cei care nu doresc să se întoarcă. O altă revendicare vizează eliberarea de către israelieni a coloniilor construite după 1967, în vederea stabilirii refugiaților palestinieni care doresc să se revină în teritoriile respective. Nemulțumiri și divergențe de opinii între arabi și israelieni apar și din interpretarea acordurilor încheiate, dar și din textul rezoluțiilor ONU; de exemplu, palestinienii consideră că Rezoluția ONU 242 (adoptată de Consiliul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acestora fac referire la "teritoriile ocupate" ca fiind "teritorii disputate" și din acest motiv, în subsidiar, arabii solicită să se facă o diferențiere clară între cerințele de securitate ale Israelului și aspirațiile teritoriale concrete.624 Majoritatea statelor arabe sprijinind cererile palestinienilor au declarat frecvent că singurul mod de obținere a păcii este retragerea totală și necondiționată a trupelor israeliene din teritoriile arabe ocupate. În acest sens, mesajul oficial al mișcării Hamas susține în mod categoric continuarea rezistenței atâta timp cât ocupația israeliană persistă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
land for peace).625 Cu prilejul Conferinței de la Madrid (din 30 octombrie 1991), George Bush (ex-președinte al SUA) sublinia: "compromisurile teritoriale sunt esențiale pentru o pace reală", context în care Mihail Gorbaciov (ex-președinte al URSS) făcea apel la "respectarea drepturilor palestinienilor", apreciind că "este momentul ideal pentru statele arabe de a-si manifestă atitudinea lor de schimbare".626 Analizând declarațiile invariabile ale israelienilor prin care susțineau că nu se justifică necesitatea retrocedării Teritoriilor Ocupate (în 1967), argumentând totodată că Israelul deține
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de pace israeliano-palestinian. Dacă acordul de implementare a hotărârilor de la Oslo s-a dovedit la acel momentul un plan îndrăzneț ce presupunea o acțiune concertata, care viza: limitarea acțiunilor Israelului asupra Fâșiei Gază și Ierihonului (acordându-se un nou statut palestinienilor); respingerea Intifadei și recunoașterea caracterului ei extremist; recunoașterea statului Israel; acceptarea cererii Autorității Palestiniene privind apartenența la Palestina a teritoriilor Cisiordaniei și Gâzei etc., din august 2005 toate aceste deziderate au început să prindă contur, primul pas în acest sens
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la acel momentul un plan îndrăzneț ce presupunea o acțiune concertata, care viza: limitarea acțiunilor Israelului asupra Fâșiei Gază și Ierihonului (acordându-se un nou statut palestinienilor); respingerea Intifadei și recunoașterea caracterului ei extremist; recunoașterea statului Israel; acceptarea cererii Autorității Palestiniene privind apartenența la Palestina a teritoriilor Cisiordaniei și Gâzei etc., din august 2005 toate aceste deziderate au început să prindă contur, primul pas în acest sens constituindu-l retragerea israeliană unilaterală din Gază. Consider că la data de 17 august
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
prindă contur, primul pas în acest sens constituindu-l retragerea israeliană unilaterală din Gază. Consider că la data de 17 august 2005 s-a înregistrat un pas important în evoluția procesului de pace marcat de preluarea noii granițe de către Autoritatea Palestiniană, în pofida demonstrațiilor coloniștilor evrei și a procesiunilor de la Zidul Plângerii; în acest context, Ariel Sharon s-a dovedit fidel promisiunii făcute americanilor și, personal, lui Mahmoud Abbas. Parafrazându-l pe Jean-Paul Sartre, se poate conchide că a sosit timpul că
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
făcute americanilor și, personal, lui Mahmoud Abbas. Parafrazându-l pe Jean-Paul Sartre, se poate conchide că a sosit timpul că ambele părți să inițieze pași care să conducă spre o pace justă și durabilă în Orientul Mijlociu, planul de separare de palestinieni, propus inițial de Ariel Sharon, devenind o realitate care situează conflictul israeliano-palestinian în noi parametri politici, diplomatici și strategici. 3.3.2. Implicarea unor structuri globale și regionale de securitate în gestionarea crizei israeliano-palestiniene: ONU și NATO O succinta retrospectivă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
nu va reuși să reunească cele două părți aflate în conflict. Conferință Tripartită organizată ulterior la Londra (10 ianuarie 1947) a fost dedicată în exclusivitate situației din Palestina, unde luându-se în discuție un nou plan de soluționare a situației palestiniene s-a ales varianta împărțirii teritoriale.629 După această încercare eșuată, guvernul britanic a remis mandatul Palestinei (la 18 februarie 1947) către nou înființată Organizație a Națiunilor Unite,630 solicitând Secretarului General, Trygeve Lie, alcătuirea unei Comisii Speciale pentru investigarea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
630 solicitând Secretarului General, Trygeve Lie, alcătuirea unei Comisii Speciale pentru investigarea situației din teritorii; ca urmare, atât delegația britanică la ONU, cât și Liga Arabă (din care făceau parte: Egipt, Irak, Siria, Liban și Arabia Saudita) au cerut includerea problemei palestiniene pe ordinea de zi a Adunării. Pentru dezbaterea chestiunii palestiniene Adunarea Generală a desemnat o comisie specială (UNSCOP), alcătuită din reprezentanți a 11 țări din cadrul ONU (respectiv, Australia, Canada, Guatemala, India, Iran, Olanda, Peru, Suedia, Cehoslovacia, Uruguay și Iugoslavia); în
