2,409 matches
-
pentru poemul "Demonul" sl lui Mihail Lermontov. Poemul lui Lermontov a descris pasiunea carnală a "unui spirit nihilist etern" pentru Tamara, o fată georgiană. În acea perioadă Vrubel a manifestat un interes deosebit pentru artele orientale, în special pentru covoarele persane a căror textură a încercat să o transpună în creațiile sale. În anul 1890 Vrubel s-a mutat la Moscova unde a realizat cele mai bune inovații în arta plastică. Ca mulți artiști care au urmat canoanele Art Nouveau-ului, el
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
în 1764, dar regele Erekle al II-lea i-a permis lui Besiki să rămână la curtea regală, unde a primit educație și a început o carieră de menestrel, stilul său liric din perioada de început fiind influențat de poezia persană și de contemporanul său mai vârstnic, poliglotul poet armean Sayat-Nova. În ciuda tinereții sale, Besiki și-a făcut mulți dușmani la curtea regală în mare măsură din cauza satirelor sale și a atacurilor jignitoare la adresa catolicosului Anton I. Au circulat zvonuri că
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
a putut dovedi prezenta evreilor turci (sefarzi) în Țară Românească în vremea lui Mihai Viteazul, când aceștia sosiseră că furnizori ai oștilor otomane. Istoricul Grigore Tocilescu obișnuia să-l invite pe rabin la Universitate pentru a traduce textele ebraice, turcești, persane și arabe de pe morminte. Bejerano a aprobat proiectul de reconstruire a Templului Mare Spaniol Cal Grande din București,de pe strada Negru Vodă, a cărui nouă clădire a a fost inaugurată în anul 1899.După doi ani, în spiritul schimbărilor novatoare
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în Sanscrită și Persană și a primit doctoratul la Tübingen în anul 1883.<nowiki>[4]</nowiki> În 1884 a mers în Anglia pentru a studia limbile orientale și arheologia. A devenit cetățean britanic în 1904 și și-a finanțat celebrele expediții cu sponsorizări din
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
semnătura împăratului Shahjahan. Numărul de reviste aflat în posesia bibliotecii este în prezent de aproximativ 80.000. Colecția inițială a acestei biblioteci a fost îmbogățită prin donațiile primite de la membrii săi. Biblioteca a primit în 25 martie 1784 șapte manuscrise persane de la Henri Richardson. De asemenea, William Marsden a donat cartea sa, "History of Island of Sumatra" (1783), pe 10 noiembrie 1784. Robert Home, primul custode al bibliotecii (1804), a donat colecția sa mică, dar valoroasă de lucrări de artă. Prima
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
a revenit pe teren conducând săpături arheologice la Ierusalim. Mai întâi a excavat în zona Mamilla, în preajma Poartei Jaffa, une a descoperit morminte din Epoca de Fier și cea Bizantină, inclusiv un mormânt comun din vremea masacrelor anticreștine perpetrate de persanii sasanizi în Palestina în anul 614, un cartier bizantin din afara zidurilor cetății și un fragment din zidul cetății din vremea mamelucilor Ayubizi. În anii 1994-1996 împreună cu Yaakov Billig, Reich a descoperit o parte din Strada herodiană de lângă Muntele Templului și
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
latină: Massagetæ) sunt un popor din antichitate care trăia nomad între marea Aral și marea Caspică (dincolo de Araxes, spune Herodot). Numele lor înseamnă geții mari, în sensul de puternici. Erau probabil înrudiți cu sciții, întrucât anticii îi confundau.. Fondatorul imperiului persan, Cyrus cel Mare, a luptat împotriva masageților, potrivit lui Herodot și împotriva sacilor, potrivit lui Strabo. Închinarea lor la Soare, menționată de Herodot, pare să fie în întregime iraniană. Într-adevăr, pe aceste teritorii imense, probabil exista un grup de popoare înrudite
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
șarpante. Arcele/arcadele sunt un element major în arhitectura islamică, la fel ca și în arhitectura occidentală. Unele sunt comune estului și vestului, cum sunt arcul semicircular sau arcul gotic; altele, însă, sunt specifice lumii islamice cum ar fi arcul persan, cu profile carenat, arcul polilobat, arcul cu lambrichene, ba chiar și arcul potcoavă, toate trei foarte răspândite în Spania și în Maghreb. Arhitecții islamici folosesc două tipuri de suporți: coloanele și pilaștrii/stâlpii. O cupola este un acoperiș semisferic, care
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
