2,501 matches
-
sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii, C. reia, într-o prozodie „clasică”, tradițională (ferită însă de monotonie prin diversitatea structurilor ritmice și a formulelor de rimă), uneori prin recursul la versul liber, temele predilecte. Conformismul social-politic e mult atenuat. Convingătoare
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea, de esență expresionistă, este a unui poet planetar, cu gesturi de o teatralitate emfatică, larg democratică în cheia lui Walt Whitman și Vladimir Maiakovski. Viforos, eruptiv, pătruns de o durere intensă, dominat de o imaginație „aprigă” și „învolburată de
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
SUA, publică la început o selecție din prozele tipărite în țară (The Night of the Rising Dead, 1985). După accentul pus pe problemele sufletului tânăr și pe aspectul etic al existenței, în Comrade Dracula (1988) încearcă să dezvăluie, cu accente patetice, dezastrul conștiințelor sub regimul Ceaușescu, nu fără acroșaje comerciale de tipul „istoria fascinant provocatoare și captivantă a Noului Vampir”. În anii ’90, energia desfășurată în formula bizar-explozivă și sentimentalist-analitică a anilor ’60 își caută o altă matcă, și anume o
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
toridă, frigul urcă în mine”). De la această tendință spre autorecluziune până la poezia autoreferențială nu mai e decât un pas, pe care poeta îl face cu grație. Literatura nu e o joacă, nici măcar un joc, e existența însăși, o viață asumată patetic și cu stoicism, ca un martiriu agreabil. Lirismul este purificat de orice aluviuni triviale, versurile, canonice sau nu, au o curgere deloc lină, ele se succedă imprevizibil, inundând textul cu imagini mereu proaspete. C. mizează totul pe o poezie gravă
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
valoare în domeniile filologiei și lingvisticii. Ca scriitor, a debutat în 1980, la „Luceafărul”, cu proza Nașterea pruncului, iar prima lui scriere literară apărută în volum este romanul Drumul (1983). Drumul a impus mai ales prin stil: sobru, laconic, deloc patetic, deși subiectul s-ar fi pretat la o stilistică zgomotoasă: refugiul a trei bărbați în timpul bombardamentelor din 1944. Se mai remarcă o calitate ce va deveni nota comună a cărților lui G.: aceea de portretist. Orice personaj, chiar episodic, prinde
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
semnificație singulară are în contextul întregii creații a poetului Anul 1840, în care se pot descifra germenii caracterelor esențiale ale poeziei lui: reflexivă, cetățenească, satirică. În tonul ei se împletesc rezonanțele profetice și de odă, vibrând de încredere, cu accentele patetice ale meditației romantice sau cu desfășurări vehemente, slujite de o ironie caustică și amară. Confruntarea dintre nădejdea care renaște mereu și scepticismul niciodată pe de-a-ntregul dizolvat dă tensiune interioară poemului și, în același timp, face din Anul 1840 o
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de cele mai multe ori coincide cu căzutul din cuib și crescutul (uneori automat) al aripilor. Un film comparat cu peliculele lui Kusturica Cred că de-abia pe urmă vin americanii disciplinați și inocenți în ordinea lor structurală, și românașii simpatici, ridicoli, patetici - dar ai noștri -, și ciocnirea civilizațiilor ori a hormonilor, ori cea catarctică, de la final, necesară, dar ineficientă în termenii ritmului prea lent cauzat de lungimea filmului. (Filmul nu e cel lăsat de Cristian Nemescu, ci o variantă un pic mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
înaintată pe care o acordă zeii. Parodiile burlești i-au tentat pe numeroși scriitori, de la Matthew Prior (în The Ladle, "Lingura cea mare" (1704) la Emil Prinz von Schonaich- Carolath în Philemon und Baucis (1894), piesă în versuri idilice și patetice în care Jupiter se aprinde după Baucis reîntinerită și vrea să facă din ea una din cuceririle lui. Dar fidelitatea sa îi pune la încercare chiar și pe zei. Robert Graves reia această temă în An Idyll of Old Age
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capodoperei realizate de către scriitor. Ironia, distanța pe care aceasta o introduce nu dăunează cu nimic culorilor tragice ale poveștii. Flaubert nu vedea în aceasta nici o contradicție, dimpotrivă, după cum scria lui Louise Colet pe 9 octombrie 1852: "ironia nu știrbește deloc pateticul. Ea îl sporește, dimpotrivă"348. Ironia exploatează distanța și întreaga legendă a Sfântului Iulian cel Primitor este înscrisă de către Flaubert într-o problematică a distanței și a proximității. Dramă a distanței, a contactului imposibil înaintea producerii miracolului care face să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exil. Evocând una dintre întâlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile în țară și care sunt dificil de realizat în exil, comunicarea limitându-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a întâlnirilor noastre. Cred că a veni în grup înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti întâlnirea. Or, noi nu ne întâlnim decât după ce ne despărțim. Cel mult consumăm anecdote. A tunat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Doamna Irina Mavrodin a fost în acest studio și a spus că la Universitatea de la București se întâmplă la fel. Ce imagine aveți Dumneavoastră despre studenți, în special despre cei interesați de "umanioare"? A.P. Domnule Vasiliu, ezit totdeauna să intru patetic în această zonă pentru că mă simt bătrân când o fac. Toate generațiile, când încep să "expire", cum se spune acum cu un termen foarte prețuit, spun că tinerii sunt defecți, că ei erau altfel, ș.a.m.d. Totuși am impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ai săi - două fete și un fiu - jonglează cu frustrările lor până când moartea băiatului (singurul care spune lucrurilor pe nume) și fuga îi salvează. Fata cea mică - Maria (jucată cu o sensibilitate foarte atent controlată de Mălina Manovici, nici o secundă patetică) - e nemulțumită de lipsa de romantism a iubitului ei (Victor Manovici e detașat și sigur pe el), care, atunci când o pierde, o dorește mai mult decât oricând, și începe o relație cu cel mai bun prieten al acestuia. Noul iubit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
