3,522 matches
-
și umor. Dialogurile sunt bibilite, iar actorii se vede că joacă cu plăcere. Ratner a cooptat și vedete serioase, din altă familie de cuvinte decât Jackie Chan. Și chiar dacă a reușit să-l convingă pe Max von Sydow să reia partitura personajului rău de la nivel înalt (adică președintele corupt al Tribunalului Penal Internațional), regizorul ne-a rezervat o mare surpriză distribuindu-l pe Roman Polanski în rolul redus, dar colorat al unui polițist francez un pic șui, un fel de inspector
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
am pornirea irepresibilă să „las cu limbă de moarte“ ca la înmormântare să-mi aducă, în loc de fanfară, zongoră, afet de tun sau cor de bocitoare, o veche bandă de magnetofon cu Shine On You, Crazy Diamond - probabil cea mai frumoasă partitură din ceea ce numim generic muzică rock. Am citit cândva spusa lui Arthur Rubinstein, după o intervenție chirurgicală care se putea încheia prin obștescul său sfârșit. Cu umor contagios, dăduse dispoziție ca, de va trăi, să i se cânte la trezirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Exposed. Spectacol agreabil, cu interpreți bine dispuși, cu performanțe absolut meritorii pe scenă. Zic asta pentru că genul muzical cultivat de Mike Oldfield (un fel de rock simfonic, dar sigur e mai mult decât atâta) cere ceva instruire. Să execuți live partiturile puse la dispoziție de-un orchestrator genial cere știință, nu doar energia celor trei acorduri cu care punkerii zguduiau lumea la data când Oldfield o limpezea cu incantațiile sale eterice. Mă întreb chiar, cum oare se împăca genul de spectacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
obținut, ce dă senzația de puritate, de lumini septentrionale, de pajiști pustii din Scoția, de ghețuri verzi din Islanda. Folosesc intenționat metafore și sintagme impresioniste, fiindcă orice termeni tehnici, de așa-numită critică de specialitate, n-au nici un rost alături de partituri atât de bine făcute, încât a vorbi „tehnic“ este redundant. Inspirația, frumusețea, melodicitatea pasajelor - a foarte multor pasaje, este bine să precizez - țin de harul cu care Mike Oldfield a fost dăruit de Cel-de-Sus. Să scrie melodii cuceritoare nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să o absorbi toată, dintr-o dată; o citești, o pui de o parte, apoi o iei din nou, prima dată o citești relativ repede și superficial de la început la sfârșit, pentru a avea o imagine generală, apoi vine detaliul. Cu partiturile se petrece la fel“. Personal, îl asociez pe Tennstedt cu Mahler fiindcă singura dată când l-am văzut la Londra, în anii ’80, m-a impresionat profund intepretarea pe care a dat-o la Royal Festival Hall, într-o seară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a dat-o la Royal Festival Hall, într-o seară în ajun de Paști, simfoniei a 2-a, a „Înălțării“. Recitind astăzi cartea Helenei Matheopoulos găsesc această reacție a unui critic londonez de la „Sunday Times“: „nu am auzit niciodată o partitură de Mahler care să-mi răsară atât de feroce, cu un angajament atât de aprins din partea întregii orchestre, încinsă până la incandescență pe parcursul celor peste 90 de minute“. Tot sper că înregistrarea va apărea în seria BBC Legends, în care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe de altă parte, prin chiar ipostaza dramaturgului este reprezentată o "dublă enunțare": "a) direct, prin didascalii care stabilesc personajele, cronotopii și conțin indicații privind posibilitatea interpretării textului 59; b) mediat, prin intermediul personajelor (în care autorul se disimulează) și al partiturilor vorbite încredințate acestora, adică al textului dramatic propriu-zis" (A. Ubersfeld, apud Măciucă, 1989, pp. 137-138); * decodificare tridimensională 60 a mesajului artistic la un prim nivel al receptării și interpretării, regizorul decodează mesajul transmis de către autor/dramaturg; la un al doilea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și Voiteg. La Jebel a fost înființată o unitate militară de mitraliere și artilerie, soldații ocupând poziții de luptă. I. Iliuță, fost ofițer, a participat la construirea lor, conchizând simplu: „Pe vremea aceea, Tito și Dej nu cântau după aceeași partitura”. Pentru militarii din cazemate a fost o perioadă grea, în timp ce locuitorii „nu își făceau griji pentru un eventual atac din partea lui Tito”. Pe acest fond apare nuvelă lui Petre Dimitriu, „Prietenul Sava”, amintită de noi, având un vizibil conținut antitoist
