9,309 matches
-
a dat năvală și mi-au înconjurat mașina. Aveam și eu clienții mei fideli, de zi cu zi! Nu aveau bani, însă aveau o foame nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul pisicilor, care își făceau veacul între cele două blocuri, spate în spate. Numai când soseam eu, se stârnea nebunia printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul pisicilor, care își făceau veacul între cele două blocuri, spate în spate. Numai când soseam eu, se stârnea nebunia printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul care aducea mirosul de pește și faptul că a sosit sponsorul pentru prânzul lor. Aici erau peste zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul care aducea mirosul de pește și faptul că a sosit sponsorul pentru prânzul lor. Aici erau peste zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la an la an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
CAFENEA (MOMENT), de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă la o masă mică, în colțul diametral opus. In partea cealaltă, pe sub masă, pisicile pot vedea cum stă picior peste picior, ... Citește mai mult Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
cealaltă, pe sub masă, pisicile pot vedea cum stă picior peste picior, ... Citește mai mult Venea mereu la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă la o masă mică, în colțul diametral opus. In partea cealaltă, pe sub masă, pisicile pot vedea cum stă picior peste picior, ... VI. RONI CĂCIULARU - BUCURIE CU BOOKLOOK !, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Când deschizi paginile ingenioasei reviste cu titlul de scandal (Booklook), imediat îți dai seama că
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-acasă îngerii or să o colinde isteț cunoaște cum toate au rost în satul de case din lut coase și ascultă plânsul pădurii-surori torsul pisicii amețește tăcerea tinerețea ei strat cu flori doarme in cimitirul rebel planeta numără stele iluzorii orașul bulversant revarsă efluvii magme pe cer palpâie singurătatea cercului elitist pereții camerei pictează erezii ea dansează privindu-și armoniile în oglinzi dizarmonice trenul se
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Referință Bibliografica: În fața flacării / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IN FAŢA FLĂCĂRII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368023_a_369352]
-
dar care tineri? Odraslele cioclilor care ne cântă prohodul și noi așa de liniștiți, ce mai, ne-am învățat cu răul, e peste tot și îl luăm părtaș ca să-l îndreptăm tot împotriva noastră, în sfârșit, ce se naște din pisică... De fapt nici nu știu ce m-a apucat de cășunez în halul ăsta și să tot alunec la vale pe același tobogan al bârfelilor și ipoteticilor răfuieli.... Referință Bibliografică: Jurnalul unui om neînsemnat (VI) - fragmente - / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
parcă pentru faptul că o lăsasem singură pe bunica... sunt multe amintiri frumoase. Autoarea, obișnuită cu lumea copilăriei, ne aduce și în această carte multă inocență, prospețime, o naivitate blândă, versuri despre animăluțe dragi. Ne vorbește despre mierle, căței, bondari, pisici, șoricei... folosește cele mai frumoase cuvinte, versurile sunt melodioase și ușor de reținut, îți vine aproape să cânți... Ce mai aduce nou această carte? Învățăminte, lecții de viață, bucuria cu care ne întâlnim cu personaje dragi și învățăm despre bine
POVEŞTILE COPILĂRIEI, AUTOR ANGELA BACIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367439_a_368768]
-
fiind frig, încă nu începusem campania de pescuit pe mare, m-am apucat să torn niște plumb pentru sculele mele folosite la pescuitul pe mare. Ocupat cu topirea materialului și turnarea lui în matriță, nu eram atent la ce face pisica care se tot învârtea pe lângă mine frecându-se de picioarele mele, parcă nu-și găsea locul. La un moment dat o aud cum se vaită și intrigat mă uit la ce făcea ea în living, eu fiind cum spuneam în
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat mai vechi al bătrânei mele mame, ce nu-i mai era de folos fiind plecată din lumea viilor, așezându-l sub pisică. Norocul meu că nu era soția acasă, care tot timpul m-a atenționat: - Vezi că ai să te trezești cu ea că fată în casă și vă duce-ți amândoi de nu vă vedeți. - Este cald afară acum și își
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
față a Matiz- ului meu. Cum vara plec dimineața foarte devreme din parcarea din capătul blocului pe la trei și jumătate dimineața spre mare la pescuit, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu blana jupuită pe spate și un picior din față fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este piciorul rupt (a zis el dar eu nu am
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
zile), apoi fă-i injecții, tratament cu pastile și pomezi, reușind ca în două luni nici să nu se mai cunoască că a avut blana smulsă de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit după cum se spune, că pisica are nouă vieți. Norica este crescută în casă și este masorul meu permanent. Se așează pe pieptul meu și începe să mă maseze cu lăbuțele din față. Nu-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
damf de perversitate fățișă, existente în toată media audio-vizuală. Cel mai adesea invocăm trecutul ca pe o marotă intangibilă, îl prezentăm machiat când e să l avem de partea noastră (cu câștigul de rigoare!) și îl arătăm ca pe-o pisică care își „ascute ghearele” atunci când nu ne convine. „Fascinanta Românie” și cum îi mai zice este copia la greu a unui model de lume existentă aevea și impregnată, dozată cu intarsii eclectice din lumea tribală, neîncolonată din considerente de „neocolonialism
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
l-am dus acasă și l-am depozitat parțial în congelator. Erau destui turiști, care la plecarea din stațiune, doreau pește congelat și îl cumpărau ca să-l ducă în toate colțurile țării. Ajuns acasă în parcare, auzind motorul, gașca de pisici a dat năvală și mi-au înconjurat mașina. Aveam și eu clienții mei fideli, de zi cu zi! Nu aveau bani, însă aveau o foame nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
a dat năvală și mi-au înconjurat mașina. Aveam și eu clienții mei fideli, de zi cu zi! Nu aveau bani, însă aveau o foame nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul pisicilor, care își făceau veacul între cele două blocuri, spate în spate. Numai când soseam eu, se stârnea nebunia printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
nestăvilită și nepotolită. Dacă altă mașină parca în zonă, aceasta nu deranja cu nimic somnul pisicilor, care își făceau veacul între cele două blocuri, spate în spate. Numai când soseam eu, se stârnea nebunia printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul care aducea mirosul de pește și faptul că a sosit sponsorul pentru prânzul lor. Aici erau peste zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
printre mâțe! De când pescuiam cu barca, pisicile au reținut două lucruri foarte importante pentru ele: zgomotul motorului la sosirea mea cu Moskvici-ul care aducea mirosul de pește și faptul că a sosit sponsorul pentru prânzul lor. Aici erau peste zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la an la an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing cel care se preocupa de imaginea cinului, propunând producătorilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexistente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe, pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Propaganda aceasta ieftină, prinsese de minune printre bostani, dându-i lui Jan
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
nu mai vorbi de verișorul tău Gheorghiță Vlaicu, o somitate în materie de „hidro și termocentrale”, instalate peste tot în țară, mândria noastră a rucărenilor, dar cunoscut și în afara fruntariilor țării și în al cărui joc „de-a șoarecele și pisica” vă prindeați mereu înfruntându-vă pe mai nimica de ieșeați totuși șifonați, „capitulați” când unul când altul, câteodată amândoi și fără nici un câștig oareșcare,? Și nici măcar nu vă îndârjeați pentru cine știe ce „moștenire”, cum poate o fi crezut lumea din toată
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi peste tot, un câine scheuna spre o pisică ce dormea într-un craniu. Este foarte greu să scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării și frumuseți convenționale, cosmetizate, este greu să scrii despre viața reală, despre viața ca succes în eșec (dacă pot spune astfel), cu
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]