1,528,970 matches
-
întăriri, tacriruri, jelbi" ( deci rezoluții, rapoarte ale "comisiei de anchetă", plîngeri), implică o omogenitate lingvistică și stilistică și nu poate să nu pună în lumină lucruri noi. Aspectul cel mai frapant al stilului juridic-administrativ al epocii, plin de grecisme o parte tehnicisme, specializate ( adiiafor, catagrafie, idioctita, ipoptos, a pliroforisi, sincatavasis), multe neologisme ale limbii culte (a theorisi, theorie, a pretinderisi, to analogon, ta practica, ifos, paradegmata, patos, simfonie, siguripsi, diiastigmă, isterisi) - , cu ceva mai puține turcisme (mumbașir, surghiuluc, marifet, alișveriș), corespunde
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
Întâlnim tot mai des volume în care, dintr-o neglijență minoră - mai ales în păstrarea literelor cu semne diacritice specifice românei -, sînt deformate zeci de cuvinte. În cazul pe care îl discutăm este evident că, într-o fază editorială, o parte dintre literele { (majusculă) au fost înlocuite cu a, și o parte din ș (minusculă) cu ț; cititorul va fi deci obligat să ghicească în forma aărban numele {ărban, în ai cuvîntul {i; dânții sînt dânșii, țtire este știre ș.a.m.
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
mai ales în păstrarea literelor cu semne diacritice specifice românei -, sînt deformate zeci de cuvinte. În cazul pe care îl discutăm este evident că, într-o fază editorială, o parte dintre literele { (majusculă) au fost înlocuite cu a, și o parte din ș (minusculă) cu ț; cititorul va fi deci obligat să ghicească în forma aărban numele {ărban, în ai cuvîntul {i; dânții sînt dânșii, țtire este știre ș.a.m.d.. Chiar dacă în genere cuvintele originale se pot reconstitui și e
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
un câte un mare erou. "Terorismul" despre care vorbește titlul cărții e, mai tot, aici: expresie în fond elegiacă a eroismului imposibil, coborât la măsura modestă și banală a imaginilor de benzi desenate sau de internet, care fac și ele parte, nu-i așa, din "rețea"... ( Imaginea "rețelei" e și ea însoțită de un fel de ironie elegiacă, trimițând la o lume de simulacre, "fotocopii și înregistrări", substitut al comunicării intime, traversând însă un univers real, care e, în esență al
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion unu și Ion doi. Relatarea întâmplărilor petrecute între timp, de fiecare în parte, precum și de sora lor mai mare, obiectivă, învățătoarea. Ideea că cei doi gemeni, întrecuți, depășiți de timpul îngroșat de atâta absență, de potențialitatea rămasă în suspensie, ei trebuie acum să accelereze totul (trăirea lor dublă) pentru a intra amândoi împreună
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
aprecia drept "cel mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația cotidiană în cea de-a doua (pe care o consideră și principală). Dacă multe dintre afirmațiile sale ne fac uneori să zâmbim, nu e mai puțin adevărat că altele se dovedesc extrem de pătrunzătoare și de
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Aparenta nonșalanță și în fapt extrema gravitate cu care Weininger reia elemente de folclor machist (s-a observat de altfel, în aprecieri mai mult sau mai puțin favorabile, că adesea se amplifică nimic altceva decât prejudecățile cele mai banale) fac parte dintr-o logică foarte strânsă care, la nivelul întregului capitol sau a întregului volum îți taie răsuflarea prin neobișnuita doză de agresivitate fățișă. Weininger poate fi ridiculizat foarte ușor printr-o lectură în diagonală și extrageri din context, în ciuda tuturor
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
unui fatalism locvace și, de multe ori, de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei opt mii de lei care îi revin ca parte după lichidarea casei materne de pe Popa Soare, pleacă din nou la Paris unde, după toate probabilitățile, se înscrie la Academia Julian. În această perioadă pictează lucrarea La malul mării și alte două tablori cu o tematica frecvent întîlnită în epoca
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
Luminița Voina-Răuț La mai bine de trei ani de la apariția romanului Sărbătoarea Țapului, Mario Vargas Llosa publică o nouă carte la Editura Alfaguara din Madrid: El Paraíso en la otra esquina ( Paradisul în altă parte), surprinzându-ne, ca de fiecare dată, prin tematica aleasă și prin ușurința cu care trece de la o carte de memorii, la un roman de dragoste, apoi la unul dedicat dictaturii și iată, la un volum închinat Florei Tristán și lui
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
din lumea întreagă; un joc în care un copil „pedepsit", aflat într-un cerc format de alți copii, întreabă: ?Es aquí el Paraíso? (Aici este Paradisul?) iar răspunsul vine invariabil: „Nu, nu este aici. Du-te și întreabă în altă parte" Autorul nu crede că acesta e un simplu „joc", ci o nevoie adâncă, dureroasă de a descoperi o lume ideală, poate cea a raiului pierdut și niciodată regăsit aici, pe Pământ. În aproape 500 de pagini, Llosa construiește două planuri
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
în sfere de influență, cei puternici încă mai declanșează războaie în dorința de a face ordine în lume după bunul plac și atunci de ce n-am mai avea nevoie de utopie? Câți dintre noi nu caută încă Paradisul în altă parte?
