3,306 matches
-
inimii "te iubesc". Românii, cu veșnica lor obsesie a mașinilor superperformante, preferă scenariul "Spune-i te iubesc în limuzină". În acest caz, străvechea călătorie spirituală în beatificile ținuturi ale geografiei sacre este acum înlocuită cu turul celor mai frumoase cartiere pariziene (Place de la Concorde, Opera, Place Vendome, Champs-Elysees, Turnul Eiffel etc.). Mașina luxoasă este chipul postmodern al fabuloaselor mijloace de călătorie inițiatică din basme. La un moment dat, limuzina se oprește în fața unui uriaș ecran pe care apare seducătorul mesaj de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
spațiului). Poetul aspiră, prin urmare, la crearea unor imagini detașate de orice contingență reală („Dar stând aici și preajma contemplând-o,/creează mintea-mi."). Spațiul poetic, devenit proiecție a fanteziei creatoare, se organizează conform viziunii specifice a artistului. în Vis parizian de exemplu, Baudelaire descrie un astfel de spațiu, rod al propriei imaginații, în care succesiunea de „scări și arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveliște ciudată, Cum nimeni n-a putut vedea, In dimineața asta, iată, Vrăjește încă mintea mea.[...] Și-
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
fel de-a spune. A trecut ca o furtună de vară, cel mult câteva zile legate, între rupte de luni întregi de pribegie, zile în care trebuia să joace un alt rol: cel al glitteratei din cea mai înaltă societate pariziană. — Cum trăiați la Institut? — Nu atât de ușor pe cât se crede. De ce? Pentru că eu eram Viorica Cortez, artista, dar trebuia să fiu și Madame secrétaire perpétuel, ceea ce însemna că trebuia să dau mese, să invit miniștri, să am grijă cum
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nieră aproape referențială, câteva dintre personajele marelui repertoriu, alături de cei mai mari cântăreți ai timpului. A fost superbă în dificilul rol al Dulcineei din Don Quijote de Masse net, cu Nicolai Ghiaurov, în regia discutabilă a lui Peter Ustinov. Pentru publicul parizian și cel al marilor teatre din Franța, a fost Dalila, Azucena, Carmen și Eboli de bază. A mar cat amin tirile și emoțiile în Iocasta insurclasabilă din Oedipus Rex de Stravinsky, regizată de Jorge Lavelli. Instinctul său teatral și abilitățile
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
iar când ajungeam pe scenă eram cu ea aproape gata. Chut! Nu am mai fost până acum într-o casă cu lift interior. Tupilată pe o stradă subțirică din spatele Muzeului Georges Pompidou, reședința lui Jorge Lavelli, un hôtel particulier tipic parizian, vorbește despre proprietarul ei încă dinainte de a-l cunoaște personal. Păstrez în telefon și acum un SMS: Jorge Lavelli m-a invitat la el acasă. Două zile mai târziu, iată-mă în sufrageria-hol spațioasă a unei case mari, aerisite, aproape
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
decât atunci când scade calitatea producțiilor. — Dar multora le e frică să cânte la Scala din cauza spec tatorilor! — Să știi că și aici, la Paris, exista, într-o vreme, această modă a cabalelor fără motiv împotriva cuiva. Georges Prêtre le căzuse parizienilor pe invers. Așa e acum la Scala. Nu există justificare muzicală sau artistică, ci doar toane. Prêtre era adulat în Italia, la Roma, la Accademia di Santa Cecilia, la Napoli, iar acasă avea probleme. La fel se întâmpla cu Suzanne
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în discuții, principiul potrivit căruia, în problema Basarabiei România trebuia să adopte politica tăcerii. U.R.S.S. respingea, însă, această formulă 779. Îngrijorarea manifestată de șeful georgiștilor față de intențiile expansioniste ale Uniunii Sovietice era exprimată într-un interviu apărut în ziarul parizian "Paris-Midi", la 2 februarie 1932, preluat de oficiosul georgist 780. Gheorghe Brătianu considera că începerea negocierilor între România și Uniunea Sovietică era o dovadă a dorinței țării noastre de a menține pacea. Referindu-se, însă, la faptul că Moscova nu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
dar... numai sub numele de "comandant al Grupului 6 Vânătoare". Oricum, scriitorul arădean a fost singurul care, în toată perioada comunistă, a publicat ceva despre Dan Vizanty. După 1990, fiica sa Ana-Maria îl vizitează de câteva ori în auto-exilul său parizian, unde se simțea totuși foarte bine. Mai puțin Lou, care se recăsătorise cu un aristocrat francez, dar păstra în continuare relații strânse cu Dan. Ea se adaptase mai greu atmosferei franceze, care de aproape îi părea mai puțin fermecătoare. O
