50,139 matches
-
încetul, din poezie. Deja în Cîntece de zi și noapte (1954) e loc de balade pastelate, ciupite, ici-colo, de un fior activist. Acolo unde nu se simte, lasă la iveală frumoase meditații de școală veche: "O, Moldovă, apa trece lin,/ Pasăre să fiu, să zbor aiurea/ Murmurînd puțin cîte puțin/ Cîntecele care-adorm pădurea./ Uite cîmpul, seara nu se vede,/ Dealuri mari și ruginite vii;/ Ce de vin la crame-o fi și ce de/ Cîntece departe auzii!/ Greu ar fi să
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
a florei. în acest mediu al naturii au loc întâlnirile cu muzica, cu muzicienii profesioniști, iar aceasta în spațiile cu totul neconvenționale ale unui luminiș de pădure, momentele de popas în care menuetele cvartelelor de Haydn sunt îngânate de cântul păsărilor ce planează dintr-un arbore în altul. Am aflat, spre exemplu, că încă la sfârșit de secol XV, François I - cel care l-a găzduit pe Leonardo la castelul de la Amboise - a fost primul monarh luminat care a avut gândul
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. În prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. În cea de-a
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Cosmin Ciotloș "1. ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefemiliști/ din strada oltețului 15.// aici nu stau decât cei ca noi, aici/ viața se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine pe cine, cine cu/cine și când și
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
totodată, una generică, în măsura în care cel dintîi își asumă și însumează trăirile semenilor din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală este prinsă, de pildă, într-un discurs ce transpune în cuvinte un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea "părerilor de rău" ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a "cîntării" Pămîntului sau a "glasului" Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul. Alături stă pietatea împletită cu simț gospodăresc a omului de rînd (sursa de
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer,/ de nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
noștri pierduți în dreptunghiul albastru uitau toate cuvintele. N-am văzut niciodată un cargobot ori vreun petrolier străpungând orizontul. Asta era o mare mincinoasă. Nu era de încredere. Avea un nume care afirma exact contrariul a ceea ce părea. Până și păsările fugeau de ea, iar noi, liniștiți în locurile noastre de veghe, ne jucam prinzând balenele între liniile orizontului. Nu exista loc mai izolat și mai tainic în toată lumea ca plaja din El Almejal. Era o coastă închisă turismului, căci marea
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai sînt" ( Se doboară un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent la tot ce, în sine sau în juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
om, îl face să-și sacrifice cariera ca să-și salveze destinul. Astfel, inima bate mai slobod și multe lucruri se limpezesc. În timp ce vinul se încălzea în paharele noastre și Terence privea mișcarea stelelor pe cer, neclintit și atent ca o pasăre de noapte, un vers de Hafiz îmi revenea în minte: ...Dacă misticul nu știe încă taina acestei Lumi, mă întreb de la cine o știe cârciumarul...
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
și Memorii contemporane, desfășurată în aproape două mii de pagini. Ar fi de dorit o ediție critică a operei integrale a lui Petru Dumitriu, în care să avem toate scrierile și tot dosarul unor cărți lamentabile ca Drum fără pulbere (1951), Pasărea furtunii (1954), Cronică de la câmpie și Focul nestins (ambele din 1955), pe lângă iertata Cronică de familie. Opera lui Petru Dumitriu merită cu adevărat să fie studiată numai ca un caz întristător de pervertire a unui mare talent. Între cele două
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
ton parodic-neaoșist, Balada lu' Samurai ("Samurai a lu' Amoc/ și-a luat drujbă din talcioc, / dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n flore...") istorisește grozăviile eroului care "înjura pe japoneză/ și de tare ce-njura/ codrul se cutremura/ și cădea pasărea-n vrie/ lovită de-apoplexie.../ Ciocârlia, mierla, cucu'/ își făceau din zbor sepuku..." sau epopeea Finlandezei Haricleea, care și-a croit drum cu lopata (" De aceea, orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți ciuguleau cheresteaua/ să te vindece.// Cum ai fi putut să le ucizi/ decât ascunzân-du-te prin pădurea/cu litere calde/ așteptând să le adoar-mă/ gurile"(Terapie cu păsări) sau, în sfârșit, "De-ai ști focul cum mă
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți ciuguleau cheresteaua/ să te vindece.// Cum ai fi putut să le ucizi/ decât ascunzân-du-te prin pădurea/cu litere calde/ așteptând să le adoar-mă/ gurile"(Terapie cu păsări) sau, în sfârșit, "De-ai ști focul cum mă/ bântuie/ ca o malarie/ pe marginea lui stau lupi tineri geloși/ Ťvrem să ne dansezi ca o fiară/ vrăjităť/ îmi întind pene ucise de păsări talismane/ cu plopi/pe parchet în
