2,745 matches
-
Înfrânt la congres, și Încă la un scor umilitor, de fostul ambasador la Washington și ministru de externe Mircea Geoană, exponent al aripii „tinere“ (Năstase ocupând, dar nu pentru multă vreme, poziția a doua În partid). O ieșire din scenă penibilă, dar meritată: repudiat de propriul partid (intrat, pare-se, Într-un proces de democratizare). Poate vor Înțelege și acei români care l-au urmat ani de-a rândul, ce mare greșeală au făcut; sunt ani care au accentuat o Întârziere
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fotbal, a cărui impresionantă incultură, combinată cu banii aruncați În dreapta și-n stânga, cu sportul și cu ortodoxia, pare să fi convins un segment de electorat. Polarizarea naționalistă româno-maghiară a plasat ani de zile Clujul, capitala Transilvaniei, Într-o situație penibilă; aici s-a instalat În funcția de primar (prin votul unei majorități de români, În ciuda ostilității altora, ca și a minorității maghiare) Gheorghe Funar (mai Întâi președinte al P.U.N.R., apoi vicepreședinte al Partidului România Mare), politician cu un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
parada anuală în fața celor din clasele elementare pentru că mă spoisem cu atât de mult Sânge Decorativ pe gură și bărbie și obraji că sigur i-aș fi speriat pe cei mici, conform convingerii directorului școlii. M-am simțit atât de penibil - a fost un moment de răscruce, sincer -, încât a fost ultima oară când m-am costumat. A fost foarte jenant. Încă mă mai durea să-mi amintesc cum stăteam singur în bancă în timp ce colegii mei evoluau în fața copiilor extaziați. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu încurcă nimic, iar dacă sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar rece. Va trebui să treacă ceva timp și să răsune mai multe proteste și sugestii adresate personalului de bord ca să ne simțim mai bine. Am fost petrecuți cu zgomot de fanfare - ai zice, o încercare de a mușamaliza impresiile penibile ale sejurului ce ni s-a organizat pe Neva. În realitate, e singura formă a festivismului, se pare, cunoscută la nivel oficial în Rusia. În pofida vitezei și a lipsei escalelor de pe traseu, drumul îmi pare foarte lung până la Moscova. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
limba belarusă, de ce nu treceți la rusă?”. Acest „atac frontal” îl obligă pe Leonid - băiat educat și politicos - la mai multe explicații și justificări, care îi îmbujorează obrajii, îl fac să transpire ca în fața unui complet de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea față de „marele frate slav”, negociindu-și mica „deviere” identitară. Eu am avut mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spațiu postcolonial, cum este Belarus sau Moldova. Nu toți occidentalii înțeleg asta și cad în plasa „baubaului naționalist” din Est. Dar un confrate estic, precum Verner, care se vrea un spirit lucid, nu are nici o scuză să persiste în asemenea penibile confuzii. VITALIE CIOBANU: Plecarea din Minsk, foarte organizată, toată lumea a coborât cu bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici. Un sindrom ce se extinde ca o molimă, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la Helsinki, acea renumită conferință Vest-Est. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care am fost eliberați. Ulterior, am profitat de faptul că am fost arestați într-un mod atât de diletant. Dacă au terminat cazul într-o manieră penibilă, ne-am gândit noi, era greu de crezut că ne pot ușor aresta și a doua oară. Am stat liniștiți aproximativ un an, timp în care n-am putut publica nicăieri, după care am intrat într-un cenaclu oficial, creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucruri nu se întâmplă numai în România. Am văzut și acum, când am trecut prin țările baltice, în Letonia de exemplu, cărți de poezie traduse din letonă în germană. Trebuie să spun că într-o germană oribilă, după ureche. E penibil, pur și simplu. Asemenea lucruri trebuie evitate. Mai bine mai puține traduceri, dar calitative și cu un oarecare impact la public. - Richard, îți mulțumesc mult pentru acest interviu. Sper să mai avem și alte ocazii să vorbim despre viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cum mi-o profetizau prietenii, M. Călinescu în primul rând, acest lucru nu putea fi decât un fiasco: toate romanele ce aveau în centrul lor figura activistului de partid erau necesarmente rebuturi literare, lăudate enorm de critica oficială și rușinoase, penibile pentru autorii lor. Dar acesta era clișeul oficial: romanul de uzină, al „clasei muncitoare”, cu figura secretarului de partid în centru; iar eu, tânărul, „nesocotitul”, imprudentul debutant ce eram, am atacat chiar la acest clișeu și... am reușit! Evident, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de un Geo Dumitrescu, erau cu adevărat dotați, scriitori în toată puterea cuvântului, trăind ghinionul ca puterea și cenzura comunistă, instalate imediat după război, să-i surprindă la începuturile carierei, obligându-i să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale, trecutul apropiat, negând penibila, răutăcioasa, răuvoitoarea