4,801 matches
-
artei (Luceafărul, Scrisorile, Criticilor mei, Epigonii). Concluzii În poeziile eminesciene de început cu greu se descoperă semnele originalității (De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie). Sunt poetizări pe teme patriotice și erotice, amintind de Alecsandri, Heliade, Bolintineanu. Perioada '68-'69 este una de romantism tenebros, configurată de titanism și demonism, cu eroi răzvrătiți care filosofează pe teme sociale, erotice, pe tema vieții și morții: profetul din Junii corupți, răzvrătitul din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
manifestare a geniului politic (Scrisoarea III), succesiune de civilizații și societăți. E o viziune a "romanticilor roși de melancolii" (G. Călinescu), care au ilustrat răul în lume, în tablouri sociogonice, au reliefat condiția nefericită a geniului (Scrisorile, Luceafărul, Glossa), meditația patriotică (Scrisoarea III), natura și dragostea care se împlinesc într-o adâncă autohtonizare. Natura eminescinaă are două dimensiuni: terestră și cosmică, fiind un cadru fizic al omului, al gesturilor și al atitudinilor sale; o ființă metafizică în care se cufundă poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire". În final are loc invocarea trecutului salvator, reprezentat de Vlad Țepeș; poetul pare un vizionar optimist și geniul poetic se completează cu geniu patriotic. Sărmanul Dionis În proza eminesciană, apar eroul-titan (Toma Nour din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
seamă fiind mentorul Junimii. Accente noi, răspicat puse, dădeau acestei mișcări un aer grav, de competență și temeinicie. Ideea de autentic precumpănea, motiv pentru care Eminescu a definit această atitudine prin sintagma "naționalitatea în marginile adevărului". Ceea ce fusese exagerare, concesie patriotică, pedagogie captativă, trebuie să cedeze trebuinței de adevăr, fie că era vorba de limbă, de istorie, de artă, de viața social-politică. În domeniul culturii, trecerea de la valorile de tip tradițional la cultura modernă, nevoia de a asigura concordanța formei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a conceput și o "fantezie politică", un fel de utopie autoritară, menită a disciplina comunitatea și a-i pune la lucru sistematic resursele într-un moment când situația mondială devenea îngrijorătoare. Se caută un Bismarck e un text de mobilizare patriotică, în același timp grav și ironic, pe care Iorga însuși l-a socotit excesiv, de vreme ce nu i-a dat curs în coloanele Neamului românesc, păstrându-l totuși ca specimen interesant în arhiva lui (Ibid., 110). Este și cazul altui text
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oferi scriitorii de pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane ce se definesc cronologic: una ce aparține perioadei de dinainte de 1950 și a doua, după această dată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se instalează încetul cu încetul între Reich și Stalin (eșecul negocierilor din noiembrie asupra intrării URSS-ului în pactul tripartit, dezacordul privind România...) cît și tensiunii raporturilor de pe teren. Eșecul german în privința Londrei determină în țările ocupate valențe ale sentimentului patriotic, greu de asociat plutocraților britanici. Foametea din iarna 1940-1941 deschide ochii asupra responsabilităților jafului german, și nu numai asupra rapacității burgheziei autohtone. În Franța, ostilitatea față de Vichy se extinde de acum înainte în mod clar și asupra ocupantului, de care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care îi este contemporan. Există aici, ca în fiecare perioadă de tranziție între două strategii, o juxtapunere de texte contradictorii, vechiul și noul. Tot în ianuarie 1941, un document intern belgian, destinat discutării în comitetul central, constată existența unei mișcări patriotice dominate de burghezia anglofilă, dar însuflețită de asemenea și de Biserică, existînd riscul să-și ralieze clasa muncitoare. Aceste teze proclamă necesitatea creării unei mișcări de rezistență autonomă a clasei muncitoare. Ambiguitatea acestei perioade nu apare, fără îndoială, nicăieri mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniștii îi extind efectele și îi culeg beneficiile politice prin desemnarea de delegați comuniști în locul vechilor delegați reformiști. Comitetele de grevă apărute în timpul acțiunii se structurează pe urmă în comitete de luptă sindicală, ce vor constitui o bază sindicală și patriotică coordonată direct de către comuniști. Greva celor 100.000 19 se declanșează în Franța: o grevă organizată și asumată de către PCf cuprinde Nordul și Pas de Calais între 27 mai și 9 iunie. Grevă dură și foarte sever reprimată (peste 600