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
interpretate în fel și chip, din punctul de vedere al operei literare. Sintagma e însă controversată chiar în ceea ce privește originea sa, sensul și circulația în limbă, înainte de preluarea ei de către Mateiu Caragiale. Explicația din dicționarul academic ( Dicționarul limbii române, Tomul I, partea II, Litera C, 1940), s.v. craiu, mi se pare impecabilă: "Curtea Domnească din București, pustiită mai întâiu prin incendiul din 1718, apoi prin marele cutremur din 1738, ajunse, prin al șaselea deceniu al secolului al XVIII-lea, un complex de
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
amatorismului din cultură și artă, a diletantismului și așa-zișilor creatori și artiști populari. Statul, prin Ministerul Culturii, forurile de resort și Administrația Publică Locală, are obligația de a încuraja și susține bugetar doar PROFESIONALISMUL, PERFORMAN}A. Pe de altă parte, Legea Administrației Publice Locale a formulat și impus definitiv principiul autonomiei locale și al descentralizării. În aceste condiții, instituțiile de cultură și artă, întreaga activitate cultural-educativă au trecut în administrarea consiliilor locale, care sunt principalii lor ordonatori de credite. În
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
sînt stații tv sau agenții de presă. Era foarte normal ca dvs. care vă beați cafeaua în fața televizorului să știți mai multe decît știam eu la Bagdad. Dvs. primeați informații adunate de la sute de corespondenți care se aflau de ambele părți ale baricadei, pe cînd eu aveam doar punctul de vedere oficial și acela imposibil de verificat. Tocmai de aceea transmisiile mele erau întotdeauna completate de colegii de la București cu știri preluate de la marile televiziuni sau agenții de presă. Îmi pare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
orelor nesfârșite petrecute „la un pahar". Albul dubios al faianțelor ce acopereau pereții W.C.-urilor, mirosul înțepător al clorului ce nu făcea față avalanșei de urină și escremente, scoicile fără capac și stativele pentru hârtie igienică smulse din pereți fac parte din biografia noastră comunistă și ele explică în măsură substanțială de ce suntem cum suntem. Pe de altă parte, acasă la el românul știa să mențină curățenia, în ciuda faptului că regimul conducător făcea eforturi titanice de a-l transforma într-un
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
clorului ce nu făcea față avalanșei de urină și escremente, scoicile fără capac și stativele pentru hârtie igienică smulse din pereți fac parte din biografia noastră comunistă și ele explică în măsură substanțială de ce suntem cum suntem. Pe de altă parte, acasă la el românul știa să mențină curățenia, în ciuda faptului că regimul conducător făcea eforturi titanice de a-l transforma într-un animal murdar. Cozile și, adeseori, bătaia pentru hârtie igienică trebuie privite ca momente de eroism ale unei populații
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
inegală cu bestiile care încercau să-i controleze nu doar mintea, ci și fiziologia. Spre onoarea lui, românul n-a cedat, și adeseori renunța la cozile de sute de metri la pui sau zahăr pentru pentru a alerga în altă parte a orașului unde „se dădea" hârtie igienică. Astfel de întâmplări, la care am asistat nu o dată, mă emoționează mai mult decât isprăvile cel mai adesea imaginare de pe câmpiile de luptă, transpuse ideologic în manualele de istorie. Am locuit vreo șapte
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pledează pentru infinit de multe semnificații posibile, dar pentru nici una încă certă. În ordinea economicului (și implicit a politicului), globalizarea, se știe, înseamnă un complex relațional de dependență, un teatru în care fiecare actor își joacă rolul și-și primește partea. În muzică ea este oglinda în care fiecare își privește propria față. O oglindă ce reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este, într-un anume fel, întârziată din cel
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
După serialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite tutelare, care însă s-au derulat simultan și nu ca până acum, în consecuție. Aleatorismul, spectralismul, acusmatismul, curentul arhetipal, minimalismul, repetitivismul, noua complexitate, noua simplitate au tatonat, fiecare în parte, impunerea la scară planetară, mulțumindu-se în cele din urmă doar cu stârnirea interesului local al diverselor team-uri componistice. Or, risipirea treptată a probabilității de funcționare a unui spirit coagulant, omogenizator face ca fenomenul globalizării să nu se poată
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
a citi autori căzuți în uitare. Disputele politice de la începutul anilor ’90 nu au fost de bun augur pentru demersurile de geografie literară. S-a spus atunci că „localismul" inevitabil al unor asemenea studii este un pas spre secesiune teritorială, parte a unui scenariu de rescriere a frontierelor. Grupul „A Treia Europă" format la Timișoara de Cornel Ungureanu, împreună cu Mircea Mihăieș și Adriana Babeți, a fost o țintă permanentă a publicațiilor naționaliste și xenofobe, în pofida mai mult, în disprețul iresponsabil și
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis diversificarea repertorială. Aici se găsesc marile secrete
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
în tot ce făcea; un excesiv. - Am auzit asta. - Ei bine, având o extraordinară atenție distributivă, în timpul examenelor, când tânărul "se lupta" la tablă cu materia, el îmi scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
lupta" la tablă cu materia, el îmi scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana decedată. Anunți decesul și o iau imediat. Am stat singură toată noaptea, el fiind dus la o casă de îmbălsămare. Când m-am dus a doua zi și
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
mai diverse categorii. A lucrat cu compozitorul Aurel Stroe, a mers la primele concerte de muzică electronică. Era pentru tot ce reprezenta viitorul. De altfel a și căpătat, din SUA, o medalie pentru pionierat în informatică. - Credeți că în altă parte s-ar fi împlinit mai bine? - Da. A fost invitat în America, dar n-a fost lăsat să plece. Stau câteodată și mă gândesc: dacă el a fost un pionier într-ale informaticii în biata noastră țară, ce ar fi
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]