KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

se conserva Întreaga zi, o muzică lină vibra În oase, nimic nu mi se părea mai frumos decât să merg cu ea alături, să vorbim și mă uitam la aer și nu Înțelegeam de ce este aerul atât de moale la pipăit) și am condamnat-o fără drept de apel la tribunalul absolut al sentimentelor pure. Vina: Înaltă trădare a purității sentimentului. (Mai târziu, am aflat că - iată, aceasta e literatură! -, În același timp, dulcea mea E. se-nsoțea cu un tânăr de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ca să-l recunosc, să refac starea și locul În care mă aflu. El e deocamdată rupt de posibilitățile mele de percepție, este În afara câmpului meu sensibil În care mă simt ancorat, cu toate formele de cunoaștere. Nu știu de ce mă pipăi: da, senzația propriului corp Începe să-mi revină treptat. Parcă mă Îndepărtasem de el, Îl izolasem de cutia de comandă, aproape Îl abandonasem ca pe ceva nefolositor, un instrument de care nu mai ai nevoie; s-a stricat și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Am urlat de s-a auzit până la mama acasă!“ „Ți se pare!“, „Ai vrut să mă lași să mă Înec!?“ „Nu e adevărat, ești nebun, cum dracu’ era să te Îneci când ai părul uscat În cap?“ Pun mâna, mă pipăi, părul este neudat În vârful capului. Ce s-a Întâmplat oare? Reușisem să rămân În tot acest timp la suprafața apei pe o lungime de peste o sută de metri; Înotasem, Învățasem să Înot... „Înotai foarte bine“, Îmi spune Marius, „când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lovit În plin. (joi) Mă trezesc, În somn am avut revelația unui poem genial; Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc“, se răsfață În alaiuri vesele, ținându-se unele de altele, Într-o cavalcadă a imaginilor, se lovesc de colțul mesei din greșeală; mă pipăie, mă Îmbrățișează Într-o euforie de neînțeles ca niște ființe vii. Nu trebuie decât să trag storurile, să nu intre lumina albă de afară, nu trebuie decât să deschid ochii În Întunericul camerei, pentru a fi luat În stăpânire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
disperare să mă trezesc, oprindu-se gingașe pe ochi, pe nas, pe gură, reluându-mă În stăpânire, smulgându-mă treptat din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut, am fost reînviat prin gesturile ei, am reapărut din absență; este la capătul puterilor, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios ar fi fost, fusese explorat minuțios de către noi; nu exista piatră sau crăpătură din gard, să nu fi fost pipăită și probată. Am trăit o senzație de timorare, ca un personaj de roman care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor În haina de duminică; mai artificial, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am ochi, gură, nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nu ajung Încă să individualizez o formă precisă, un corp clar, un obiect real, totul este posibil, dar corpul meu nu există decât ca virtualitate. Mă Întorc la starea de plasmă a Întunericului din care am ieșit; chiar dacă Încerc să pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează; ochiul le caută, le descoperă, le omologhează: sunt toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
société où je me divertis assez bien... La Paris am fi putut să ne Înțelegem, am fi refăcut firul rupt, l-am fi cusut cu arta amorului parisian, l-am fi lipit elegant cu subtilitățile limbii franceze. Bă, monstrule, am pipăit-o pe fund pe ciunga aia de Venus din Milo. Nu e nimic de ea, dar să vezi ce salivează babalâcii dându-i ocol și pozând-o din cur și din față; mă prăpădisem de râs. „Hai sictir“, mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