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să fie, de arhitectura lumii", de structura cosmosului: , iar .( Manuscrise) Și pentru că „acest nucleu de radiație îndepărtată să fie cât mai încărcat și cât mai dens", poetul îi amplifică rezonanța utilizând semiadverbul „mai", a cărui redundanță punctează, ca într-o partitură muzicală, intensitatea expresiei poetice. Aici, vocala „a" irumpe în mijlocul cuvântului ca un cântec pe care ființa poetului, veșnic pendulând între destinul unei trecătoare și zbuciumatei vieți și liniștea cufundării în infinitul cosmic, îl înalță către zările îndepărtate ale dorului: Cuvântul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
te trezești dimineața cu Sena și Luvrul la geam? — Sunt atât de puține dimineți când m-am trezit aici... De cele mai multe ori, mă trezeam într-o cameră de hotel sau de apartament, iar primul lucru pe care îl vedeam era partitura rămasă deschisă atunci când adormisem. Eu nu aveam un acasă. Nu l-am avut mai bine de douăzeci de ani. Casa mea erau avioanele, hotelurile, apartamentele pe care le închiriam cu lunile, la Mi lano, la New York, la Barcelona sau la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Drept, am luat, dar am fost repede zburată și de acolo, pe motiv de "dușman de clasă"! Am făcut școala de Muzică. Ella Urmă și Felicia Tarnavschi mi-au fost profesoare. Am fost solistă, prima oară, la șaptesprezece ani, în partitura de alto din Simfonia a IX-a de Beethoven. Am intrat și în corul Operei. Trebuia să trăim... Conservatorul ieșean s-a redeschis abia în 1960. Primii trei ani, Viorica i-a urmat acolo, apoi, odată cu intrarea în marile competiții
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Tot pe tine te iu besc!" Am avut o legătură dintotdeauna, pentru totdeauna. — Ce-i plăcea să-i cântați? — A, să mă așez la pian și să-i cânt romanțe! — Dar la Operă îi plăcea să vă vadă? — Bineînțeles! Am partituri întregi pe care mi le cumpăra și mi le dedica. Noi, artistic, ne-am apreciat mereu. Viața în doi nu e ușoară. Trebuie să fii foarte maleabil și să știi să înclini balanța când așa, când așa. Era Rac. Eu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
plecat între timp în străinătate. În atelierul lui ne-am mutat noi, în strada Pangratti. Jos era atelierul mare, spațios, iar sus erau o cămăruță de odihnă și un duș. Cătălina era cu abecedarul, eu cu rochiile de concert și partiturile agățate te miri pe unde, el cu dalta, ciocanul și marmura... Infern. Abia după ce am luat toate premiile prin străinătate, am făcut un memoriu direct la Gheorghe Maurer, în care am întrebat la ce îmi folosește tot talentul, dacă stau
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Eu, cuminte, zic "da, sigur" și să mă vezi cu câtă grijă mă mișcam, mă întorceam, de parcă făceam fiecare gest în reprize. Ei, și vine momentul duetului de amor cu Domingo, în care trebuia să stau întinsă pe niște perne. Partitura destul de pârdalnică, și pentru mine, dar și pentru el, acută, așa că nu prea te mai poți gândi și la altceva. și vine nebunul, o furie, și se aruncă tot peste mine și dă-i să mă pupe și să mă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
fost încântată cu el. — Dar lui Daniel Lesur nu ar fi trebuit să îi cântați și o operă? — Ba da. Ondine. Multe asemenea propuneri am avut. Lipseam mult de la Paris, plecam mai ales în America, iar el îmi tri mitea partitura pe bucăți. — Unde trebuia să fie premiera? — La Théâtre des Champs-Elysées. Foarte grea, dar pe mine greul nu mă speria niciodată. Nu am avut însă timpul material de a-mi pune rolul în cap. Până la urmă, i-am scris și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
personaj atât de aproape de ceea ce vei putea fi la un moment dat: o fostă. O glo rie trecută. O umbră. Aceasta a fost La Star, reluată în 1989 la Théâtre de la Colline din Paris, opera pe care, mai mult decât partitură "interesantă", spune Viorica zâmbind pișicher - "Cum spui atunci când... nu știi ce să spui despre ceva? Interesant..."), cuplul Lavelli-Cortez a transformat-o în fenomen. Dovadă stau recenziile și avanpremierele, de la ELLE la Opéra International, cea mai frumoasă prezen tare a Vioricăi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
