2,472 matches
-
centralizarea cultului la Ierusalim, deși își are originea din teologia templului tipică perioadei regale, unde sanctuarul regal reprezenta un loc privilegiat, ales de Dumnezeu pentru a locui în mijlocul poporului său, va găsi expresia sa completă mult mai târziu, în epoca persană sau poate chiar elenistă, când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în precedență aparțineau regelui. Absența unei concrete centralizări a cultului în epoca preexilică e, de asemenea, demonstrată de celebrarea cultului sacrificial în templul lui Yaho (Yhw
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
comunitatea iudaică din Elefantina până la sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui „templu al lui Yaho” în epoca persană care apare într-un ostraca aramaic din regiunea Maqqedah (Lemaire, 2004), preferăm să o amânăm pentru că această descoperire nu provine de la săpături arheologice obișnuite, ci din comerțul cu anticariat. Mobilier și obiecte de cult Atât terminologia biblică, cât și arheologia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol protector și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva forțelor rele, dar adesea se așteptau la o adevărată efuziune a puterii divine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cap. 5, pp. 92-94). Datarea acestor două lame de argint este controversată, fiind datate de unii în secolul al VII-lea î.C. (Gabriel Barkay), de alții în secolul al VI-lea (Ada Yardeni), iar de alții la începutul epocii persane (Angelika Berlejung) sau chiar în epoca elenistă (cf. HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată, de proveniență egipteană, găsită pe muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că ne oferă o dovadă că, deja din epoca persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios în mijlocul căruia se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că ne oferă o dovadă că, deja din epoca persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de întrerupere în desfășurarea continuă a istoriei lui Iuda, considerând că intervenția babiloniană a cauzat nu doar distrugerea templului, ci și evacuarea teritoriului printr-o deportare masivă ce a durat până la reconstruirea comunității și a templului din Iudeea în epoca persană (cf. 2Rg 25,21: „Astfel Iuda a fost deportat departe de țara sa”). În ultimele decenii această viziune tradițională a fost supusă unei critici dure, astfel că astăzi afirmațiile cu privire la o presupusă „întrerupere” a vieții politice și religioase în Iuda
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de locuitori, așa cum preferă să se exprime istoriografiile clasice. În afară de aceasta, să nu uităm că în această perioadă diaspora ebraică apare și în alte locuri, precum colonia militară Elefantina din Egipt de la care ne-au rămas numeroase papirusuri din epoca persană. Epoca neo-babiloniană este astfel o perioadă istorică în care a început răspândirea (diaspora) poporului evreu în afara regiunii palestiniene și în care s-au dezvoltat diferite „tipuri” de ebraism antic, nu neapărat identice între ele. Experiența exilului: continuitate și schimbare Dispărând
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine, după cum rezultă, mai ales, din descoperirile arheologice din Galileea și din zona de coastă unde au fost găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată și în afara teritoriului său originar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să se adapteze și să se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea împlinit doar după reîntoarcerea în patrie, în timpul epocii persane. Programul viitoarei reconstrucții religioase iudaice se observă în conținutul Ez 40-48 care, între altele, mută prerogativele cultuale uzuale de la rege (cf. Cap. 4, pp. 71-72) la grupul sacerdotal sadocit, realizând astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
începutul secolului al V-lea î.C., ce reprezintă un credincios în fața zeului lunar înfățișat prin caracteristici aramaice. Aceste două sigilii, care dovedesc prezența cultelor astrale în Iuda, aparțineau foarte probabil oficialilor de etnie non-iudaică, respectiv babiloniană, primul sigiliu, și persană, al doilea. Cât privește însă teritoriul din partea de nord, trebuie să remarcăm că unele regiuni periferice, adică toată câmpia Șaron la sud de Carmel, zona Akko la nord de Carmel și Galileea nordică, trecuseră sub controlul cetăților feniciene. Această situație
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate va fi considerat ortodox de către textele biblice, astfel că (târzia) Cartea lui Esdra lasă să se înțeleagă că numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf. Esd 6,19-22: „Cei repatriați au celebrat Paștele [...]. Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării”). Spre religia iudaică din epoca persană Izvoarele biblice, în special cărțile lui Esdra și Nehemia înfățișează începutul epocii persane ca împlinire a „marii reîntoarceri” a „întregului” popor din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani pentru zei, funcționa spre mai buna acceptare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o strategie funcțională de legitimare a puterii, fiind, de fapt, interesată, întâi de toate, de stabilitatea guvernării și primirea regulată a taxelor. Pietatea religioasă declarată a regilor persani pentru zei, funcționa spre mai buna acceptare a dominației străine în tentativa de a amortiza cât mai mult posibil revendicările religioase; era vorba, în definitiv, de un adevărat pragmatism politic. Cultele locale puteau fi, așadar, autorizate, dar numai în măsura în care nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un adevărat pragmatism politic. Cultele locale puteau fi, așadar, autorizate, dar numai în măsura în care nu alimentau răscoale și fără să prevadă reduceri și scutiri de la regimul fiscal normal. Acest fapt ne induce să considerăm că, deși iudeii au obținut de la autoritatea persană autorizația să reconstruiască templul, ei nu au primit ajutoare sau privilegii speciale pentru restaurarea templului și a cultului și trebuiau să se descurce cu finanțele celor fideli cultului. Nu este greu să ne imaginăm cum o decizie asemănătoare atât de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cultului originar yahwist preexilic prezentată de cărțile biblice apare, mai degrabă, ca rezultat al unui lung proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și la fel se poate spune despre organizarea preoției, chiar dacă sunt mari dificultăți în schițarea detaliilor. Organizarea claselor sacerdotale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
proces de revizuire religioasă. Conform tendințelor exegetice moderne, cultul, așa cum este cunoscut în actuala legislație a Cărții Leviticului, s-a dezvoltat tocmai în timpul perioadei persane; în mod asemănător, și celebrarea sâmbetei pare să fi obținut o atenție specială în epoca persană (Is 56,2 ș.u.) și la fel se poate spune despre organizarea preoției, chiar dacă sunt mari dificultăți în schițarea detaliilor. Organizarea claselor sacerdotale este reformată complet după reîntoarcerea familiilor sacerdotale provenite din Babilon (cf. Cardellini, 2002; Schaper, 2000), care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fost nevoie de mult timp pentru realizarea programului de revizuire propus de clasa sacerdotală, iar organizarea preoției, așa cum ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puteri supraomenești: dacă forma finală a Cărții veghetorilor (1Enoh 1-36) și a Cărții Astronomiei (1Enoh 72-82) datează din epoca elenistă, atunci tradițiile lor cele mai vechi - precum cea despre căderea îngerilor din 1Enoh 6-7 - își au originea chiar în epoca persană. Când s-a pierdut speranța de a readuce la conducere un descendent din neamul lui David, caracteristicile regale ale zeului Yhwh, probabil, s-au diminuat, iar teologia regală tipică din epoca preexilică (cf. Cap. 3, pp. 31-38) a început să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste cărți propun o viziune universală în care Yhwh nu mai este zeul suprem al regelui, al poporului și al teritoriului său, ci devine Domnul întregului pământ (Zah 6,15) și al tuturor popoarelor (Is 66,18) care vor accepta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]