că acesta a fost văzut ultima dată prin apropiere. „Caută cu atenție, dar fii cu ochii în patru” - acesta era un alt aforism de-al lui Lincoln Rhyme când venea vorba de investigarea unui loc unde o crimă avusese loc. Pipăi apoi locul unde era arma, mai ales că, purtând costumul Tyvek, nu mai putea să poarte și teacă. - Am găsit ceva, îi comunică la scurt timp lui Rhyme. În hol, nu departe de locul unde e întinsă victima. O bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
foarte natural. Hei, ai uitat de celălalt cercel, spuse ea râzând, căci Sachs își acoperise urechea într-un gest protector. Dar ți-a dispărul lănțișorul de la gât. Nici chiar Rhyme nu își putu opri un strigăt de uimire. Sachs își pipăia zâmbind gâtul și pieptul, intimidată totuși de faptul că își tot pierdea accesoriile. Sellitto râdea ca un copil. Până și Mel Cooper lăsase deoparte probele pentru a privi spectacolul improvizat de Kara. Sachs continua să privească nedumerită în jurul ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de indicii. Fuseseră într-adevăr greu de cercetat, deși motivul era mai degrabă unul neobișnuit: Magicianul era prezent în permanență la fiecare loc - sau cel puțin fantoma lui, care plutea prin aer. Asta o făcea adesea să se oprească, să pipăie locul în care își ținea pistolul și să se uite în spate pentru a se asigura că Magicianul nu se materializase cumva în spatele ei. Caută cu atenție, dar fii cu ochii în patru. Până la urmă, nu a văzut pe nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o pereche de mănuși de latex pe care i le dăduse Mel Cooper. - Deschide gura. Dacă mă muști, te las fără moștenitori. Ai înțeles? Mă muști, ți le tai! - Am înțeles. Magicianul își deschise gura, iar Sellitto lumină cu lanterna, pipăind puțin și cu mâinile. - Nimic. Rhyme spuse: - Mai e un loc în care ar trebui să căutăm. Sellitto se încruntă. - Mă voi asigura că o vom face la centru, Linc. Sunt lucruri pe care nu le fac pentru banii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
intersecție mai mult pe volan decât pe frâne sau pe eventualul acces de conștiinciozitate al cetățenilor, care ar da prioritate sirenei albastre. Odată trecută, schimbă rapid vitezele, apăsă pedala din nou până la podea și motorul o aduse clănțănind la 140. Pipăi cu mâna în căutarea stației Motorola și îl sună pe Rhyme pentru a-i spune unde se afla și pentru a-l întreba ce anume are de făcut. Malerick păși lent afară din parc, lovindu-se de cei care alergau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
o decizie. Dar am să contest suspendarea. Numai că nu îți pot promite nimic. Ramos a dat de veste. În tot orașul. Eaîși ridică mâna spre creștet. Se scărpină până simți că o doare. Își coboră mâna, simțind sânge la pipăit. - Pot să vorbesc deschis, domnule? Marlow se lăsă ușor în scaun. - Iisuse, agent, desigur. Trebuie să știi că îmi pare rău de toată situația. Spune ce vrei. Și nu trebuie să stai în poziție de drepți. Nu suntem la armată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
rău, o să o trimită la un birou în East New York. - La dracu’, concluzionă criminalistul. Sellitto făcu câțiva pași prin încăpere, călcând peste cabluri și uitându-se la cuferele Magicianului. Detectivul se lăsă într-un scaun care scârțâi sub greautatea sa. Pipăi un colac de grăsime din jurul taliei; cazul Magicianului îi afectase grav dieta. - O singură chestie, spuse încet, cu o nuanță conspirativă în voce. - Da? - Știu eu un tip. Unul care făcea curat la Secția 18. - Aha, când dispăreau din dulap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
portofelul. Numai că nu era portofelul lui. Se uita cu ochii măriți la un portofel uzat, ca piele de zebră. - Stați puțin, eu... Eu nu știu ce e cu ăsta. - Nu este al dumneavoastră? întrebă polițista. - Nu, spuse tulburat. Începu să își pipăie toate buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

durere când îi compun în cap silabele urâte.) — Nu, insistă el. Iau eu. Câtă să iau? Suntem doar noi? — Oh, dragul meu, ești sigur? Chiar nu mă deranjează, să știi. Charlie puse ziarul pe colțul dulapului de la bucătărie și-și pipăi buzunarul de la pantaloni. — Nu. Așa rămâne. Spune-mi doar câtă carne tocată și... uite, e-n regulă, am douăzeci de lire: ar trebui să ajungă, nu? — Doamne sfinte, sper că da. Suntem noi și Ben - Sally e plecată. Ia cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
mică și-așa, da’ mie nu mi se pare că te porți ca un tată cu mine. Deși de fapt nuș’, dacă stau bine să mă gândesc, când îmi citești toate chestiile-alea din ziar... tatăl lui Billy Connoly îl pipăia și din astea, știi tu. A zis așa la Parkinson. Scârbos. Măcar tata nu mi-a făcut din astea, da’ nici n-a fost aici destul cât să se-ajungă la din astea. Nici n-a încercat cât a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să mă agit din cauza asta. Adică, mă știe doar de-un an sau cât o fi, ce mama naibii, deci nu se poate să-i pese de mine cum îi pasă ei, indiferent cât de mult îi place să mă pipăie și din astea. Știi la ce mă refer? Da’ m-am prefăcut că-s supărată și din astea, că bietu’ prostănac plătește și și-a părăsit nevasta și din astea și măcar atâta puteam și io să fac, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

așa, căsătorie, iar ea vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau cafea cu lapte degresat și vânători de modele de diverse naționalități care beau Bordeaux în grădina interioară făceau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Firește că nu. Iar tu ești logodită, adăugă Emmy. — Evident! Credeam că nu mai trebuie să spun. Adriana mai turnă pentru fiecare încă un pahar de vin și spuse: — Fetelor, fetelor, stați așa. Sunt sigură că domnul Jesse Chapman a pipăit-o pe Leigh peste tot cu mâinile lui lascive. În fond, nu e cunoscut pentru castitatea lui, iar Leigh a noastră e o femeie frumoasă. Dar asta, desigur, nu este vina ei. Și-acum, n-am putea, vă rog, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]