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Războiul drept" Ușurarea puțin paradoxală și emoția resimțită de către comuniști la anunțul declanșării ostilităților în Est, nu provoacă ridicarea popoarelor lumii întregi, așa cum spera Dimitrov 21. Atacarea URSS-ului marchează transformarea caracterului războiului într-un război drept, deoarece este național, patriotic și antifascist. Și încă din prima zi, într-un mesaj adresat partidelor comuniste din țările deja ocupate de către Germania, Internaționala subliniază că apărarea URSS-ului coincide cu interesele vitale ale chiar acelor țări. O troică este instalată în fruntea Komintern-ului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
constituie mijlocul prin care partidele comuniste se identifică luptei pentru eliberare și alătură steagul roșu culorilor naționale. Prin intermediul acestor fronturi, și confundîndu-se uneori cu ele, partidele comuniste vor conduce demonstrațiile de stradă, propaganda activă împotriva represiunii, solidaritatea față de victime, educația patriotică și lupta împotriva colaboraționismului, pregătirea revoltei naționale, grevele și sabotajele și, prin mișcările lor armate, lichidarea colaboratorilor, sabotajele de anvergură și, în sfîrșit, înfruntările cu ocupantul. Militanții comuniști își vor asuma cu eroism și abnegație aceste multiple sarcini, provocînd admirația
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
locale, locuri de întîlnire și de cooperare între diferitele forțe politice. Către sfîrșitul anului 1943, cu elanul ce marchează succesul politicii duse, se creează structuri populare de acțiune, ce reprezintă poporul la arme, grupări populare de acțiune în Italia, miliții patriotice în Franța și în Belgia. Dar pretutindeni, după 22 iunie 1941, partidele comuniste creează și păstrează un control strîns asupra grupărilor armate propriu-zise, FTP în Franța, Partizanii armați în Belgia, Mil în Olanda, Brigăzile Garibaldi, ulterior, în Italia. Aceste grupări
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
puteri. În timpul războiului rece, această dispoziție va ușura subordonarea directă a acestor partide partidului sovietic, dar nu este sigur că această intenție a existat în 1943. Orice ar fi, dizolvarea IC nu făcea decît să confirme opțiunea larg națională și patriotică avută pe teren, implicînd acceptarea vechii ordini a lucrurilor și, mai ales, a actorilor politici de dinainte de război, cărora puțin le-a lipsit să nu fie compromiși de fascism. Dar chiar aceste condiții naționale aveau să determine configurații foarte diferite
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de fascism. Dar chiar aceste condiții naționale aveau să determine configurații foarte diferite. În Franța, dualitatea Vichy-de Gaulle, dispariția partidelor politice, altele decît PCF, ștergerea centralelor sindicale, altele decît CGT, deschid comuniștilor un cîmp foarte larg al luptei sociale și patriotice. Partidul cucerește atunci o poziție hegemonică în sînul clasei muncitoare și, în același timp, construiește un dispozitiv ce atrage spre el o parte esențială din capitalul partriotic. Așa cum scrie Stéphane Courtois, PCF acumulează atuuri: Organizațiile solide ale PCF și ale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
PCF acumulează atuuri: Organizațiile solide ale PCF și ale Frontului național, a FTP, a organizațiilor comuniste de tineret, a CGT ca și prezența sa semnificativă în sînul CNR și a organismelor sale (comitete departamentale de eliberare, comitete locale, COMAC, miliții patriotice etc.)27. Aceste forțe sînt sprijinite de o formidabilă rețea de presă, clandestină, națională, omogenă în gîndire și diversificată în forma sa de manifestare. Sare în ochi faptul că de la mijlocul anului 1943, față de rezistență, laolaltă cu mișcări și organizații
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
finală. El practică implicarea sistematică a comitetelor și a mișcărilor și joacă fără încetare de pe poziții de forță, fără a purta un dialog real. "Unitatea" nu se poate concepe decît sub autoritatea sa. Dar departe de jocurile statului major, elanul patriotic mărește rîndurile partidului, îl instalează în inima noilor straturi sociale, îl încarcă cu o forță simbolică, ce se sprijină pe amploarea angajamentului și a sacrificiilor militanților săi. Trebuie arătat faptul că nu se mai pune problema unei alianțe muncitorești, PCF
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