sub cupole, turnurile pot lua diferite forme: poligonale, stelate, circulare etc. De multe ori, aspectul interior este simplificat în comparație cu exteriorul : astfel, vizitatorul vede un turn stelat, dar intră într-o cameră circulară. Dacă tipul de mormânt turnul a rămas destul de persan, cel cu încăperea sub cupolă este foarte frecvent în lumea arabă, și se află în Egipt și în Anatolia. Se întâmplă adesea în aceste regiuni, cum ar fi în Persia începând cu Il-khanizii, ca mormântul să facă parte dintr-un
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Moscheea Süleymaniye din Istanbul și Moscheea Selimiye din Edirne. Ucenicii lui Sinan, au construit mai târziu celebra Moschee albastră din Istanbul și Taj Mahal din India. Cele mai numeroase și mai mari moschei sunt în Turcia, la care influențele bizantină, persană și arabo-siriene se văd și inclusiv în desene. Arhitecții turci au implementat propriul stil de domuri cupole. Timp de aproape arhitectura bizantină, reprezentată mai ales de biserica Sfânta Sophia a servit ca model pentru cele mai multe dintre moscheele otomane, cum ar
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
înghesuită și întunecată, cu pereții acoperiți cu arabescuri, într-un sanctuar al echilibrului estetic și tehnic, al eleganței rafinate sugerând transcendența celestă. Un alt sub-stil distinctiv este arhitectura indo-islamică din Asia de Sud, o fuziune între arabi și Asia centrală, între elemente persane și cele locale hinduse. Cele mai faimoase exemple de arhitectura mogulă sunt seria de mausolee imperiale , care a început cu pivotul constituit de Mormântul lui Humayun; cel mai cunoscut este totuși Taj Mahal, finalizat în anul 1648 de către împăratul Shah
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin cîteva figuri și opere importante. Din punct de vedere politico-social, iluminismul avea un caracter antifeudal, rațional și antiabsolutist. Critica sistematică a societății se baza pe concepții ca: În "Scrisorile persane", Charles Montesquieu, unul dintre primi mari iluminiști francezi, se situează clar pe poziții antiabsolutiste, iar prin lucrarea "Meditații asupra cauzei măreției și decadenței romanilor" a exercitat o puternică influență asupra gândirii politice și juridice europene moderne. Baza doctrinei politice a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Calendarul oficial al Republicii Islamice Iran ("Solar Hijra", Persană: کلیز),) este unul solar, bazat pe observații astronomice mult mai precise, în comparație cu omologul său european mai tânăr, calendarul gregorian. Acesta începe în noaptea cea mai apropiată de echinocțiul vernal determinat de calculele astronomice pentru meridianul - Iran Standard Time (52.5
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
întregime datează din perioada Imperiului ahemenid. Perșii au fost printre primii care au folosit un calendar solar, iar soarele a fost dintotdeauna un simbol important în cultura iraniană, aflat în strânsă legătură cu tradițiile legate de Cirus cel Mare. Calendarul persan antic era lunisolar, asemănător celui babilonian, cu douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare; zilele erau numerotate, dar nu și denumite. Lunile aveau denumiri legate de festivalurile sau activitățile anului pastoral și erau împărțite în două sau trei intervale
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
de festivalurile sau activitățile anului pastoral și erau împărțite în două sau trei intervale, în funcție de fazele lunii. O a treisprezecea lună era adăugată la câte șase ani pentru a menține calendarul sincronizat cu anotimpurile. În următorul tabel sunt prezentate lunile persane antice. Primele calendare bazate pe cosmologia zoroastriană au apărut spre sfârșitul perioadei aheminide și au evoluat de-a lungul secolelor, însă denumirile lunilor s-au modificat puțin până astăzi. Imperiul Aheminid unificat avea nevoie de un calendar iranian unic, iar
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
si simplu Diaspora, în ebraică „Golá” (גולה), iar conducătorii ei se numeau, în limba arameică „Resh Galuta” (Conducător al Exilului, adică al evreilor din exil) (în ebraică Rosh Hagolá) Evreilor din Babilonia li se datorează compilarea Talmudului babilonian. Sub stăpânirea persană - a parților și a Sasanizilor -comunitatea evreiască din Babilonia a fost centrul principal al gândirii și teologiei iudaice. Persecuțiile din timpul dominației islamice a califilor arabi și invazia mongolilor au dus la declinul poziției iudaismului babilonian în Diaspora evreiască. Sub
