2,508 matches
-
rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătîndu-ne controlul asupra respirației pe cînd sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptînd atitudinea-de-domnișoara-VÎnător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ROMÂN FLUVIU Când plouå e bine så scrii Nu despre ploaie ci iarbă s-o simți atinså cu degetele Iarbă umedå Påmântul så-l strângi în pumn Påmânt reavån în care så simți cum îți cresc rådåcini îmbråțișåri ascunderi contopiri Frunzele picurând så le mângâi så råmânå lipite de mână ta Så nu scrii despre ploaie direct mai bine despre nori Dar despre nori s-a tot scris Așa cå lași scrisul de-o parte și ieși în ploaie Îți vor scrie
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1643]
-
fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în recycle bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a străduit să pară indiferent, dar am simțit dezamăgirea din vocea lui. — Grozav. Mulțumesc de telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu activitatea ta pentru petrecerea de mâine seară? Mi‑au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mi te-ai dăruit cu totul, cum pot oare să vă las? În numele suferinței mele pentru Petre, În numele acelei iubiri pe care timpul o păstrează ca pe o minune, la fel ca În prima zi, În numele lacrimilor ce-au picurat tăcute prin somn, În numele visului spulberat, nu se poate ca tocmai eu să distrug o astfel de pasiune. Petre, te iubesc ca În prima zi! Tu ești muza mea, tu ești visul meu, ție să-ți mulțumească Cornel pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum; „Ah, de ce nu mor, Doamne, aș vrea să mor“, am murmurat fără să știu ce spun, dar intuind că sunt foarte aproape de gravitatea clipei. Să stai În coaja amiezii pe un câmp Înverzit, să vezi orizontul de foc cum picură lichid În iarba obosită de viață, să urmărești formele acelea fantastice jucându-ți pe retină și chiar să Înțelegi că, atunci, se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins în adâncul său că oamenii lui vor sta liniștiți chiar dacă de jur împrejur toate satele s-ar răscula. Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând pe mâinile împreunate ale mortului, lucind ca niște pete de ulei... Grigore se ridică, scoase batista, cu gândul să șteargă mâinile mortului, dar până ce o desfășură se răzgândi și-și acoperi cu ea obrajii... Peste un răstimp, reculegîndu-se, trecu în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un pieptene știrb. Pesemne lipseau culorile de la capete, nu-mi dau seama, dar precis lipseau albul și negrul. În loc de negru, nu vedeam decât cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din urmă, brațul amorțește și are senzația că nu-i mai aparține. Își sprijină capul de umăr și senzația îi vine doar de la tâmplă, nu și de la brațul inert ca un perete. Dacă n-ar fi sângele care continuă să picure din șuvițele năclăite, n-ar ști care e marginea trupului ei și de unde începe lumea din jur să i se opună. La început, fiecare picătură de sânge cădea cât număra până la douăzeci. Apoi până la treizeci. O ultimă picătură a căzut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un colț de pâine să-l pună pe pânză, dar nu era ambalat și nici de la el nu primeau orice, să nu se ia. Faraon scotoci prin cabină și aduse un pumn de măsline pe care le lăsă, mândru, să picure, una câte una, ca să pară mai multe. Calu privi, cu oarece nemulțumire, dar nimeni nu se mai urni. — Păcat că astea nu-s bune de mâncat, observă Chisăliță, privind spre muntele care se înălța lângă ei. — Ba să nu crezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până la mal. Între noi, el a dus jocul până la capăt. Uite că n-a fost de ajuns, medită Maca. Sau poate că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași să se afunde în pădure, să moară singur. Te întorci dimineața, știi că n-are cum să ajungă prea departe. — Mă gândesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de a servi drept avertisment. N-o să uit niciodată groaza pe care am simțit-o în acea după-amiază, când am văzut-o pe doamna Fei. Capul ei se sprijinea pe marginea