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pentru investigarea situației din teritorii; ca urmare, atât delegația britanică la ONU, cât și Liga Arabă (din care făceau parte: Egipt, Irak, Siria, Liban și Arabia Saudita) au cerut includerea problemei palestiniene pe ordinea de zi a Adunării. Pentru dezbaterea chestiunii palestiniene Adunarea Generală a desemnat o comisie specială (UNSCOP), alcătuită din reprezentanți a 11 țări din cadrul ONU (respectiv, Australia, Canada, Guatemala, India, Iran, Olanda, Peru, Suedia, Cehoslovacia, Uruguay și Iugoslavia); în urmă investigațiilor comisia a formulat 11 recomandări care vor îmbracă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
au fost adoptate Rezoluțiile 632 104 (5 mai 1947), 105 (7 mai 1947), 106 (15 mai 1947) și 107 (15 mai 1947), în care se menționează îndatoririle Comisiei Speciale și unele aspecte legate de implicarea Adunării Generale în soluționarea chestiunii palestiniene prin mandatarea Comisiei Speciale (UNSCOP); pentru prima dată de la implicarea în criză israeliano-palestiniană, prin intermediul Rezoluției 107, ONU a făcut apel la încetarea utilizării amenințării cu forța (sau folosirea efectivă a forței), precum și la încetarea oricăror acțiuni care ar putea prejudicia
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
criză israeliano-palestiniană, prin intermediul Rezoluției 107, ONU a făcut apel la încetarea utilizării amenințării cu forța (sau folosirea efectivă a forței), precum și la încetarea oricăror acțiuni care ar putea prejudicia soluționarea rapidă a problemei din Palestina. Situația tensionată generalizată în Teritoriile Palestiniene, în special în Ierusalim (dar și în Locurile Sfinte), s-a reflectat în concluziile și recomandările Adunării Generale a ONU formulate în 1948 (dar și în anii următori); în acest sens, s-au adoptat în regim de urgență Rezoluțiile 633
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
356(IV) din 10 decembrie 1949, Rezoluția 468(V) din 14 decembrie 1950 etc. Rezoluția 212(III),634 adoptată de Adunarea Generală la 19 noiembrie 1948, este prima rezoluție care face referire în mod explicit la situația critică a refugiaților palestinieni și solicită implicarea a cât mai multe organizații 635 în sprijinirea acestora. Rezoluția 194(III),636 adoptată de Adunarea Generală (la 11 decembrie 1948), reprezintă un document frecvent invocat de palestinieni atunci când își negociază posibilitatea de a alege în a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
referire în mod explicit la situația critică a refugiaților palestinieni și solicită implicarea a cât mai multe organizații 635 în sprijinirea acestora. Rezoluția 194(III),636 adoptată de Adunarea Generală (la 11 decembrie 1948), reprezintă un document frecvent invocat de palestinieni atunci când își negociază posibilitatea de a alege în a se întoarce în teritorii, oferind și soluții alternative, precum: acordarea de compensații pentru bunurile pierdute sau pentru daunele cauzate bunurilor; conform dreptului internațional aceste indemnizații ar trebui plătite de guvernele și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de guvernele și autoritățile responsabile pentru toți aceia care vor dori să revină și să trăiască în pace cu vecinii, motiv pentru care ar trebui să li se permită acest lucru cât mai rapid posibil. Problematică ridicată de statutul refugiaților palestinieni se va regăsi în mod constant pe agenda de lucru a sesiunilor Adunării Generale a ONU și/sau ale Consiliului de Securitate; în acest sens exemplificam menționând: Rezoluția 302(IV)637 adoptată la 8 decembrie 1949, Rezoluția 393(V)638
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
350646 (la 31 mai 1974), care făcea referire la acordul privind dejangajarea militară a Israelului și a Siriei conform Rezoluției 338. La conferința Ligii Arabe, desfășurate la Rabat (Maroc, 28 octombrie 1974), statele arabe și-au exprimat solidaritatea față de problemele palestinienilor, susținând dreptul acestora la autodeterminare, precum și la întoarcerea în Teritoriile Ocupate; la aceeasi manifestare OEP a fost desemnată drept singură reprezentanta legitimă a poporului palestinian în relațiile cu alte state și organizații internaționale.647 În acest context, la 22 noiembrie
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
desfășurate la Rabat (Maroc, 28 octombrie 1974), statele arabe și-au exprimat solidaritatea față de problemele palestinienilor, susținând dreptul acestora la autodeterminare, precum și la întoarcerea în Teritoriile Ocupate; la aceeasi manifestare OEP a fost desemnată drept singură reprezentanta legitimă a poporului palestinian în relațiile cu alte state și organizații internaționale.647 În acest context, la 22 noiembrie 1974 Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 3237 (XXIX)648 prin care OEP era invitată să participe în calitate de observator la toate sesiunile și lucrările
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
manifestări organizate sub auspiciile ONU. Rezoluția 3236(XXIX)649 adoptată de Adunarea Generală a ONU (la 22 noiembrie 1974) reitera recomandările și concluziile formulate în rezoluțiile adoptate anterior,650 accentuându-se faptul că absența unei soluții mutual acceptate în chestiunea palestiniană pune în pericol pacea și securitatea internațională; în textul rezoluției se reafirmă, de asemenea, dreptul poporului palestinian la autodeterminare în conformitate cu Carta ONU, dreptul la independență națională și suveranitate, dreptul de a se întoarce la casele și proprietățile pe care au
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]