8,430 matches
-
tranzițiile ce s-ar produce în interiorul ei, indiferent de timpul și spațiul social. În locul căutării unei paradigme sociologice unice și universale, s-a dovedit a fi mai profitabilă teoretic și mai benefică social prospectarea corespondențelor adecvate dintre tranzițiile modernității și paradigmele explicative din sociologie. În cele ce urmează, voi consolida „proiectul iluminist” societate și cel de știință socială, corespondențele dintre ele și gradul lor de (in)adecvare în raport cu configurările modernității și ale societăților actuale. 1.1. Începuturile „proiectului iluminist” de societate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la începutul secolului XX, M. Weber, E. Durkheim, K. Marx, F. Tönnies și alții le-au elaborat ca fiind teorii propriu-zise ale tranziției de la societatea tradițională la cea modernă. Astfel, epocii de consacrare a modernității îi corespunde și prima mare paradigmă sociologică, ale cărei principii le putem deja identifica și formula: - cunoașterea sociologică este similară cu cea din științele naturii și diferită de cunoașterea comună, de prejudecăți, de religie, de ideologie sau de superstiții; - cunoașterea sociologică trebuie să fie rațională și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
condus la formularea unor astfel de întrebări și tot ea ne va cere să ne despărțim de acest trecut al modernității mai timpurii, pentru a ne referi la o societate tot mai individualistă. Abordarea specifică proiectului iluminist de societate și paradigmelor sociologice clasice este una de tip realist, care contrastează puternic cu abordările constructiviste inițiate și realizate de fenomenologia sociologică sau de neoinstituționalism. Individualitățile și relațiile sunt considerate ca fiind generice, în sensul că sunt eludate multe specificități istorice și contextuale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acea cunoaștere care, eventual, ar contribui la dezvoltarea procesului de construcție socială. O astfel de opțiune n-ar fi însă posibilă, decât în condiții de coincidență în timp și influențare reciprocă a cunoașterii sociale comune și a cunoașterii sociologice. Dacă paradigma cunoașterii și explicației sociologice s-ar afla în decalaj istoric cu societatea la care se referă, relevanța ei critică sau constructivă ar fi pierdută. Implicația acestei afirmații este că diferitelor perioade ale modernității trebuie să le corespundă paradigme sociologice distincte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sociologice. Dacă paradigma cunoașterii și explicației sociologice s-ar afla în decalaj istoric cu societatea la care se referă, relevanța ei critică sau constructivă ar fi pierdută. Implicația acestei afirmații este că diferitelor perioade ale modernității trebuie să le corespundă paradigme sociologice distincte. Evoluționismul social se asociază direct și irevocabil cu o teorie sociologică unică și universală, obiectivă și deterministă. Constructivismul sociologic, pe care îl susțin, este menit să răspundă nevoilor de cunoaștere ale contemporanilor, să le stimuleze „imaginația sociologică” (C.
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lor cât mai reflexivă. Ne aflăm astfel în perioada în care teoriile sociologice clasice, de sorginte iluministă, și-au diminuat forța explicativă și trebuie, fie și parțial, să ne despărțim de ele. Modernității târzii trebuie să-i corespundă o nouă paradigmă a explicației sociologice. În continuare, voi explora implicațiile unei astfel de opțiuni, concentrându-mă asupra unor tranziții recente ale modernității. 2.1. Tranziție și complementarități Perioada istoriei recente a fost și continuă să fie marcată de două tranziții pe cât de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cele de reconstrucție a modernității viciate de propriul hubris sau cele care cer lepădarea de modernitate pentru a plonja într-un fel de utopie a postmodernității. Să lăsăm deocamdată de-o parte astfel de dispute, pentru a ne întoarce la paradigma dominantă clasică a analizei sociologice a tranziției și la relevanța ei pentru lumea contemporană. Vom observa de îndată că aceasta și-a pierdut deja forța explicativă. Ea se referea de fapt la trecerea de la societatea tradițională la cea modernă (industrială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din epoca modernității târzii se confruntă cu o nouă tranziție, iar problema ar consta în elaborarea acelor modele explicative ce i-ar corespunde. Explicațiile pe care aceștia le-au oferit le putem clasifica în două categorii. Prima ia forma unei paradigme a regresivității dezvoltării. Ea insistă asupra dezagregărilor și contradicțiilor care s-au ivit în funcționarea sistemelor sociale din epoca modernității capitaliste târzii, ca urmare a ritmurilor și configurărilor diferite din cadrul componentelor sistemului social. Să considerăm, de exemplu, trei componente ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale celorlalte, încât să genereze în sistemul social dezagregări sau contradicții care să-i blocheze dezvoltarea integrală și chiar să-i inducă o stare regresivă cu efecte de disoluție sau de imposibilitate a înaintării spre un stadiu al dezvoltării dezirabile. Paradigma regresivității dezvoltării ia ca referință o țintă a dezirabilității sociale și caută să identifice factori și mecanisme sociale ce ar împiedica atingerea respectivei ținte datorită apariției unei stări de regresivitate a sistemului social. Similitudinea acestei abordări cu cea inițiată de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar împiedica atingerea respectivei ținte datorită apariției unei stări de regresivitate a sistemului social. Similitudinea acestei abordări cu cea inițiată de proiectul iluminist de știință socială este evidentă. Totuși, este cazul să o relevăm mai departe. O ilustrare a acestei paradigme regresive este teoria lui Daniel Bell, care insistă asupra „contradicțiilor culturale ale capitalismului”, cu scopul de a pune în evidență pericolul pe care dezechilibrarea socială și mai ales culturală l-ar putea genera, amenințând astfel expansiunea „societății postindustriale”. Cealaltă categorie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asupra „contradicțiilor culturale ale capitalismului”, cu scopul de a pune în evidență pericolul pe care dezechilibrarea socială și mai ales culturală l-ar putea genera, amenințând astfel expansiunea „societății postindustriale”. Cealaltă categorie include teorii de tip neofuncționalist, ce consacră o paradigmă a linearității progresive a dezvoltării. Aceste teorii urmăresc să identifice schimbările care se produc în tranziția spre „postmodernitate” sau către „societatea postmaterialistă”, fără însă a specifica pericole de disoluție iremediabilă. Ele urmăresc să identifice și să caracterizeze noul stadiu, în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
le descrie, să le înțeleagă și astfel să le explice în termeni teoretici corelați, fără însă a postula o teleologie a schimbărilor necesare. O implicație a acestei distincții se referă la modul în care autorii circumscriși mai înainte celor două paradigme de explicare a tranziției de la modernitate la postmodernitate au prezentat teoriile lor. Îndrăznesc astfel să inferez că teoriile respective sunt pe cât de etnocentrice, pe atât de teleologice, rămânând astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
agregare a acțiunilor lor pe calea generării sau construcției de acțiuni colective ce configurează un anumit model al dezvoltării și mai ales se raportează teleologic la o „metanarațiune” ideologică sau filosofică justificativă a unui model de dezvoltare socială. Astfel fiind, paradigmele respective sunt consonante cu teoriile sociologice clasice, de sorginte iluministă, despre tranziția de la societatea tradițională la cea modernă și se reduc la simpla descriere a unor „pattern-uri” specifice pentru ceea ce ei consideră a fi postmodernitatea, fără a detecta mecanismele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
clasele sociale se dezintegrează și sunt înlocuite de grupuri și asociații de interese, familia se destabilizează, individualizarea se accentuează, globalizarea cuprinde în valurile ei noi zone; pe scurt, totul pare că se schimbă. Odată cu acestea, ne așteptăm ca și schimbarea paradigmei sociologice clasice a tranziției dinspre societatea tradițională spre cea modernă și chiar înlocuirea ei cu noua paradigmă teoretică a tranziției spre societatea postindustrială să fie indicative pentru această „nouă știință socială”. Totuși, există această „nouă știință socială”? Și, dacă da
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se accentuează, globalizarea cuprinde în valurile ei noi zone; pe scurt, totul pare că se schimbă. Odată cu acestea, ne așteptăm ca și schimbarea paradigmei sociologice clasice a tranziției dinspre societatea tradițională spre cea modernă și chiar înlocuirea ei cu noua paradigmă teoretică a tranziției spre societatea postindustrială să fie indicative pentru această „nouă știință socială”. Totuși, există această „nouă știință socială”? Și, dacă da, în ce stadiu se află și ce consecințe ar avea asupra dezvoltării modernității reflexive? Înainte de toate, să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trecut depășit. Societatea modernă se raportează de acum la ea însăși, adică la propriile realizări, devenind reflexivă. Și tocmai în acest sens are nevoie de „o nouă știință socială” și de un tip nou de abordare a tranziției. Când considerăm paradigmele teoretice care au corespuns modernității, observăm că în modernitatea inițiatoare s-a dezvoltat doar acel „proiect iluminist” al așteptatei „științe sociale” pe care modernitatea consacrării l-a construit apoi în forma științelor sociale - sociologia, economia, psihologia, pedagogia, știința politică etc.