îndepărtăm de falsa dezbatere a luării puterii. Identificîndu-se Rezistenței, zdrobirii definitive a nazismului și reînnoirii naționale, partidele comuniste occidentale se văd confruntate cu participarea la putere în afara schemelor luptei de clasă, care le definesc esența, într-un mediu de fervoare patriotică, cu aderenți dintre care, în medie, peste 80% sînt noi! Dar mai ales, pentru a-și definitiva poziția, partidele comuniste nu dispun de nici o analiză specifică perioadei și astfel, se navighează de la uniune națională la antifascism, de la frontul popular la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pe care o exercită sau pe care vor să o exercite, anumite structuri rezistente controlate de către comuniști răvășesc o perioadă cărțile. În ianuarie 1945, Maurice Thorez, întors de la Moscova, impune o rectificare strategică ce reinstaurează respectul ordinii republicane dizolvînd milițiile patriotice și aducînd comitetele de eliberare în afara terenului aparatului de stat. În Belgia, refuzul de a depune armele, care va conduce la încăierări, pe 25 noiembrie 1944, între jandarmi și Frontul de Independență, se înscrie, fără o perspectivă clar definită, într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
communistes du Nord et du Pas de Calais de la fin du front populaire à mai 1941" in Les Communistes français de Munich à Chateaubriant (1938-1941), Paris, FNSP, 1987, pag.201-265. 21 D.E. Kunina, "Georges Dimitrov, Kominternul și problemele marelui război patriotic al poporului sovietic" in Georges Dimitrov, révolutionnaire et théoricien, Moscova, 1982 (în rusă), pag. 302-304. 22 D.E. Kunina, op. cit., pag. 304-305. 23 Henri-Christian Giraud, De Gaulle et les communistes, Albin Michel, 1988, 537 de pagini. 24 Joan Barth Urban, Moscow
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist; dimpotrivă, ei au trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea legată de ideea latinității pure, care s-a reflectat șin faptul că istoria românilor a fost considerată, multă vreme ca o continuare a istoriei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
freamăt și un catatlizator al spiritualității diferitelor epoci, al conștinței maselor populare. Marile momente ale istoriei noastre naționale consemnează acest adevăr, cu forța de convingere a exemplelor care, n-au încetat să strălucească și astăzi cu vgoare a semnificației lor patriotice. Un astefel de moment exemplar prin unitatea de voință și acțiune eminente personalități și a maselor largi populare în egală măsură, îl constituie, și anul 1877, anul proclamării și apoi a consolidării cu arma în mână a independenței de stat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Al. Lapedatu (18441878) trebuie avute în vedere, ținând cont de faptul că a reușit să se afirme prin propriile forțe, devenind un profesor de filologie clasică de elită și în același timp un poet care a încurajat prin scrierile sale patriotice realizarea dezideratului de libertate și unitate națională. Celor două caracteristici, sclipirea inteligenței și puterea de muncă, atât de comune marilor personalități, el datorează situația la care a ajuns 10. La fel ca și înaintașii săi a dat dovadă de conștiință
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
ajuns 10. La fel ca și înaintașii săi a dat dovadă de conștiință națională, fiind prin intermediul scrierilor sale, un vestitor al idealului național: „Ai noștri sunt Carpații/ Deci pasă și împlântă/ Stindardu-n fruntea lor”11. Își motiva orientarea către poezia patriotică, prin dorința de a menține vie „datoria sacră,” cum o numea el ce trebuia îndeplinită de români, realizarea Daco-României: „Daco România avea să se realizeze spunea el, de altfel aceasta e numai o chestiune de timp.” Dezideratul s-a realizat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
o activitate rodnică și diversificată pe terenul culturii românești. Pe lângă activitatea sa didactică ca profesor la Liceul “Ortodox Român” din Brașov, a avut și o însemnată activitate literară și publicistică 13. S-a impus prin publicarea de versuri cu caracter patriotic, sub titlul Încercări de literatură și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria națională, București, 1939, p. X. 13 Ibidem, p. VII. 10 Bogdan P. Hașdeu, unde a publicat primele sale poezii patriotice 14. Totodată a fost primcolaborator la ziarul “Orientul Latin” al lui Aron Densușianu, apărut la Brașov în perioada anilor 1874/1875 și redactor al revistei “Albina Carpaților,” apărută la Sibiu, din august 1877 până în iunie 1878, unde își publica nuvelele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]