afirmație după care „noi, Românii, luăm mereu totul de la început!”, frază ce neagă nu numai consecvența, Tradiția, dar și spiritul și specificitatea noastră națională. În aceeași ordine de idei - evident la un alt nivel decât cel de sus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la ceea ce am numit „ipostază idealistă” a unui spirit creator autohton. Neacceptarea în epocă și scandalul în jurul lui Eminescu și al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aveam nimic de zis, sărea în ochi însă „necombativitatea” lor, lipsea combaterea clară nu numai a cărților proaste ce apăreau cu duiumul, dar și a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau cum vreți să-i spuneți ce e extrem de întâlnit și în capitala Franței, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distrugător pentru valorile clasice și moderne ale literaturii române -, la Cenzură. Apoi redactor șef-adjunct la unica și uriașa editură de stat E.S.P.L.A., Editura de stat pentru literatură și artă, de pe strada Orlando. Adjunctul lui Petru Dumitriu, în anii săi de penibilă prostituție literară (Vânătoare de lupi, Pasărea furtunii și, mai ales, Drum fără pulbereă, dar și de glorie reală, prin publicarea trilogiei Cronică de familie. Ali mi-a mărturisit și mi-a arătat o cupură dintr-un ziar de epocă în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care P. Dumitriu recunoștea că „prozatorul Al.I. Ștefănescu a fost cel care m-a sfătuit să-mi adun nuvelele sub un singur titlu romanesc, cel de Cronică de familie”. Câteva cuvinte în legătură cu expresia drastică folosită mai sus - „prostituția penibilă” -, mai ales că azi există tendința de a-i acuza pe toți scriitorii, pe creatorii de vârf, nu numai de „prostituție literară”, dar, ceea ce e mult mai grav, de „incapacitate creativă” pe toată perioada comunistă. Fără să se țină seama
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de nuanțe: nici în ceea ce privește epoca comunistă, care nu a avut pe toată întinderea ei aceeași intensitate și duritate ideologică, și nici în ceea ce privește fiecare creator în parte, care, după cum o vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum spuneam, dar și de reală creativitate. În general, o anume lipsă de onestitate literară face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne aflăm la începutul deceniului șapte, în care se afirmaseră răsunător și cu volume tineri „spărgători de gheață” ai realismului socialist, precum Fănuș Neagu, N. Velea sau D.R. Popescu, P. Dumitriu îi ignoră în antologia germană, în schimb inserează nume penibile, proletcultiste, precum Francisc Munteanu și altele, pe care le-am uitat deoarece nu am antologia respectivă la îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
confuzie gravă între regimul politic și oamenii săi și capacitatea unor scriitori de a prelua suflul genial al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi înăbușit de niște marionete penibile, oricâtă forță fizică sau diplomatică ar concentra în mâinile lor! Nu a făcut greșeala de a „absolutiza răul” și în asta Țepeneag a stat alături și de Cioran, și de încă foarte puțini, sperând într-o „trecere” fericită spre alte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
manifeste o anume, cu adevărat „occidentală”, toleranță, înțelegere pentru „celălalt câmp”. Altfel, se ajunge la stridențe, fratricide și false în esență, lupte literare și de opinii, așa-zise „lupte între generații” care sunt, de fapt, radicale semne ale unei intoleranțe penibile, acut provinciale. 2 Nina Cassian și Ali Ștefănescu, care au citit manuscrisul Franciscăi în vara lui ’63 - mai trebuiau să treacă doi ani de lupte, descurajări, sărăcie, singurătate dusă până la marginile ridicolului, până la apariția cărții! -, ca și cei doi recenzenți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când partidul bolșevic al URSS l-a obligat pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat împreună cu acesta la penibila înscenare a securității, prin ’47, a „fugii lui Maniu”. L-am lăsat pe Stancu să-și plângă amicul și am schimbat brusc vorba. I-am acordat însă lui Carandino, mai apoi, câteva pagini de confesiuni biografice în revistă. În ’69
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tinerilor scriitori Amfiteatru, convocând apoi în biroul său uriaș de la etajul II al c.c. pe redactorii-șefi ai publicațiilor literare și unde, din prudență, de frică, Geo m-a trimis pe mine să dau față cu „monstrul”. A fost o ședință penibilă, nu numai Bănulescu, dar și Ivașcu, prieten se pare cu prim-ministrul Gheorghe Maurer, tremura literalmente de frică și, cred eu, fără să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care nu era posibil fără încuviințarea forurilor „de resort”. Iar pe Sorin Titel l-am angajat la România literară, aducându-l de la Timișoara și făcându-l șef de secție, post în care a și murit. Astfel, Ivasiuc transformă o scenă penibilă pe care el mi-a povestit-o, aceea a întoarcerii de la munca forțată a unui convoi de deținuți politici, sub comuniști, într-o scenă de război, iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]