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în negru, delicată și aparte, pentru mine cât se poate de ciudată (poate mă impresiona și titulatura ei nobiliară), deși nu mi inspira teamă, ci doar o indicibilă sfială. Mult mai târziu, văzând într-o publicație franceză imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a plăcut s-o identific cu doamna Ponza, în mare doliu, enigmatică sub voalul negru, iar mai târziu încă, de aici pornind și acum înclinat spre grotesc, cu... văduva din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aveau să mai treacă ani până când să mă pierd în cele O mie și una de nopți traduse de soțul ei, doctorul Mardrus); dar, ca să fiu drept, datoram acestei publicații (La Petite Illustration), la rândul meu, o actualitate: cunoașterea teatrului parizian contemporan, cu actorii, regizorii și autorii lui faimoși: Louis Jouvet, Charles Dullin, Jacques Copeau, cei doi Pitoëff, dramaturgii - de la bulevard la poezie - de la Édouard Bourdet la Giraudoux, de la Henry Bernstein la Jean Anouilh. Aveam și eu zestrea mea... Poeziile lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de dezvoltare a căilor de circulație urbană, pentru ca orașul să devină "motor economic", dar și cu intenția de a elimina riscul epidemiilor și revoltelor. Urbanizarea a devenit treptat practică profesională și a cerut acțiune colectivă (Oblet arată cum construcția metroului parizian a produs mutații importante pe toate planurile, dispozitivele și echipamentele construite și implementate fiind rezultatul "reflecțiilor" responsabililor municipali și ale unei elite reformatoare favorabile industrializării). În acest fel, s-a ajuns în perioada planificării urbane. Construcția "orașului modern" nu s-
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a situației economice... În aceste condiții, autoritățile orașului și-au propus o intervenție de amploare asupra întregului patrimoniu al cartierului, începând cu dezenclavizarea lui, cu construcția de axe de comunicare importante care să-l lege de oraș, de întreaga regiune pariziană. Au fost implicate 30 de asociații. Regia de cartier s-a implicat puternic la început, ca și una dintre asociații, ce a construit în centrul axelor de comunicație o café-musique care, printr-o excelentă calitate a serviciilor și o bună
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
s-a implicat puternic la început, ca și una dintre asociații, ce a construit în centrul axelor de comunicație o café-musique care, printr-o excelentă calitate a serviciilor și o bună programare, a început să atragă oameni din toată regiunea pariziană. În acțiunile de formare a cetățenilor s-a implicat mult Atelierul Sociologic (în special în reconstrucția relațiilor dintre locatari, măsurarea liantului comunitar etc.). Reamenajarea urbană și realizarea esteticii acesteia au folosit sugestiile arhitecților laureați ai concursului "Changer l'image du
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a populației în capitală constituia un pericol pentru elitele de la curte și creștea potențial forța sa socială, autoritatea sa. Ludovic al XIV-lea a încercat să se opună acestui pericol transferându-și curtea la Versailles"2. Paul Thibaud sublinia: "Paradoxul parizian a fost acela că proximitatea cu monarhia absolută a împiedicat orașul să rămână departe de putere, prin instituții municipale puternice sau prin inițiative comerciale. Tocmai în calitate de contra-putere s-a exprimat Parisul, în viața intelectuală, prin politizare latentă sau disidentă"3
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dat și apropiat, se va alătura drumurilor străine. Ce s-ar întâmpla cu aceste valuri de călători aruncați într-un oraș care nu ar fi prevăzut cu toate cele necesare?"5 Țăranul neliniștit din cauza sumelor cheltuite pentru capitală sau proprietarul parizian expulzat din "cuibul său" nu au avut decât să rabde zeci de ani în așteptarea roadelor acestei strategii de dezvoltare, ale acestui proiect însoțit de visul puțin confuz al edificării unui oraș grandios și uman, inspirat de saint-simonism și de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fi pus întreaga inițiativă sub semnul întrebării. Ar fi suscitat opoziția persoanelor celor mai influente. Dimpotrivă, "interesarea" (o, ce cuvânt frumos!) agenților de execuție, sprijinirea lor și permiterea creșterii profitului privat au dus la realizarea marilor proiecte. Dacă patronii urbanismului parizian din timpul celui de-al Doilea Imperiu au tolerat speculația, au făcut-o fiindcă aveau nevoie de ea. Pentru a reuși au declanșat torentul afacerilor. Ce conta dacă acest torent tulbura apele și scotea la suprafață gunoaiele? Rigoarea în aplicarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
voiau să vină în Paris să se angajeze. În consecință, a fost diminuată forța de rezistență a muncitorilor, care, pentru că nu mai locuiau unii lângă alții, nu se întâlneau decât la uzină. În temeiul acestui prejudiciu am putea interpreta tentativa parizienilor de a distruge simbolurile politicii haussmaniene în perioada Comunei 5. Corespondentul acestui urbanism autoritar a fost cedarea pieței locuințelor ieftine bunăvoinței proprietarilor și antreprenorilor privați. Chiar înainte de cel de-al Doilea Imperiu, destul de mulți proprietari au intuit rentabilitatea cocioabelor 1
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
