8,233 matches
-
să fugi și înapoi să nu te mai întorci niciodată. Și totuși foamea te aduce înapoi mai mult de cât crezi în ceea ce faci, zice Talmaciu, privind în trecutul mai îndepărtat. După ce am terminat și am fost repartizat la această parohie, credeam că totul va fi bine, trecând peste toate necazurile. Am format coruri bisericești, ba chiar am vrut să mă căsătoresc cu Emilia, ea fiind apropiată de vârsta mea, dar din motive bine știute, e vorba de piciorul meu, m-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aplicare în toate provinciile Imperiului habsburgic, s-a acordat comunităților creștine necatolice, precum cea luterană, calvină și ortodoxă, egalitatea civică cu majoritatea catolică și libertatea cultului 27. Șirul reformelor iosefiniste a continuat în direcția ordinelor călugărești, a mănăstirilor și a parohiilor. După ce, în anul 1781, ordinele călugărești au fost naționalizate, prin scoaterea lor de sub dependența străină, în special papală 28, la începutul anului 1782 Iosif al II-lea a decretat desființarea unora socotite a fi pur contemplative, ca și a ordinelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fost secularizate, trecând în administrarea așa-numitelor Fonduri religioase. Veniturile rezultate urmau a fi folosite pentru plata personalului ecleziastic, pentru întreținerea învățământului și pentru opere de caritate 29. Mai mult, reformismul iosefinist pătrunde până la structurile aflate la baza ierarhiei ecleziastice, parohia și preotul parohial 30. Acestuia i se cerea să fie nu numai un educator moral-religios, ci și civic, atât al tinerilor, cât și al tuturor poporenilor aflați în parohia sa. Educația urma să se realizeze în conformitate cu dezideratele statului și sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mult, reformismul iosefinist pătrunde până la structurile aflate la baza ierarhiei ecleziastice, parohia și preotul parohial 30. Acestuia i se cerea să fie nu numai un educator moral-religios, ci și civic, atât al tinerilor, cât și al tuturor poporenilor aflați în parohia sa. Educația urma să se realizeze în conformitate cu dezideratele statului și sub stricta supraveghere a acestuia. Pentru creșterea gradului de educație și de cultură al preoților s-au înființat, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, începând cu 1783, treisprezece seminarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ortodoxe din această provincie. Rezolvarea treburilor eparhiale revenea Consistoriului, alcătuit din episcop și patru consilieri, doi clerici și doi laici, precum și dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu 31 de parohii, Ceremuș cu 34 parohii, Nistru cu 24, Berhomet cu 29, Vicov cu 37 de parohii și Suceava cu 31 de parohii. Acestea erau conduse de protopopi, ce erau numiți de episcop, din rândul parohilor din protopopiat. Egumenii celor trei mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rezolvarea treburilor eparhiale revenea Consistoriului, alcătuit din episcop și patru consilieri, doi clerici și doi laici, precum și dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu 31 de parohii, Ceremuș cu 34 parohii, Nistru cu 24, Berhomet cu 29, Vicov cu 37 de parohii și Suceava cu 31 de parohii. Acestea erau conduse de protopopi, ce erau numiți de episcop, din rândul parohilor din protopopiat. Egumenii celor trei mănăstiri rămase în ființă erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doi clerici și doi laici, precum și dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu 31 de parohii, Ceremuș cu 34 parohii, Nistru cu 24, Berhomet cu 29, Vicov cu 37 de parohii și Suceava cu 31 de parohii. Acestea erau conduse de protopopi, ce erau numiți de episcop, din rândul parohilor din protopopiat. Egumenii celor trei mănăstiri rămase în ființă erau aleși de soborul monahal și confirmați de episcop, cu asentimentul guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu 31 de parohii, Ceremuș cu 34 parohii, Nistru cu 24, Berhomet cu 29, Vicov cu 37 de parohii și Suceava cu 31 de parohii. Acestea erau conduse de protopopi, ce erau numiți de episcop, din rândul parohilor din protopopiat. Egumenii celor trei mănăstiri rămase în ființă erau aleși de soborul monahal și confirmați de episcop, cu asentimentul guvernatorului. Întreținerea mănăstirilor și a călugărilor urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