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
să le adoar-mă/ gurile"(Terapie cu păsări) sau, în sfârșit, "De-ai ști focul cum mă/ bântuie/ ca o malarie/ pe marginea lui stau lupi tineri geloși/ Ťvrem să ne dansezi ca o fiară/ vrăjităť/ îmi întind pene ucise de păsări talismane/ cu plopi/pe parchet în oglinzi sus pe geamuri/ luna se despică în trăsnet/ lupii tineri dependenți de risipă/ trec prin glasvand/ urcă până la creier/ și rod/ ia o doză, îmi spun/ îmi latră ciudat ca din altă țară
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
aventura parcurgerii din beciuri în pod, pe scări trosnitoare, cu trepte și fără, într-o fantastică izbucnire de imagini, concurând, cu șanse de izbândă, focurile de artificii ale nopților procreative. Aventura se sfârșește în joc, violatoarea de unghere încărcate de păsări împăiate scapă afară, în natură: Dar mai absurd decât mine/ S-a rupt grabnic din tulpine/ Un scaiete bleo cruel/ Și s-a prins de fusta-mi, biata/ Am ieșit râzând cât roata/ lăsând larg deschisă poarta/ Sus la Kafka
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
pe Cristian Bădiliță doar din polemicile din presă în care s-a avântat berbecește sau din calificativele cu care nu obosesc să-l gratuleze unii și alții, vor fi probabil crunt dezamăgiți după lectura jurnalului său, publicat cu titlul Singurătatea păsării migratoare. Din capul locului trebuie spus că, judecat din perspectiva gândurilor sale celor mai intime (ce altceva este un jurnal dacă nu o oglindă a sufletului), Cristian Bădiliță se arată mai puțin spartan decât în sângeroasele dueluri intelectuale care i-
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
poate să nu îl admiri și să nu îi recunoști partea sa de dreptate. Mai ales că, spre deosebire de alți polemiști, Cristian Bădiliță crede sincer în ideile pe care le susține. Fără a fi cea mai bună carte a sa, Singurătatea păsării migratoare oferă celor cu mintea deschisă destule prilejuri de meditație. Or, acesta nu e lucru puțin.
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
s-a făcut, în Contemporanul, purtătorul de cuvânt al Academiei Române care a propus ca locuința de la Suceava a etnografului să devină casă memorială, fostul ei proprietar având "mari merite". Ion Pillat, în cuvântul înainte la o antologie de legende spre păsări, extrasă din lucrarea lui Marian, Ornitologia..., a scris entuziasmat: "Marele merit al lui S. Fl. Marian este de a fi prins pentru totdeauna mitologia aceea fermecătoare pe care poporul a legat-o de aripile și penele zburătoarelor noastre. O mitologie
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
mitologie care mai mult decât legendele legate de oameni dă dovadă de cât lirism, de cât umor, de câtă duioșie, subtilitate și finețe poetică e capabil sufletul poporan în fantaziile și visurile sale." Oprindu-se la câteva nume populare de păsări, precum albinărel, dumbrăvancă, prigoare, pasărea omătului, aușel, presură, florinte, petroșel, poetul scrie că asemenea nume "vădesc puterea de caracterizare și plasticitate fără seamăn a graiului românesc". în 1907, o serie de condeie celebre au făcut aprecieri care se rețin despre
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
legendele legate de oameni dă dovadă de cât lirism, de cât umor, de câtă duioșie, subtilitate și finețe poetică e capabil sufletul poporan în fantaziile și visurile sale." Oprindu-se la câteva nume populare de păsări, precum albinărel, dumbrăvancă, prigoare, pasărea omătului, aușel, presură, florinte, petroșel, poetul scrie că asemenea nume "vădesc puterea de caracterizare și plasticitate fără seamăn a graiului românesc". în 1907, o serie de condeie celebre au făcut aprecieri care se rețin despre opera celui decedat. Nicolae Iorga
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
din tăcere, audiind același martor,/ conjugând versul."; " Vei întocmi raport silabei,/ dedublând rima ultimei scoici. Aceeași sete devorând/ înserarea, descătușând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declarația/ de dependența a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; " Dedic neliniștea/ unui anotimp,/ întocmind sentința/ ultimului amurg./ "Ai abrogat anotimpul,/ căutând în nimic/ sâmburele de măr,/ împrăștiind rima/ din acoladă./ Nu ezita umbra fructului,/ iertând tăcerea."; " Niciodată toamna/ nu vei
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
metaforică", el fiind, de bună seamă, nu cel care pune focul, ci acela care culege scînteia. Dedicația pe care, pe volumul pe care îl am în față, Roll i-o dă, în '69, confratelui Vasco Popa, vorbește de "versuri de păsări cu nebunie cuminte." Potrivită autocaracterizare, această formulă deconcertantă, în frumusețea ei. De bună seamă, avangardiștii vor fi visat, toți, la silueta Măiastrei, care învinge materia, resimțindu-se, în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]