5,114 matches
-
fost pușcăriaș plictisit, un tip care Încearcă să respecte termenii eliberării condiționate, dar care pîndește orice ocazie pentru un șmen. Wakefield l-a văzut aducînd pe șest curve pentru clienții hotelului, plătind pariorii și vînzînd droguri. La apropierea lui Wakefield, paznicul zîmbește și Își netezește pantalonii kaki. Wakefield trece direct la subiect. — Ce-ai zice de, să zicem, cîteva mii de dolari? — Glumești, omule. M-aș spînzura singur pentru atîta purcoi de bănet. Păi, atunci nu te-ai mai putea bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apartamentul. — MÎine, le spune, o să am parte de o răzbunare splendidă. Îi cer detalii, dar Wakefield rămîne mut. — O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield. Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui să primesc jumătate din bani acum? Malacul Își ia o față de dur. O să-i primești pe toți mîine, cînd toată treaba o să fie terminată. Paznicul ridică din umeri. MÎine dimineață Wakefield o să dea un telefon la Centrul de Control al Termitelor și le va spune exact unde pot să găsească termite de Formosa. Se roagă să fi fost sterilizate și să nu poată depune vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În partide de amor, cu trupurile lor fluide, familiare; toate simțurile - tactil, vizual și cel care detectează aurele - participă. În Întuneric, Wakefield nu mai este invizibil. Zorii se strecoară furiș prin ceață și la ușă se aude un ciocănit ușor. Paznicul s-a Întors de la treburile lui. — S-a comis. Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare, scoțînd moneda de aur pe care i-a dat-o Redbone În buncăr și punînd-o În palma paznicului. — Poți s-o verifici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se aude un ciocănit ușor. Paznicul s-a Întors de la treburile lui. — S-a comis. Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare, scoțînd moneda de aur pe care i-a dat-o Redbone În buncăr și punînd-o În palma paznicului. — Poți s-o verifici la e-Bay, nu e falsă. — Ești sigur de asta? Întreabă paznicul, examinînd micul disc de aur. — Crede-mă. E autentică. CÎnd afară se luminează de-a binelea, Wakefield Își adună prietenii la fereastra care dă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare, scoțînd moneda de aur pe care i-a dat-o Redbone În buncăr și punînd-o În palma paznicului. — Poți s-o verifici la e-Bay, nu e falsă. — Ești sigur de asta? Întreabă paznicul, examinînd micul disc de aur. — Crede-mă. E autentică. CÎnd afară se luminează de-a binelea, Wakefield Își adună prietenii la fereastra care dă spre casa nebunului. În cîteva clipe, ușa aceea se va deschide, le spune el, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-avea nici o legătură cu arta, că silueta stilizată, îndesată, era lipsită de realism, că speria copiii. Lui Ralph i se păruse minunată și susținuse acest lucru în prima pagină din Citizen. — E diabolică, nu-i așa? i se adresă paznicul în uniformă verde. Am sperat tot timpul că o să fie vandalizată și că astfel o să putem scăpa de ea, dar vandalii o lasă în pace. Se duc în schimb și scriu tot felul de porcării pe terenul de joacă. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
diferit. Amuzant și spontan, interesat de ceea ce gândea și credea Ben, de parcă i-ar fi despărțit o diferență de doar cinci minute, nu de cinzeci de ani. Și, mai degrabă decât a face front comun cu autoritatea meschină reprezentată de paznicul parcului, el o provocase constant, într-o manieră care lui Ben i se păruse destul de subversivă. — Grozav, Rover, uite! Arătă spre lumina de la etaj. — Tata e acasă. Băiatul și câinele intrară în goană pe ușă, oprindu-se doar cât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
furat? Am furat niște cupru. Vreo două tone jumate. De unde le-ați furat? Din „Bobinaj“, de la Artec. De la fabrica de pielărie. Și cum se fură? Ei stătea în pomișorii ăia și eu aruncam peste gard. Ei căra. Era pază, dar paznicul... Nu trebuia să-i dai și lui ca să tacă? I-am dat, s-a dus omul și s-a plimbat, și eu am aruncat. Mi-a spus: „Ia atâta!“ și eu am aruncat... ne-am descurcat. Le-am băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l furam... Eram patru inși. Paznicul cu noi, cot la cot. Îl vindeam cu o mie de lei kilogramul. Cu Tamango, ăștia care trag pe la cimitir, pe-aici. Ne venea de căciulă pe fiecare seară câte 500 de mii, un milion, opt sute de mii. Depinde cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