fost... în cel mai umil rol posibil: Annina din Traviata. Zâmbește. — Am avut o perioadă tâmpită, în care nu m-a mai interesat nimic. Atunci au plecat din casa mea multe tablouri de mare valoare, absolut toate hainele de blană, partituri vechi... A fost ca și când, în sinea mea și fără ca măcar să verbalizez asta, am vrut s-o rup cu tot trecutul meu și să privesc numai înainte. Recunosc, a fost o epocă tare ciudată. N-aș fi crezut în vecii vecilor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
hoarde de asistenți, tehnicieni, corepetitori, coriști, dansatori, fi guranți, șefi de orchestră, monumente egocentrice "auto matizate", vor bind de pe un piedestal al cunoscătorilor marelui "secret" al muzicii, dăruindu-și până la moarte talentul pe "alta rul" notelor, cân tând și interpretând partituri imense, dedicân du-și ener gia vitală. Celebru film din 1956, în regia lui Roger Vadim, cu Brigitte Bardot și Jean-Louis Trintignant ăn.a.). pentru a zugrăvi situații dramaturgice uneori total aberante - de la fresce supradimensionate sau inexacte is toric la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
farmecul ei sunt, fără discuție, procesul unei lumi interioare extrem de profunde. În 1986 m-am dus ca hipnoti zat să o văd la Opera din Paris în Salomeea, în regia celebrului franco-argentinian Jorge Lavelli. O altă extraordinară performanță artistică. O partitură extrem de dificilă, cântată la perfecție de Viorica, miș cându-se pe o pantă abruptă care, pe tot timpul spectacolului, se ridica din spate, accentuând înclinația până aproape de verticală. Halucinant ce forță și curaj! Ce pasiune pentru scenă! Ce perfecțiune în realizarea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
drept o cotoroanță sălbatică, ci conferea demnitate și patos acestui rol al unei femei greu în cercate de viață. Doamna Cortez o investea pe Amneris cu in tense emoții, iar vocea ei acoperea cu lejeritate cerințele aproape im posibile ale partiturii. Personajul ei era acela al unei femei în drăgostite, imperioase, geloase, disperate, răzbunătoare. Scena Ju de cății îți rupea inima, iar când Viorica lansa "Anatema cu voi!", era ca și când s-ar fi petrecut o rupere de nori. Efect zdrobitor. Publicul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
maniac cu microbii. Avea mereu o sticlă de spirt la el. Am repetat mult atunci, a fost infernal, pentru că se clătea tot timpul cu spirt, apoi flutura mâinile spre orchestră! Ei erau disperați! Nici nu cred că dădea paginile de la partitură, ci doar le răsucea din vârful unghiilor. Unul dintre violoniști a deschis, la un moment dat, o umbrelă... Când aveam tabloul nostru, Martina și cu mine, eu cântam "Ah, vieni, vieni amor mio, m’inne bria" - eu știu cum să
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
clasică, somptuoasă. Am înțeles. Să schimbăm subiectul... Era perioada când cântam mult la Barcelona. Tot în anii aceia am făcut acolo și Căsătoria secretă a lui Cimarosa, o operă foarte grea... — Dar pare o spumă! — Uite așa e de groasă partitura și are o sută de mii de re citative! Dar m-am amuzat mult cântând Fidalma, pe care am reluat-o și la Valencia. — În 1988 ați apărut și la Madrid, într-o gală omagiu pentru Montserrat. — O, dar cine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mai văd". Repede mașină, repede acasă, două zile am stat cu bandaje pe ochi. Când abia începusem să zăresc ceva, sună telefonul. Era Luisa Petrov. "Viorica, te rog frumos, salvează un concert cu Hamlet la Musikverein!" "Luisa, nu mai știu partitura, sunt patru ani de când am cântat-o!" "Te rog, nu găsim pe nimeni, îți pregătim câte rochii vrei, îți trimit partitura, numai vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
telefonul. Era Luisa Petrov. "Viorica, te rog frumos, salvează un concert cu Hamlet la Musikverein!" "Luisa, nu mai știu partitura, sunt patru ani de când am cântat-o!" "Te rog, nu găsim pe nimeni, îți pregătim câte rochii vrei, îți trimit partitura, numai vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam) pe partitură. La început îmi mai aminteam câte ceva, apoi, Dumnezeu cu noi! Am ajuns direct la Musikverein, am tras pe mine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
patru ani de când am cântat-o!" "Te rog, nu găsim pe nimeni, îți pregătim câte rochii vrei, îți trimit partitura, numai vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam) pe partitură. La început îmi mai aminteam câte ceva, apoi, Dumnezeu cu noi! Am ajuns direct la Musikverein, am tras pe mine o rochie superbă și i-am spus lui Giovaninetti: "Maestre, în capul meu este blank! Te rog să ai grijă de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]