2,544 matches
-
artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând evenimentul cu o vocație patetică pe care și-o recunoaște lucid, frecventează apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul pe care îl iubește e acest "ținut". Eroul se întoarce la familia sa evreiască din Brăila, pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autonomie, clamând împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
peste partide”, iar sub dictatura regală va fi consilier al Tronului. Mobilul întregii sale activități politice este cel mai sincer patriotism, implicat de altfel în manifestările sale pe toate tărâmurile. În conduita civică, patriotismul lui s-a exprimat în atitudini patetice, în acte impresionante de generozitate, abnegație și curaj. În campania din 1913, I. însoțește trupele românești pe fronturile de luptă. În timpul primului război mondial, la Iași, se străduiește să insufle tărie sufletească soldaților din tranșee prin articolele sale. În parlament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
atrage atâtea critici în epocă. Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului dionisiac, cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un Eminescu majestuos, patetic (dar cu o siguranță suverană), cu o ținută polemică elevată, trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unor reacții pătimașe, a unei subiectivități exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din ,,Caete de dor” alături de inedite, iar sub îngrijirea lui Ion Pop, la Oradea, apare în 1995 o selecție din scrierile sale. Centrată pe motivul luptei ,,cromozomice” dintre inspirație (emoție și intelect) și realitate (trup), reluare în alte dimensiuni a pateticei înfruntări romantice dintre idealitate și terestru, dar și figură a neliniștilor modernității - așa cum le conturează Cânturile lui Maldoror sau, la Nichita Stănescu, Lupta inimii cu sângele -, poeziei lui M. îi este caracteristică revărsarea unei spuneri aluvionare ce nu ținea seama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Pentru a infirma existența unei literaturi „feministe”, C. își însușise, deliberat, un ton sec, neutru, constatativ, ce aspira la obiectivitatea maximă. Apariția în 1970 a romanului patetic intitulat Nu ucideți femeile marca însă o cotitură de 180 de grade în creația ei. „Feminismul”, brutal reprimat anterior, irumpe aici violent. Aceasta părea, de altfel, formula ideală proprie personalității sale, dar brusc C. dă la iveală în 1972 un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
împrejurărilor vieții. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete, Raluca, agasată de automatismul vieții cotidiene, de stupiditatea obligațiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminți”, șocând deseori prin gesturi sau vorbe. Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminității. Când părea că-și fixase jaloanele unei modalități scriitoricești proprii, C. abordează dintr-o dată un univers tematic diametral opus. Volumul de nuvele Castelul vrăjitoarelor oferă un spațiu și un timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Poetul a luat cu sine, în mormânt, acestă taină. Teze și ipoteze despre motivele relegătii lui Ovidiu, s-au scris, până azi, peste măsură de multe. Cercetarea lui Demetrio Marin le ordonează și le analizează cu sagacitate, ca într-o patetică anchetă judiciară. Autorul cărții depășește însă exegezele precedente, propunând o interpretare sintetizatoare, în care cauzele morale și religioase se cumulează cu cele politice. Iată cum formulează Demetrio Marin această conjugare a motivelor de exil: Non crediama che ci sia incompatibilita
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
destinul marelui poet latin. Cercetările din ultimile decenii (ne referim, îndeosebi, la cartea lui I. C. Thibault, The Mystery of Ovid's exil, Berkeley - Los Angeles, 1964) confirmă concluziile acestei exegeze de referință. Lucrarea are un profil monografic. Întîlnim aici o patetică examinare a dosarului ovidian întru descifrarea enigmei relegării poetului din Sulmona. Tipărirea acestei cărți reprezintă un act de cultură care răspunde unui vechi orizont de așteptare în filologia clasică românească și un omagiu simbolic adus lui Ovidiu, după două milenii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu erudiție, cum au afirmat unii comentatori; acestea, în loc să facă și mai patetică suferința efectivă a poetului prin "răceala" lor, se folosesc în mod declarat de mit pentru a sugera realități mai profunde care, din cauza circumstanțelor politice ale momentului, nu puteau fi exprimate clar fără a-l pune în primejdie pe autorul lor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fraude perit virtus... Poetul a rupt planul istoriei pentru a se situa în cel al realității prezente imediate. Figură poetică, se va spune. Dar cât adevăr al timpului său dorea să sugereze prin aceste expresii aluzive Sulmonezul! Și continuă la fel de patetic Ovidiu: "Într-o singură zi i-a trimis în război pe toți cei cu numele de Fabia, într-o singură zi au pierit toți cei trimiși în luptă. Dar, pentru ca aceștia să poată salva sămânța stirpei herculiene, este posibil ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori: „Ție, numai, crudo-ți place să omori fără sfîrșit”... Este sugerată, aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
