4,013 matches
-
treia. Puteau să glumească și să stea de vorbă, fiindcă era recreație, dar fără să se miște prea mult și fără să se ridice În picioare, fiindcă nu erau În grădină. Tocmai voia să le spună că Morales trebuie să pice dintr-o clipă Într-alta cu bomboanele și caramelele vîndute În folosul misionarilor, ca să poată cumpăra ca Întotdeauna În timpul recreației, cînd Cano, trist și distrat, scoase din buzunarul de la haină, pe jumătate fărîmițate și topite, trei bomboane cumpărate de la Pirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lipsă de considerație pentru părinții lui!... Nu!... Pentru servitori!... Da! Asta era! Julius mînca făcînd eforturi ca să deschidă gura cît mai puțin cu putință, fiindcă acum ori de cîte ori deschidea gura mare Îi venea să caște și simțea că pică de somn și ar fi fost În stare să nu se mai trezească pînă seara și l-ar fi făcut pe Cano să-l aștepte degeaba. Asta ar fi fost culmea. Prezența Tanțoșei, care-și făcea strict datoria și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din lume, dar Frau Proserpina Îi puse ceasul pe claviatură și el era cît pe-aci să-l dea jos din pricina avîntului pe care și-l luase. Îi spuse că lecția s-a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse, uitîndu-se Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și atît de ciudată pe care Julius o mai văzuse undeva, dar unde? Dădu să-i spună că dacă voia putea să treacă să-i aștepte În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care, amestecat cu băutura, poate ajunge o pică furioasă, dar tocmai de asta se putea spune că purtarea lui urîtă nu Însemna prin urmare că domnișorul Bobby e un copil rău, ci fusese sub efectul băuturii, la care se adăuga pica și amîndouă erau circumstanțe atenuante ale acostării, În casa asta drepturile ei fuseseră respectate și o asemenea pată poate fi ștearsă de o purtare frumoasă În viitor și pe urmă pica e un sentiment omenesc și situa... — Bobby, cere-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă pica e un sentiment omenesc și situa... — Bobby, cere-i iertare acestei domnișoare, porunci Juan Lucas. Bobby Îi spuse că fusese beat și că o roagă să-l ierte; Țanțoșa voia să ia din nou de la capăt teoria cu pica, dar Juan Lucas o Întrerupse din nou, spunînd că totul se lămurise, că nu trebuia să-i poarte pică și, tocmai cînd ea Încercă să mai spună ceva, o rugă să-i mai aducă niște cuburi de gheață de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nerăbdare s-o vadă ieșind pe Țanțoșa ca să Întrebe ce Înseamnă cuvîntul pică. „Mă duc după gheață“, spuse ea În cele din urmă; Susan și Juan Lucas se pregăteau să rîdă amintindu-și cum Îi sălta pieptul cînd spunea cuvîntul pică, dar ea avea Întotdeauna ultimul cuvînt: „Nu vă faceți griji, se Întîmplă În cele mai bune familii“, le spuse Înainte de a ieși. În bucătărie ajunse foc de bucuroasă să le povestească tot ce s-a-ntîmplat. Îi dăduseră o satisfacție deplină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajute să depășească prejudecățile de Crăciun, dar Santiago Îl convinse că erau și alte locuri, chiar mai bune și că noaptea era pe sfîrșite. CÎteva minute mai lîrziu, Santiago, Bobby și Lester beau instalați pe taburetele din barul Saratoga. Bobby pica de somn, fratele lui Îl dezamăgea. Trecuseră atîtea are și, În afară de săriturile În bazin de la fereastră, nimic din ce făceau el și prietenul lui nu semăna cu fotografiile trimise cu cîteva săptămîni În urmă. Se gîndi să le spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi vrut să știe la cine se gândise fiecare, adică cine le erau iubiții. Petruța tocmai terminase cu ultimul, și mai era timp din recreație (care era de 20 de minute, dar Tovarășa nu apărea înainte de jumătate de oră), așa că pica sem tocmai la timp. „Fă-i și lu’ Tebecistu’“, au început să strige, „că poate iubește și el vreo tebecistă de-a lui!“ N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruța
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
densitatea întunericului din cameră, cred că e încă, noapte bine. Aș mai prinde câteva ore de somn. Da, dar, cum? ...tic-tac, tic-tac... Îmi amintesc că, în copilărie dar, chiar și în adolescență ori mai târziu, atunci când se întâmpla să nu pic mort de somn, ca să pot adormi obișnuiam să mă legăn. Asta se petrecea fie când avusesem o zi grea, fie când eram foarte obosit și somnul mă refuza. Legănatul acesta dura, câteodată, o jumătate de oră, o oră și mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns șoferul unui șef foarte mare. A avut noroc: Victor era chiar în fața sediului și ștergea mașina de praf. A, ce bine-ai picat! Tocmai voia tovarășu’ să mergem în satul nostru, la Folești, pe teren. Poate ți-o rezolvă chiar el, pe loc. Ce-i Victore? Cu cine vorbești? Cine-i dumnealui? Un consătean, tovarășu’ Tudose. Da? Dacă-i așa, să poftescă-n mașină
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe undeva, s-a califica, poate că merge, cu timpu’, și la maiștrii, mai știi?, Dumnezeu îi mare și viața-i lungă...” “Vino cu mine-n cabinet, să discutăm acolo despre toate chestiile astea...” ...“ Pe care dintre matematicieni o fi picat măgăreața?” “Dracu’ știe, da’ las’ c-așa le trebuie! Nu se mai satură, dom’le, de ciubucuri. Și prețurile urcă, urcă...” “Da, dar nu fac toți așa” Nu toți, dar aproape toți” “ Totuși, sunt și unii care-și fac pregătirile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aducă tânărului Nicolae Apostol succesul către care-l îndemnase și călăuzise vocea de dincolo de mormânt a părintelui său adoptiv. Ciudat, tare ciudat! Cu o seară înaintea admiterii, băiatul primise, în vis, vizita profesorului care-i prezise că aveau să-i pice la scris și la oral subiectele cutare și cutare. Ba, mai mult, grijuliu cum îl știa, Constantin Apostol începu, chiar, să-i arate tânărului, cu lux de detalii, cum se rezolvă nu-știu care ecuație sau cum se poate ajunge la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar pentru mine. A doua zi am găsit o scrisoare. Sosise cu vaporul de sâmbătă și era din Grecia. Ea îmi comunica succint că este tristă, însingurată, că se plictisește și că a devenit o bețivă notorie. Scrisoarea ei a picat într-un moment destul de prost și m-a făcut să-mi dau seama că nu mai simțeam absolut nimic pentru ea. Începusem să mă gândesc doar la Linda, figura ivită la miezul nopții, inteligentă și atrăgătoare, rafinată și distinsă. Știam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Cuvintele erau pline de reproș. Simți palma. —Fratele meu a fost la un pas de moarte. Nu știu ce-o să se întâmple cu el. Dacă o să mai poată munci din nou, dacă mintea lui, personalitatea lui... Să nu-mi porți pică pentru că am nevoie de puțină credință ca să trec peste asta. Cu silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva de futut. Se lansă într-o bolboroseală care-i imita jargonul, aproape suficient de convingătoare ca să-i asigure un salariu bunicel undeva pe Coasta de Vest. —O să-ți citesc o poveste, spuse Weber, și vreau s-o repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stai aici, cu mine. N-ar fi putut s-o formuleze mai bine. Nici concesie, nici ordin. Doar o afirmație, cea mai bună posibilitate pentru amândoi. Pași mărunți, spuse ea. Doar un pic. Doar până când Mark... N-o să-mi porți pică dacă...? O durere reflexă îi străbătu chipul. Îl lăsase ea