chipurile, ca să vadă cum se combină formele trupului uman cu cele ale arhitecturii sau cu liniile din natură? De ce să pozezi 18.000 de corpuri goale în Mexic? E ca și cum un actor ar juca toată viața același rol, de clovn patetic, și ar începe, obsesiv, să-și mai adauge câte un nas roșu la fiecare reprezentație. Pe mine să mă scuzați, vă rog, dar îmi păstrez perplexitățile (și hainele de pe mine) în fața cerințelor, uneori cam stupide, ale artei contemporane. FILM Iulia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
britanici care au trecut pe aceste meleaguri de-a lungul secolelor): românii sunt vinovați de tot felul de vicii, sunt plini de prejudecăți, incapabili de muncă serioasă, nepotriviți pentru timpurile moderne, inteligența lor este limitată, sunt primitivi, pasivi, leneși, înapoiați, patetici, lași, pe de o parte, buni la suflet, copilăroși, pitorești, suflete de poeți, romantici, pe de altă parte. Ambivalența acestor trăsături identitare (generalizate și esențializate) reflectă de fapt așa zisa ambiguitate a acestui spațiu european de frontieră, perceput ca loc
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
nu există posibilitatea comunicării cu divinitatea, iar destinul său este învăluit în taine care nu îi sunt accesibile 152. Orice ființă este despărțită de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut. Din această cauză Weber consideră că în ,,ne-omenia sa patetică, această învățătură trebuie să aibă pentru starea de spirit a unei generații care se dedica grandioasei sale consecvențe mai ales un efect, sentimentul unei nemaipomenite singurătăți interioare a individului"153. Ca urmare, individului îi rămâne asceza, liniștea interiorizării și munca
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Institutul European, Iași, 1994, p. 121. 111 Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 121. 112 Mircea Malița descrie în următorii termeni contribuția lui Weber la înțelegerea legăturilor dintre religie și societate: ,, Nu există un caz mai patetic de analiză a legăturii dintre culturi și civilizație, a interferenței și influenței lor reciproce ca teza lui Weber care succint se exprimă astfel: capitalismul s-a născut din protestantism". Zece mii de culturi, o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului XXI, Editura
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în sens peiorativ; aici se află și România, și dumneavoastră, dar și Polonia, Țările Baltice, Bulgaria -, decât acolo unde Europa a ajuns din substantiv propriu substantiv comun. Cred că este nevoie, din când în când, de o revenire fără ton patetic și îngrijorat la originile acelei Europe pe care ne-o dorim cu toții și care înseamnă, poate, cea mai frumoasă utopie intelectuală a continentului din care facem parte. Dincolo de ceea ce știm sau credem că știm despre Europa, cel mai dificil lucru
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
atâta speranță pentru un proiect extraordinar de generos și la distanțe imposibile de un continent rupt de războaie, rupt de ambiții, încărcat de frustrări, un asemenea proiect merită toată transpirația, toată inteligența, tot efortul de care suntem capabili. Nu sunt patetic, încerc să fiu doar precis. Iar o mică amintire istorică vă va dovedi cât de interesante pot fi câteva zeci de ani în lungul cărora s-a desfășurat acest proces. La sfârșitul războiului mondial, în anii ’50 apoi, nu au
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
să dau sfaturi, ci, mai curând, să mă pun la dispoziția oricui crede că poate folosi bruma de experiență acumulată în ultima vreme. Nu este un minister ușor. Nu este un sistem ușor. Nu se stăpânește cu vorba, cu discursuri patetice. Te alegi, inevitabil, cu ciobituri, cu cicatrici, descoperi profiluri necunoscute în caracterele umane. Înveți să treci peste ele, după ce te obișnuiești. Din punct de vedere profesional, ideal este să știi sistemul, ca să-l poți stăpâni. Cezar Paul-Bădescu: Dar se lasă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sacrificați pentru că au dorit democrație - este declarația dumneavoastră foarte recentă, domnule ministru, cam exagerată, cam triumfalistă, spun unii dintre telespectatorii emisiunii „100%”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Se prea poate, nu a fost intenția mea să sune triumfalist sau exagerat, nici teatral, nici patetic. Dimpotrivă, este ceea ce cred și fără pic de intenție manipulatoare, să spun așa. Chiar cred într-adevăr că se întâmplă în felul acesta ca România să aibă pe propriul sol armata americană și asta spune foarte multe și din punct
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
interioare, exprimate abrupt sau mărturisite cu pudoare și cu nesfîrșite precauții. Ea este un spațiu ciclopic, lacom, de cele mai multe ori de mari dimensiuni, dar niciodată suficient în limitele lui materiale pentru că el este iluzia Spațiului însuși pe care pictorul încearcă patetic să și-l însușescă, folosindu-se provizoriu de cel pe care tocmai îi are la îndemînă. Alături, amorfă ca însuși oceanul primordial, se găsește culoarea, această materie vîscoasă, clocotind ca un cîmp de vulcani noroioși, atonală prin chiar excesul tonurilor
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
Neagu încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblîzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]