numiți de episcop, din rândul parohilor din protopopiat. Egumenii celor trei mănăstiri rămase în ființă erau aleși de soborul monahal și confirmați de episcop, cu asentimentul guvernatorului. Întreținerea mănăstirilor și a călugărilor urma a fi făcută din veniturile fondului. Numărul parohiilor a fost redus de la 239 la 186. În privința parohiilor se specifica că numărul lor putea crește în funcție de creșterea populației. Tot în funcție de populație era stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celor trei mănăstiri rămase în ființă erau aleși de soborul monahal și confirmați de episcop, cu asentimentul guvernatorului. Întreținerea mănăstirilor și a călugărilor urma a fi făcută din veniturile fondului. Numărul parohiilor a fost redus de la 239 la 186. În privința parohiilor se specifica că numărul lor putea crește în funcție de creșterea populației. Tot în funcție de populație era stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case existente în parohie, doi până la 250 de case și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
urma a fi făcută din veniturile fondului. Numărul parohiilor a fost redus de la 239 la 186. În privința parohiilor se specifica că numărul lor putea crește în funcție de creșterea populației. Tot în funcție de populație era stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case existente în parohie, doi până la 250 de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
redus de la 239 la 186. În privința parohiilor se specifica că numărul lor putea crește în funcție de creșterea populației. Tot în funcție de populație era stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case existente în parohie, doi până la 250 de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în funcție de populație era stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case existente în parohie, doi până la 250 de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ca să aibă minim 25 de ani, să fi făcut o școală normală și apoi seminarul, în care să fi dobândit cunoștințe umaniste, filozofice și teologice. Regulamentul reîntărea obligația dată preoților, încă din anul 1784, de a ține starea civilă pentru parohia în care își desfășura activitatea. Ca atare, parohul era obligat să completeze la zi condicile în care erau înscrise nașterile, căsătoriile și decesele, precum și conscripțiile referitoare la numărul copiilor de școală, ca și al tuturor locuitorilor. În oficiul parohial trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trebuiau ținute la zi, pe lângă situațiile de venituri și cheltuieli, și așa numitele "protocoale ale poruncilor", de fapt niște registre în care se înscriau toate ordinele primite pe linie politico-administrativă și ecleziastică, menite a fi aduse la cunoștința locuitorilor din cadrul parohiei. Toată activitatea de cancelarie a parohiilor era îndeaproape controlată de Consistoriu, prin protopopi, și de autoritățile politico-administrative. Pentru viitor, tot clerul urma să fie salarizat din veniturile fondului; până atunci, pentru îmbunătățirea mijloacelor de existență a parohilor, li se acorda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de venituri și cheltuieli, și așa numitele "protocoale ale poruncilor", de fapt niște registre în care se înscriau toate ordinele primite pe linie politico-administrativă și ecleziastică, menite a fi aduse la cunoștința locuitorilor din cadrul parohiei. Toată activitatea de cancelarie a parohiilor era îndeaproape controlată de Consistoriu, prin protopopi, și de autoritățile politico-administrative. Pentru viitor, tot clerul urma să fie salarizat din veniturile fondului; până atunci, pentru îmbunătățirea mijloacelor de existență a parohilor, li se acorda o sesie de 44 iugăre sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
unele funcții în administrație. Școli triviale obligatorii, în care se însușeau cunoștințe elementare de scris, citit și socotit, destinate mai ales copiilor din mediul rural, urmau să se înființeze din veniturile Fondului religios, pe măsură ce mijloacele permiteau, în fiecare comună cu parohie. Manualele necesare, precum Catehisul mic sau scurtă pravoslavnică mărturisire a legii grecești neunite pentru treaba pruncilor celor neuniți rumănești, redactat de sinodul greco-neunit de la Karlowitz în anul 1774 și apărută la Kurzböck în 1785, Cartea de citire (apărută la Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
română "sub îndrumarea și supravegherea concepistului aulic Balș", urmând a fi tipărite apoi în germană și română. Tirajul era socotit în jur de 300 de exemplare, potrivit estimărilor contelui Brigido, șeful Administrației Galiției, care socotea la atât numărul localităților și parohiilor existente în provincie 244. Traducerea s-a făcut într-un ritm accelerat, astfel încât, la începutul lunii ianuarie 1787, Înalta Curte de Justiție notifica Consiliului de Stat că cei însărcinați cu traducerea în limba română a legilor pentru Bucovina au terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