est-vest, pusă cu claritate de monarhia din Iulie, a rămas fără răspuns. Renunțând la a o pune în discuție, cel de-al Doilea Imperiu a agravat-o atât de mult încât rămâne și astăzi una dintre principalele probleme ale aglomerației pariziene"3. Haussmanizarea a creat două orașe: un Paris burghez și un Paris muncitoresc. Fără îndoială, ea a impulsionat formarea unei conștiințe de clasă a victimelor lucrărilor sale. Între orașul bogat și orașul sărac, între cartierele elegante și cele fără ieșire
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lucrărilor sale. Între orașul bogat și orașul sărac, între cartierele elegante și cele fără ieșire, fractura amenința sentimentul unicității orașului și, în absența percepției unei solidarități a dezvoltării, amenința construcția spațiului politic și a mizelor comune. Să notăm că muncitorii parizieni traumatizați de haussmanizare au fost printre primii care compătimeau, în cadrul anchetei din 1884, sfârșitul "amestecului claselor", considerat favorabil propășirii lor4. Subliniem, deopotrivă, că și alți contemporani ai lui Haussmann erau îngrijorați de pericolele pe care această segregare le exercita asupra
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
măsură și de către tehnocrații și arhitecții care, asociați orelor importante ale planificării urbane de după cel de-al Doilea Război Mondial, au ținut să rămână rezervați în privința prestigiului atribuit deschizătorilor de drumuri. Astfel, Alain Cottereau a descoperit în istoria construcției metroului parizian "exemplul cel mai frapant și cel mai vechi al acțiunii voluntare și colective de dezvoltare urbană"1. Urbanismul apare aici ca o depășire a simplei ajustări a evoluției urbane. "Până la metrou nu exista nici o altă acțiune importantă în privința orașului în afara
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ajustări a evoluției urbane. "Până la metrou nu exista nici o altă acțiune importantă în privința orașului în afara adaptării la exigențele tehnice și la activitățile meseriașilor"2. Primele inițiative de planificare urbană nu au fost impulsionate de către stat, ci de către municipalitate. Construcția metroului parizian este, astfel, rezultatul unei inițiative lansate de către Consiliul municipal al Parisului. Raportul comisiei speciale metropolitane inaugura, în 1883, primul demers "prospectiv". Acesta proiecta marile artere de circulație prevăzute pentru oraș. Din 1883 până la punerea în act a proiectului, în 1898
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rezultatul unei inițiative lansate de către Consiliul municipal al Parisului. Raportul comisiei speciale metropolitane inaugura, în 1883, primul demers "prospectiv". Acesta proiecta marile artere de circulație prevăzute pentru oraș. Din 1883 până la punerea în act a proiectului, în 1898, aleșii municipali parizieni și-au afirmat progresiv voința de a controla urbanizarea spontană. Extensia urbană nu mai era considerată drept un rău iremediabil, ci o posibilă binefacere pentru toată lumea. Era vorba să se acționeze asupra mișcărilor populației mai degrabă decât să se vegheze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sens pozitiv"4. Reticența unei mari părți a locuitorilor Parisului față de construcția metroului ilustra, de altfel, că aceasta nu răspundea nici unei "presiuni a nevoilor". Această primă încercare de raționalizare a teritoriului a trebuit să înfrunte logica randamentelor financiare. Apărătorii metroului parizian s-au confruntat în principal cu interesele companiilor private de căi ferate, apărate de către stat, în speță de Ministerul Lucrărilor Publice și de către Consiliul de Stat. Dornic să obțină sprijinul finanțelor locale pariziene pentru a realiza racordarea la rețeaua căilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să înfrunte logica randamentelor financiare. Apărătorii metroului parizian s-au confruntat în principal cu interesele companiilor private de căi ferate, apărate de către stat, în speță de Ministerul Lucrărilor Publice și de către Consiliul de Stat. Dornic să obțină sprijinul finanțelor locale pariziene pentru a realiza racordarea la rețeaua căilor ferate naționale, statul a blocat orice proiect de rețea exclusiv urbană, și aceasta până când amenințarea Consiliului municipal că va boicota Expoziția universală prevăzută pentru 1900 l-a făcut să concesioneze orașului dreptul de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aleși și tehnicieni 1. Acestea au mers dincolo de simpla prezervare a intereselor corporative. Urbanismul devenea operă a acțiunii colective. Tinerii ingineri, precum bretonul Fulgence Bienvenüe, încrezători încă din 1892 în succesul consiliului municipal, aveau să-și subordoneze tehnicile perspectivelor aleșilor parizieni. După patruzeci de ani de așteptare și cinci ani de dispute, dinamica proiectului social a câștigat în jocul de apărare a privilegiilor financiare deja dobândite 2. Orașul Paris a impus construirea metroului pentru a face dovada unei voințe politice suficiente
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]