A povesti amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă ridicolul unei confesiuni patetice. Caută complicitatea legilor morale, se ascunde după modele. Formula lui de adresare este se spune că... Unele CÎntece de lume vorbesc, totuși, la persoana Întîi singular și sînt mai direct jălalnice. N-am cercetat, neinteresîndu-mă problema, dacă sînt sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase și le prezintă, acum, bunilor creștini. Iată În ce stil patetic apără Pann cauza muzicii plînso-cuvîntătoare: „Întăriți-vă Întru nestrămutatele definiții ale muzicii, arătați-vă fii adevărați ai patrii și lucrați cele spre folosul neamului, ca nu numai În cele politicești să Înflorim, ci și În cele bisericești să Înaintăm, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
piardă răbdarea văzând că fata nu-l încurajează deloc, cum s-ar fi așteptat ("vasul sufletului i se stricase din pricina coclelii"). Diana reacționează identic în toate împrejurările, cu o luciditate care ucide pasiunea din fașă. Și fiindcă "nu-i plăcea pateticul și nici nu se simțea bine în convulsiile lui" (femeia nu posedă, precum bărbatul, o imaginație bogată, și nici simț pentru melodramă nu are), ea îi refuză spovedania ca pe un semn prematur de capitulare. Deși prevenit, Bizu lasă mult
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
putea explica mai bine "pe omul controversat și puțin cunoscut care era el însuși"64. Și tot consemnările cu caracter intim explică motivele pentru care scrisul lui Lovinescu devine "testamentar", lucru vădit în "relaxarea cenzurii sobrietății" manifestată "și în direcția pateticului, tragismului și confesiunii sentimentale, dar și în cea a condimentelor de limbaj caricatural, grotesc sau sarcastic"65. În plus, Lovinescu însuși a încurajat în repetate rânduri, după cum am văzut, procedeul confruntării textului literar cu subtextul său biografic. Nu mă voi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Maiorescu către Eminescu [...]. Emoția produsă de scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu nu vine, negreșit, din valoarea literară, ci, pe de o parte, din conținutul ei de o mare frumusețe etică pentru amândoi, și, pe de alta, din valoarea oamenilor, din pateticul situației și din toate rezonanțele pe care le trezește în noi sau, mai precis, le trezește în mine o astfel de tragedie, într-un moment dat (s.n.)"97. După cum anticipam, împrejurările existențiale invocate aici, aluziv, se pot reconstitui, în parte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de-a dreptul din miezul lucrurilor, și un sfârșit pregnant, adevărat sfârșit, nu așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
scăderi ce-i umbresc pe alocuri opera și a alcătuit versuri limpezi ca apa izvoarelor de munte. (Ă). Adânc emoționante - deși nu la Înălțimea posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș În munții Georgiei (Ă). Lingvistica burgheză promovează teorii idealiste. Ea se străduie să discrediteze limba, să diminueze importanța ei, căci imperialiștii se tem de orice poate ajuta oamenii muncii să se cunoască Între ei, să Înțeleagă realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literare. În plan politic, corespundea politicii statului de democrație populară, transformat, după abolirea monarhiei, În stat al dictaturii proletare. Dominantele literaturii și ale politicii literare din perioada de tranziție, conținutul pledoariei pentru cultura pentru masse (mult mai bogată și mai patetică decât producția literară) sunt: socializarea discursului literar, Înfierarea exploatării, a hitlerismului și a guvernelor de dreapta, elogiul muncitorului, sindicalizarea vieții literare, transformarea Societății Scriitorilor Români și a presei literare În tribune de atragere a scriitorilor spre literatura angajată civic, politic
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Gândurile de mai sus, prinse în noianul „Amintirilor unei prințese moldave” - am numit o aici pe Maria Cantacuzino-Enescu - surprind aproape exact starea în care s-a aflat infrastructura rutieră a Bacăului de-a lungul secolului al XIX-lea. Evocarea, ușor patetică - lucru de înțeles, dacă vom lua în calcul faptul că prințesa și-a redactat memoriile departe de țară, tocmai la Paris - ar fi fost mult mai apropiată de adevăr dacă ar fi descris și „melancolia” cu care locuitorii, orășeni sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Fontenelle, Voltaire, Montesquieu și școlile formate de acești oameni celebri luptară în favoarea adevărului folosind pe rînd toate armele pe care erudiția, filosofia, spiritul, talentul de a scrie le pot procura rațiunii; luînd toate tonurile, folosind toate formele, de la glumă la patetic, de la compilația cea mai savantă și mai vastă pînă la romanul și pamfletul zilei; acoperind adevărul cu un voal care proteja ochii prea sensibili și lăsa plăcerea de a-l ghici; mîngîind prejudecățile cu abilitate pentru a le da lovituri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1903. Publicație din constelația „Literatorului”, P.a. continuă, „reînsuflețită și reformată”, „Revista modernă”, ceea ce este evidențiat și de numerotarea noului periodic. În lipsa unei casete redacționale, se menționează că revista apare sub îngrijirea lui H. Coșoi. Articolul-program ( Prima vorbă) deplânge, cu accente patetice, starea culturală a țării, căci „nici un curent trainic nu s-a creat la noi, nici o operă, nici o școală artistică nu s-a impus”. La câteva numere distanță, articolul de fond Cum s-ar putea crea o mișcare literară afirmă: „Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]