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au distrus Templul evreiesc din Ierusalim, cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în Țara Babilonului, ceea ce este cunoscut in istorie ca „Exilul babilonian”. După câteva decenii, prin 539 î.Hr regele persan Cirus cel Mare, care a cucerit Regatul babilonian, le-a permis evreilor exilați printr-un edict, să se întoarcă în Iudeea, eveniment cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica păstrându
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica păstrându-și statutul de limbă principală a cultului religios. În anii
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
În jurul anului 570 urmași ai elitei himyarite au apelat la Perșii Sasanizi și le-a cerut să-i ajute în a-i izgoni pe etiopieni. În anii 575-576 Sasanizii au intervenit în Yemen și au transformat Himyarul într-un protectorat persan.După ce în 597 a murit Saif ibn Dhi Yazan, ultimul vasal himyarit al Sasanizilor, aceștia au trecut la conducerea directă a teritoriului, transformându-l în provincie persană. În acea perioadă tulbure, după ultima spargere a digului de la Ma'rib, acest
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
575-576 Sasanizii au intervenit în Yemen și au transformat Himyarul într-un protectorat persan.După ce în 597 a murit Saif ibn Dhi Yazan, ultimul vasal himyarit al Sasanizilor, aceștia au trecut la conducerea directă a teritoriului, transformându-l în provincie persană. În acea perioadă tulbure, după ultima spargere a digului de la Ma'rib, acest oraș a fost abandonat definitiv. Tabelul următor cuprinde pe regii din Himyar, după o cercetare a lui Kitchen din 1994:
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
volumului, făcând din ultimul episod al filozofiei eline o poveste plină de mistere și de răsturnări spectaculoase care-l ține pe cititor cu sufletul la gură. Prin fața noastră trec locuitori ai fictivei Atlantida, prinși într-un proiect de creștinare, prinți persani care botează ideile filozofiei în sângele ideologiei, episcopi care, în zorii creștinismului, fac ordine în panteonul grec, discipoli străluciți care apar travestiți ca în comediile lui Shakespeare, spectaculoase turniruri intelectuale în care se înfruntă adepții teoriei potrivit căreia lumea e
Lecturi incitante pentru mari și mici, la Bookfest by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105467_a_106759]
-
Atelier. Care are adăugată o mică înclinație pe care scrie”hic opus, hic labor est”: o muncă de pustnic pentru că până și Chiorul (Monocolo) trebuie să îngenuncheze în fața propriului geniu. Teatrul D’Annunzio se gândea tot mai des la ceramicile persane ale Băii sale albastre, împreună cu Gio Ponti, la damascurile lui Fortuny... Un fastuos bric-à-brac după expresia arbitrului decorației interioare Maio Praz. Scriitorul își inventează casa cu geniu și dezinvoltură, ca și cum ar fi fost vorba despre una din operele sale literare
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]
-
număra printre traducătorii lui Omar Khayyam, ca cel dintâi. Parcurgând revistele epocii, reiese că Emanoil Bucuța a tradus catrene în "Ideea Europeană", pe care le-a și comentat, în 1922. În același an, "Analele Dobrogei" publică 15 catrene ale poetului persan, în traducerea lui D. Stoicescu. Tot aici este și un studiu. "Luptătorul" din 1922, la rubrica "Viața culturală" reproduce după " Ideea Europeană", câteva catrene. Sub titlul Rabayatele lui Omar Khayyam, "Universul literar" în 1925 publică 13 catrene în traducerea lui
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
Universul literar" în 1925 publică 13 catrene în traducerea lui Gilbi (Anghel Pomescu) după versiunea franceză a lui Toussaint, în vreme ce cu doi ani mai înainte, în 1923, "Adevărul literar și artistic", la rubrica "Literatura străină", apropie cititorul român de lirica persană, prin traducerea în proză de către Zaharia Stancu, a altor șapte catrene. Nu consider necesar să înregistrez aparițiile, cu începere din 1927, din "Plaiuri dobrogene" ori din "Propilee literare", ale aceleiași lirici persane. Rețin, pentru a-l repune oarecum în drepturi
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]