vreodată să-i poarte pică pentru ceva? Clătină din cap, decența fiind mai puternică decât amintirea. — Dacă n-o să mi-o iei în nume de rău. — N-o să dureze mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Toate astea în schimbul unui singur weekend pe lună. Era simplu ca bună ziua. Încercă să-i convingă pe ceilalți Muskrateers să se înroleze și ei. Bani fără muncă și servicii patriotice mixte: cea mai tare afacere legală care avea să le pice vreodată în mână unora ca ei. Dar Duane și Mark preferaseră să mai aștepte. Rupp se înrolă în iulie 2001, ca MOS 63B: mecanic pe vehicule ușoare, chestie care oricum era activitatea lui preferată de weekend. Regimentul 167 cavalerie. Încercaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnale revărsate în acest ecosistem fragil. De ce-ar conta pentru el lauda sau critica? Nu-i păsa decât ce credea fiica lui. Prietena fiicei lui. Shawna. Shawna. Citiseră articolul ăsta, dar încă nu văzuseră cartea. Dacă lui Jess îi pica în mână Țara mirării - și își închipuia că asta se va întâmpla la un moment dat -, va citi, în mod inevitabil, cartea pe care această cronică i-o crea în minte. Era mai bine să știe ce alte cărți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă mă car pur și simplu - dacă n-o să-l mai chinui, dacă-mi iau o slujbă și încep să scap ușor-ușor de datorii -, n-ar fi deloc ca și cum l-ar părăsi ea. Sora lui. Nu mi-ar purta niciodată pică pe chestia asta. Ar sărbători! Îi văzu sclipirea din ochi înainte să și-o poată înăbuși. Îl speria. O să-l doboare și pe el. Îi făcea lui Daniel ceea ce Mark îi făcea ei. În curând va fi o străină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber spuse că nu știe. Niciodată, ai? Nu pot să zic că nu te înțeleg. Și eu m-aș întoarce la adevărata chestie, dacă aș ști cum. În ultima vreme, Mark nu-i în stare de nimic altceva decât să pice la testele oamenilor. Mai întâi, îl dezamăgește pe Doctoraș. Nu-și dă seama exact de ce - e ceva legat de performanța lui mai-puțin-decât-optimă la ultima lor ședință de întrebări și răspunsuri -, dar tipul o taie din oraș de parcă i-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
A plecat de atâta timp că sigur nu se mai întoarce. Și lui Mark Schluter trebuie să i se fi întâmplat ceva aiurea, ceva de la accident, de care nici măcar spitalul nu știe, pentru că stă acolo și se smiorcăie ca un pici nenorocit. Stătuseră împreună, doar ei doi, în casa părăsită de pe strada Brome, reconstituind trecutul pe care nu-l mai împărtășeau. Existase un moment, printre camerele dărăpănate și amintirile nesigure, când Karin realizase că în ziua aceea avuseseră în comun măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark? — Asta lămurește o grămadă de chestii care n-aveau nici un sens. De ce totul părea așa de... departe. M-am opus ideii pentru că, evident, cineva trebuia să-și dea seama, nu? Că nu mai ești în viață? Apoi mi-a picat fisa: cum își dau seama? Adică, dacă nimeni n-a văzut când s-a întâmplat... Adică până și eu m-am prins abia acum, deși e pielea mea la mijloc! Vorbi cu el multă vreme, mai întâi încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
publicare, eram deja însărcinată cu Anton, iar când cartea a apărut, în octombrie 2010, apăruse și Anton de câteva luni, aducând cu el un alt val de schimbări esențiale în viața mea. Am programat lansarea la o oră care să pice între sesiunile de alăptat, și de-abia după ce au trecut emoțiile evenimentului (avusesem mult mai multe emoții decât la nuntă) și cineva m-a întrebat „ce-ți face băiețelul ?“ am ridicat ochii de pe paginile cărții pe care tocmai dădusem primele
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]