6,523 matches
-
de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atât de albă fața-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. {EminescuOpI 172} Din negru giulgiu se desfășor Marmoreele brațe, El vine trist și gânditor Și palid e la față; Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și nici unchiul său nu prea vorbeau, ci doar mergeau buimaci în urma lui. Nici după ce suita dispărea din vedere, cei doi nu rostiră nici un cuvânt, ci se întoarseră acasă în tăcere. Riku, după ce ascultase din bucătărie cele discutate adineauri, dispăru, palidă la față. Samuraiul avea impresia că pe locul de lângă vatră încă mai stătea seniorul Ishida. Alături, unchiul stătea cu picioarele încrucișate. Acesta păstră tăcerea vreme îndelungată, dar în cele din urmă scoase un sunet între gâfâit și oftat adânc: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucrurile stăteau astfel, atunci însemna că seniorul Shiraishi nu uitase ajutorul pe care i-l dăduse tatăl samuraiului în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul își aminti iarăși chipul tatălui său. Riku apăru din nou de la bucătărie și, cu chipul palid, se așeză într-un colț al vetrei privind cu luare-aminte la unchiul și la soțul său. — Într-o țară îndepărtată... acolo o să se ducă Roku, zise unchiul parcă nu pentru Riku, ci pentru sine. E o mare cinste. O mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ieșiră din cameră în vârful picioarelor. Nu luaseră cu ei nici o lumânare, însă razele lunii care pătrundeau prin ferestrele coridorului luminau calea spre ușa ce dădea în grădina interioară. Mănăstirea era cufundată în somn, iar grădina poleită de razele palide ale lunii era plină de mireasma tare a florilor tropicale. Se furișară din mănăstire fără ca nimeni să bage de seamă. Orașul dormea încă adânc, de parcă ar fi fost mort. La rădăcina unui copac de care erau legați niște măgari, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după-amiaza celei de-a doua zile de la plecarea noastră din Saint Tropez am zărit în depărtare orașul port Genova din regatul Savona. Pe niște dealuri ce băteau într-un gălbui roșcat de ridica un oraș alb, scăldat de un soare palid. Chiar în mijloc se ridica turnul vechi și cenușiu al unui castel. Arătându-le solilor și însoțitorilor lor turnul, le-am spus că acolo se născuse un om pe nume Cristofor Columb care odinioară apucase drumul mării căutând țara aurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare voia să-și scrie testamentul. În lumina palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații săi de la mănăstirea din Luzon ultimele sale dorințe: „Cu fiecare clipă ce trece simt cum mi se apropie sfârșitul. Binecuvântat fie Domnul pentru că-Și revarsă ploaia iubirii peste pământul sterp și stâncos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se uită lung la el. „Al dracu’ tip ciudat, Își spuse. Ieri făcea pe el În pantaloni și acum parcă-l țin pe jăratic.“ — Încă nu, hai să-l mai lăsăm puțin. Haideți la umbră, vă rog, spuse Margot. Era palidă la față și părea că-i e rău. Se duseră sub copacul singuratic cu coroană largă sub care era trasă mașina și urcară-n ea. — E posibil să fi murit deja În desiș. Mai stăm puțin și după aia mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
indieni. Nick duse ligheanul În bucătărie. Unchiul George Își privi brațul. Indianul tânăr zâmbi, amintindu-și ce se-ntâmplase. — O să-ți pun niște apă oxigenată, George, zise doctorul. Se aplecă deasupra femeii. Era liniștită acum, cu ochii Închiși. Era foarte palidă. Habar n-avea ce se-alesese de copil, nu știa nimic. — Mă-ntorc dimineață, spuse doctorul, ridicându-se. Pe la prânz o să vină asistenta de la St. Ignace și o să ne aducă tot ce e nevoie. Era Înfierbântat și vorbăreț ca jucătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o Împușcătură afară, asta Însemnând că l-au omorât pe Gilford. M-am Întins lângă bătrân când au cărat targa la spital și m-am ținut bine de targă și-am plâns și-am plâns și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu privirea și surprinse luciri de apă În soare. În față nu se vedea nimic altceva decât câmpia, Întinzându-se până la dealurile albastre din depărtare, unde Începea Lake Superior. Abia putea să le vadă În lumina fierbinte a câmpiei, erau palide și Îndepărtate. Dacă se uita prea atent dispăreau. Dar dacă se uita ca din Întâmplare erau acolo, dealurile Îndepărtate. Nick se așeză pe jos, sprijinit de buturuga putrezită, și fumă o