întâlnit o grămadă de cazuri, pentru o batistă, bilete și valori de nimic, să fii câte cinci-zece ani, e ceva foarte regretabil. Erau mai bune magazinele, restaurantele, deci, ce se putea sparge. Era să fim prinși, odată, la Budapesta, de paznic. Dar, fiind prea mulți, și-a luat-o pe cocoașă și-a plecat. Am spart un geam d-ăla mare, din față, de la ușă, am intrat înăuntru, am început să cotrobăim. Dacă n-am găsit nimica, c-așa făceam oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin ’năuntru. Și s-a întâmplat ca la Budapesta să nu găsim bani, țigări și ce trebuia să luăm noi și-am început s-aruncăm cu farfuriile de mâncare pe-acolo, că mâncare... Și, la un moment dat, a apărut paznicul și a zis să stăm. Și n-am stat noi, a stat el! Fiindcă eram foarte mulți. Eram paișpe inși. Și și-a luat-o el pe cocoașă. L-am legat fedeleș, l-am bătut și să ne spună unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tranzacției de droguri. Unii deținuți reușeau să introducă droguri, dar aceasta era doar ocazional. Nouăzeci și cinci la sută din droguri erau introduse de gardieni. Un risc mic le aducea câștiguri de milioane de lei. Când și dacă era prins paznicul demisiona și i se dădea o scrisoare de recomandare ca să se poată angaja în altă parte. În fond martorii erau doar niște deținuți. Gardienii tratau cu un deținut în care puteau avea încredere, de obicei unul cu o pedeapsă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părinți extraordinari. Să nu credeți că este vina voastră. Eu sunt de vină și v-am înșelat așteptările. Voi sunteți singura rază de soare în existența mea. Vă rog să mă iertați. Îmi pare rău“. Am trimis vorbă printr-un paznic, unui deținut Iulian, în care aveam încredere. Era doctor și a fost condamnat pentru delicte sexuale și droguri. Procesul lui a făcut vâlvă și mulți din penitenciarul Aiud au vrut să-l omoare. I-am luat de câteva ori apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
De regulă el făcea dintr-un an șase sau opt luni de închisoare după care trebuia să se libereze. După câteva luni băiatul a împlinit optisprăzece ani și a fost scos să lucreze la o fermă din exterior, sub supravegherea paznicilor înarmați. Doi deținuți bătrâni l-au obligat să evadeze cu ei. Cei doi trebuia să-l dezarmeze pe unul din paznici iar tânărul pe celălant. De teamă Cap de miel a urmat instrucțiunile lor, la dezarmat pe un gardian, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luni băiatul a împlinit optisprăzece ani și a fost scos să lucreze la o fermă din exterior, sub supravegherea paznicilor înarmați. Doi deținuți bătrâni l-au obligat să evadeze cu ei. Cei doi trebuia să-l dezarmeze pe unul din paznici iar tânărul pe celălant. De teamă Cap de miel a urmat instrucțiunile lor, la dezarmat pe un gardian, dar ceilalți doi au dat greș. În această situație băiatul a fost obligat să-și apere viața: la omorât pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și spală secția meseve. 30 carpati,2 cutii ness, 5 cartele telefon, radio La vaci, douăzeci-treizeci. Pășteam, mulgeam la vaci. Mergeam vara la pădure, cu mama, cu familia. Stătea Budi acolo și toamna, mergeam înapoi, iarna la CAP. Am lucrat, paznic. Mergeam după norme, 15 ani. Dădea și cu piciorul vaca, dar eu făceam casa acolo. Mă cunoștea vaca, dădeam o bucată de pâine, venea după mine. Se speria și inginerul când vedea. Aveam și câine, Brezoi. Brezoi era, dar venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
le va include acolo, bunăoară: „Un personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus“, „Cîntec de rușine“, „De sufletul lui Fox“ (în volum: „In memoriam“), „Pentru Isarlîk“ (în volum: „Încheiere“), „Preludiu la dansul planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe punte și să-l căutăm, sugeră Tomoe. — Da? N-avea cum să treacă pe lângă noi fără să-l observăm, spuse Takamori dezamăgit. Poate că nici nu a luat vaporul ăsta... Cei doi au urcat pasarela și i-au arătat paznicului japonez permisul de acces pe punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în cerc, și să evite orice violență față de acel om, indiferent ce-ar fi făcut sau ar fi zis. El urmărea din ochi fiecare mișcare a mea, fără a înțelege însă limba longobardă. Atunci când, la un gest al meu, un paznic s-a apropiat de el cu scramasaxul în mână, a avut un surâs fericit și a început să cânte un imn; dându-și însă seama că pur și simplu îl dezlega, s-a întunecat subit la față și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și tâmplărie, aziluri de biserici. Această măruntă suburbie era menită celor aflați doar în trecere sau în așteptarea controlului sanitar. Era de-ajuns să ai o rană suspectă, o culoare nesănătoasă sau o febră banală ca să fii respins înapoi de paznicii porților. În fiecare dimineață trei funcționari, de obicei medici de rang inferior, treceau însoțiți de soldați să-i controleze pe cei bolnavi, hotărând cine putea să intre și cine nu. Taverna era curată, destinată mai mult negustorilor decât pelerinilor. Cârciumarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]