94 Regulamentul iliric din 1770, cu modificările sale din 1777 și 1779, expresie a reformismului iosefin, viza subordonarea bisericii ortodoxe din Banat și Ungaria, supuse mitropoliei Carlovițului, politicii de centralizare și integrare socială, prin reglementarea organizării ierarhice, a numărului preoților, parohiilor și mănăstirilor, a veniturilor clericilor, a statutului social și a gradului lor de instruire, cf. Nicolae Bocșan, Contribuții la istoria iluminismului românesc, Timișoara, 1986, p. 89-90. 95 Kriegsarchiv, Wien, HofKriegsRat, Protokoll, 1783, Dep. Lit. G., Pg. 1904; Pg. 1600. 96
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din istoria românilor din Bucovina, Cernăuți, 1873, p. 96; I. Nistor, op. cit., p. 36; Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol. I., București, 1993, p. 282; Mircea Grigoroviță, Învățământul în nordul Bucovinei (1775-1944), București, 1993, p. 39. 118 DJAN Suceava, fond Parohia Putna, dosar nr. 1/1787, f. 69-77. 119 Ibidem, f. 75-77. 120 Ibidem. 121 Ibidem, f. 131. 122 Despre personalitatea și rolul lui de Marki în școala și cultura Bucovinei, v. Teodor Balan, Anton de Marki, în "Codrul Cosminului", II-III
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ibidem. 126 Ibidem, f. 187. 127 Ibidem, f. 184. 128 Ibidem, f. 185. 129 Ibidem. 130 Ibidem. 131 Ibidem, f. 186. 132 Ibidem, f. 185-187. 133 DJAN Suceava, colecția Documente, pachet IX, doc. nr. 11/1813. 134 DJAN Suceava, fond Parohia Putna, dosar 1/1787, f. 188. 135 Allgemeine VerwaltungsArchiv, Wien, Hofkanzlei, Protokollen, Galizie, 1798, Nr. 2997. 136 Allgemeine VerwaltungsArchiv, Wien, Hofkanzlei, Galizie, Beilagenkarton, Nr. 698 ex 1805. 137 Rudolf Wagner, Das multinationale österreichische Schulwesen in der Bukowina, Bd. II, München
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Wurzer, Festschrift zur Hundertjährigen Gedenkfeier der Gründung des Gymnasiums (1808-1908), Czernowitz, 1909, p. 7-8. 139 Mihai-Ștefan Ceaușu, op. cit., p. 230. 140 Fritz Valjavec, Die josephinische Wurzeln des österreichischen Konservatorismus, în "Südostforschungen", 14, München, 1955, p. 166-175. 141 DJAN Suceava, fond Parohia Putna, dosar nr. 1/1787 (Protocolul poruncilor), f. 91. 142 Helmut Reinalter, Einwirkungen der Französische Revolution auf die Innen und Aussenpolitik des Kaiserhofes in Wien, in Deutschland und Französische Revolution, München-Zürich, 1983, p. 49 și urm.; Gerhard Gegenbre, La contre-révolution
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Französische Revolution auf die Innen und Aussenpolitik des Kaiserhofes in Wien, in Deutschland und Französische Revolution, München-Zürich, 1983, p. 49 și urm.; Gerhard Gegenbre, La contre-révolution ou l'histoire désespérante. Histoire des idées politiques, Paris, 1989. 143 DJAN Suceava, fond Parohia Putna, dosar nr. 1/1787, f. 143. 144 Ibidem, f. 138-142. 145 Ibidem, f. 164-165; 166; 177-178. 146 Ibidem, f. 149-150. 147 Ibidem, f. 174; 191-192. 148 Ibidem, f. 148; 162; 169-170; 173-174. 149 Ibidem, f. 188-189. 150 Ibidem, f.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Protokollen, Galizie, 1797, nr. 108. 209 Ibidem. 210 DANIC București, colecția Microfilme URSS, Liov, rola 60, cadru 543. 211 Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Hofkanzlei, Galizie, Protokolle, 1797, nr. 32507/2135. 212 Ibidem, Protokolle, 1807, nr. 454. 213 DJAN Suceava, fond Parohia Putna, dosar nr. 1, f. 189-190. 214 Ibidem, f. 192-193. 215 DANIC București, colecția Microfilme URSS, Liov, rola 60, c. 535. 216 Lucia Protopopescu, Noi contribuții la biografia lui Ion Budai-Deleanu, București, 1967, p. 150. 217 DANIC București, fond Teodor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care se făcuseră vinovați cei ce vor aplauda la execuția lui. Focul i-a pîrjolit barba și Moșul a dispărut în fum. La finalul execuției a fost publicat un comunicat, din care redăm aici esențialul : Reprezentînd toate căminele creștine din parohie dornice să lupte împotriva minciunii, două sute cincizeci de copii, strînși în fața porții principale a catedralei din Dijon, l-au ars pe Moș Crăciun. Nu era vorba de o distracție populară, ci de un gest simbolic. Moș Crăciun a fost jertfit
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]