țigară. Sacul stătea-n echilibru pe buturugă, cu curelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbește despre ei la cafenea? — Nu știu, abia am ajuns. — A, da. Ai valiza cu tine. Se uită la Manuel rezemându-se de spătar. — Stai jos. Scoate-ți basca aia. Manuel se așeză. Arăta cu totul altfel fără bască. Era palid și coleta prinsă de creștetul capului ca să nu se vadă de sub bască Îi dădea un aer ciudat. — N-arăți prea bine, spuse Retana. — Doar ce-am ieșit din spital. — Auzisem că ți-au tăiat piciorul. — Nu, s-a făcut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu mâner lung. Manuel Își scoase basca și chelnerul Îi observă coada prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la sticlă. — Da. Mâine. Chelnerul rămase lângă el, sprijindu-și sticla de șold. — Ești cu comicii? Băiatul cu cafeaua privi jenat Într-o parte. — Nu. În lupta obișnuită. Credeam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă și-l privi: — Salut, Zurito. — Salut, puștiule. Am dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor. Unul dintre ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apărură și ceilalți doi băieți. Hernandez le făcu semn să se așeze câte unu-n fiecare parte. Manuel stătea singur În fața taurului. Le făcu semn bărbaților cu cape să se dea mai În spate. Pășind prudenți Înapoi, Îi văzură chipul palid și acoperit de sudoare. Nu știau că trebuie să stea În spate? Ce, voiau să-i atragă atenția taurului, care era deja fixat cu capele lor? Avea destule griji și fără tipi de genu’ ăsta-n ring. Taurul stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Știam doar că războiul continua, dar noi nu mai luam parte la el. Aveam cu toții aceleași medalii, toți În afară de băiatul cu batista, care petrecuse totuși prea puțin timp pe front pentru a primi vreo medalie. Băiatul Înalt, cu chipul foarte palid, care trebuia să fie avocat, fusese locotenent În Arditi și avea trei medalii de același fel cu ale noastre, doar că noi aveam una singură. Trăise un timp foarte Îndelungat În preajma morții, așa că avea o atitudine oarecum detașată. Toți eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Societății National Geographic, Washington D.C., S.U.A. — O s-o păstrez cu grijă, spuse Harris. O așteptare de-o zi Intrase-n cameră să-nchidă fereastra când noi eram Încă-n pat, și-am văzut că n-arată prea bine. Tremura, era palid și mergea Încet, de parcă l-ar fi durut ceva când se mișca. Ce s-a-ntâmplat, Schatz? — Mă doare capu’. Ar fi bine să mai stai În pat. — Nu, e-n regulă. — Du-te-n pat. Mă-mbrac și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întors În cameră, unde mi-am notat temperatura pe o coală de hârtie și mi-am mai notat orele la care trebuia să-i dăm pastilele. — Vrei să-ți citesc ceva? — Da, dacă vrei, mi-a zis băiatul. Era foarte palid și avea cearcăne Întunecate. Stătea În pat nemișcat și părea indiferent la tot ce i se Întâmpla. Am Început să-i citesc cu voce tare din Cartea piraților, a lui Howard Pyle, până mi-am dat seama că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spus că băiatul nu voia să primească pe nimeni În camera sa. — N-ai voie să intri, Îmi spuse. Să nu iei și tu ce am. Am intrat și l-am găsit În exact aceeași poziție În care-l lăsasem, palid la față, dar cu obrajii Înroșiți de febră, uitându-se În continuare, așa cum făcuse și Înainte, la piciorul patului. I-am luat temperatura. — Cât am? Aproape o sută, Îi spusei. Era o sută doi și Încă ceva. Înainte am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
casă, te rog! Ei, așa - da! Parcă mai merge! Ce băiat cuminte și blând a devenit frățiorul ei! Foarte mulțumită de tot, Sorina îl ia de mânuță și... Au ajuns, din nou, în camera lor. Obrăjorii lui Sorin sunt foarte palizi, mâinile continuă să-i tremure... Ce-i cu tine, ce ai, te doare ceva? Nu, nu, nu știu - face băiețelul. Parcă nu mă simt bine. Dar să știi că broscuța nu vine la copiii cuminți și ascultători, ci numai la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
drăgălaș, ești cam bolnăvior, nu-i așa? Îi deschise gura și se uită cu un ochi de expert la gingii, atingându-le ușor. Apoi, Îl trase puțin de pielea de pe spate lăsând-o să cadă la loc. —Are gingiile cam palide, observă el cu voce tare. Vezi, aici? Ușor cenușii. Și vezi cum Îi cade pielea În falduri. Deshidratare. Îl ridică și i se uită sub burtică. —Mm. E o fetiță... Și are o hernie la ombilic... Are cam cinci săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]