borcanului, fața îi era murdară, iar pe bărbie îi picura o substanță verde, lipicioasă. Mama mă apucă de umeri: — Orhideea, promite-mi că vei fi atentă și înțeleaptă. Clatin din cap, în semn că-i voi urma sfatul. Dar miile de frumuseți alese? întreabă Kuei Hsiang. Majestatea Sa e încurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face parte din dansul evantaiului. Suntem ca două maimuțe care explorează modalități noi de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud propriul gând: Aplică ce ai învățat la Casa Lotusului! Numai că sunt incapabilă să-mi unduiesc fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întreabă el. Nuharoo aprobă din cap. — Zah! Eunucul face un pas înapoi în timp ce își termină plecăciunea. Mă ia de guler și le ordonă oamenilor săi: În stilul Woo Hua, Floarea - funie! Sunt târâtă afară. Pe neașteptate, simt un lichid cald picurându-mi dintre picioare. Mă țin de burtă și țip. Aud atunci un urlet puternic ce vine din celălalt capăt al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
băiat din sat chinuia o vrabie. Băiatul era vecinul meu și găsise vrabia într-o groapă de gunoi. Se părea că micuța creatură tocmai învăța să zboare, însă căzuse și își rupsese aripa. Când băiatul a ridicat pasărea, din pene picura apă murdară. A pus vrabia pe o piatră de șters picioarele din fața casei sale și ne-a chemat să venim să ne uităm. Am văzut cum inima micuță bătea înăuntrul trupului păsării. Băiatul a răsucit vrabia încoace și încolo, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dintr-un castron cu supă din sânge de căprioară. Are cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa are o expresie care-mi amintește de un copil ale cărui degete s-au tăiat în cioburile unui pahar spart. Supa îi picură din gură. Nici nu încep bine să-i citesc ciorna, că aud vocea eunucului-șef Shim: — Bună dimineața, Înălțimea Voastră. Su Shun este aici. — Majestatea Sa este aici? se aude glasul lui Su Shun. Chestiunea nu mai poate aștepta. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de schimb pentru negocieri. Ultimul mesager a raportat că Aliații cuceriseră Orașul Interzis, Palatul de Vară și Yuan Ming Yuan. „Comandantul Aliaților locuiește în palatul Majestății Voastre cu o prostituată chineză“, a raportat mesagerul. De pe chipul palid al Majestății Sale picura transpirație. Și-a deschis gura, dar nu a fost în stare să scoată un cuvânt. Câteva ore mai târziu a tușit un cheag de sânge. 18 — Vorbește! îi ordonă împăratul Hsien Feng eunucului care se ocupă cu paza în Yuan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
această femeie diabolică înainte ca ea să vă pună otravă în supă! Tung Chih este speriat. Ne imploră pe mine și pe Nuharoo să plecăm. Când îi spun că nu vom face asta, se scapă pe el. Văzând urina care picură de pe tron, Nuharoo aleargă lângă Tung Chih. Eunucii vin repede cu prosoape. Un membru mai în vârstă al clanului se ridică și începe să vorbească despre unitatea și armonia familiei. Tung Chih plânge și țipă când eunucii încearcă să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
infiltra apa și va inunda locul? — Asta ar fi groaznic! zice Nuharoo. — Am proiectat un sistem de drenaj. Arhitectul ne arată că lespedea este ușor ridicată, ceea ce face ca o parte să fie puțin mai sus decât cealaltă. Apa va picura în canalul săpat dedesubt și va curge afară. — Și paza? îl întreb. — Există trei uși mari din piatră, Majestatea Voastră. Fiecare ușă are două panouri din marmură, într-un cadru din cupru. Așa cum puteți vedea aici, pe sub ușă, unde cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lipsesc primele. Dar dacă vă veți opri la istoria Franței, veți cunoaște lumea"323. Nici le Bon, nici Tarde nu au încercat nici o clipă să se detașeze de această istorie, să renunțe la prejudecățile pe care ea însăși le-a picurat în mintea lor. Da, în mod sigur, vorbim despre prejudecăți de clasă. Dar nu prejudecăți tipice unei clase care poate exista oriunde în lume; sînt, din contra, localizate, înregistrate într-o memorie singulară, ivite dintr-o limbă și o cultură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]