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
doar acel „proiect iluminist” al așteptatei „științe sociale” pe care modernitatea consacrării l-a construit apoi în forma științelor sociale - sociologia, economia, psihologia, pedagogia, știința politică etc. Multe dintre conceptele și enunțurile primare ale „proiectul iluminist” s-au regăsit în paradigmele noilor științe sociale. Astfel, sociologia care a corespuns perioadei de modernitate a consacrării, deși s-a vrut mereu desprinsă de filosofia clasică pentru a se afirma ca o „știință pozitivă”, nu a făcut în mare parte altceva decât să se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și le aplică în mod consecvent, pentru că sunt profitabile vieții lor, putem conta pe succese. În felul acesta, considerăm că modernitatea noastră este reflexivă sau nu este deloc. A doua presupoziție constă în faptul că abordarea propusă se distanțează de paradigmele deterministe, care invocă factori sau structuri economice, sociale sau culturale cu forță generativă sau de cauzare a unei ordini sociale date. Despărțirea de acest tip de abordare o fac odată cu aplicarea principiului metodologic al individualismului în contextul teoretic al neoinstituționalismului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de gestionare a riscurilor, incertitudinilor și inegalităților sociale sau individuale. Într-adevăr, subangajarea, angajarea informală, angajarea part-time sau alternarea angajării cu șomajul au devenit atât de generalizate, chiar dacă în forme neprevăzute, contradictorii, riscante și neuniforme, încât ilustrează o schimbare de paradigmă în funcționarea pieței muncii și un gen nou de diviziune a muncii. Motorul acestei schimbări este reprezentat de solicitările tot mai insistente pentru calificări înalte și înguste sau, la polul opus, pentru calificări rutiniere. Calificările aparțin însă unei individualități cât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
actuală se realizează teza iluministă privind valoarea socială și individuală a educației. Abordarea socială a inegalităților generate din reflexivitate nu mai poate fi abordată, ca în timpurile precedente, doar prin creșterea producției, prin schimbarea redistribuției sau prin expansiunea protecției sociale. Paradigma modernizării trebuie radical schimbată și definitiv ruptă de practicile modernității timpurii, întrucât numai astfel poate răspunde actualelor realități și provocări. Cunoașterea ca produs și conștiința cunoașterii ca proces sunt surse și resurse ale acelei reflexivități individuale care trebuie să ajungă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
voi revizita valorile academice tradiționale în contextul modernității recente și voi încerca să văd cu ce riscuri se confruntă și cât de desuete au devenit sau cât de vii mai sunt în ethosul universitar actual. 5.2. O schimbare de paradigmă: „industria educației” Dintre termenii noi care se utilizează astăzi cu tot mai mare frecvență în proiectarea și analiza învățământului superior, cei de piață, comerț, industrie și corporație trebuie neapărat menționați. Este drept că acești termeni sunt și cei mai contestați
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sensibilității, ci îi dă, prin contrast, o mișcare mai vie. În jgheabul de piatră, șuvoiul tragic răsună mai sonor. Efortul perpetuu cu care autorul se identifică e îndreptat spre un scop etic precis. M. are un ideal moral, urmărește o paradigmă a acțiunilor de împlinit. În lumina severă a unei cauze finale, bilanțul e adesea descurajant. Faptele mărunte, nesemnificative, în care s-a risipit și ale căror urme vrea să le acopere în grabă, ca un răufăcător, par să îi copleșească
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
ale așa-ziselor bătălii „din umbră” purtate de Securitate cu serviciile de spionaj străine. Se pot, astfel, identifica, odată cu succesiunea principalelor teme dezvoltate de autor în creațiile sale, chiar etapele definitorii ale literaturii române de după 1950 până la schimbarea regimului, transformările paradigmelor și ale punctelor de interes propagandistic. O primă serie de scrieri, incluzând nuvele și povestiri - Vin apele (1950), În pragul primăverii (1952), Scrisoarea (1952), Judecata (1952) -, apoi romane - Ogoare noi (1953), Floarea vieții (1954), devenit, în variantă revizuită, Destin (1960
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Ștefan Petică și vremea sa”, LCF, 1981, 8; Valeriu Cristea, O conștiință nouă, RL, 1981, 33; Șerban Cioculescu, „Simbolismul european”, RL, 1983, 11, 12; Șerban Foarță, Retușuri, O, 1983, 12; Irina Mavrodin, Simbolismul ca invariant și paradigmă, MS, 1984, 2; Paul Cornea, O antologie valoroasă, MS, 1984, 2; Dumitru Micu, O vastă panoramă a poeziei moderne, MS, 1984, 2. M.Dț.
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
și decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998). În 1991 înființează Editura Pontica (1991), în cadrul căreia coordonează colecția „Biblioteca italiană” și colecția de poezie „Euridice” (care promovează poezia tânără). În 1993 înființează revista culturală „Paradigma”. În 2002-2003 conduce cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor, ulterior transferat la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1964, la „Gazeta literară”, cu un articol de critică, iar ca poet la „Amfiteatru”, în 1966. Editorial, începe cu placheta de poezie Cumpănă (1968
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]