12,324 matches
-
de bilete, la pașapoarte, la toate ghișeele, la toate ușile, așteptăm ca negrii aceia dintr-un deșert african care au văzut cîndva un avion și se Încăpățînează să creadă că o să-l mai vadă o dată, așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o massă și trebuie să ia chipul și să urmeze programul acestei masse. Dar mortul acela nici nu a ajuns pînă la malaxor. Poate l-a privit uneori noaptea de pe mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-a văzut vreodată, mult mai luminos decât în vale în mijlocul verii. A mai văzut și unde locuiește papa, iar eu auzisem de el de multe ori când preotul vorbea la radio în loc de Amos’n’Andy, care îmi plăcea. Și plaja era frumoasă acolo, zicea tata. Când o să se întoarcă, îmi promitea el, o să mă ducă la ocean, fiindcă eu nu am fost niciodată acolo, așa că o să văd cum arată o plajă cu valuri care se îndreaptă spre ea. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
radio în loc de Amos’n’Andy, care îmi plăcea. Și plaja era frumoasă acolo, zicea tata. Când o să se întoarcă, îmi promitea el, o să mă ducă la ocean, fiindcă eu nu am fost niciodată acolo, așa că o să văd cum arată o plajă cu valuri care se îndreaptă spre ea. La sfârșit, ne spunea că îi e dor de fiecare dintre noi mult mai mult decât s-ar fi așteptat vreodată. Mama păstra toate scrisorile lui într-o cutie de tablă, în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a speriat fiul. Dar în afară de mine, acela era singurul lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am gândit la scrisoarea în care tata zicea c-o să mă ducă să văd plaja și valurile când o să se întoarcă acasă și peticul de pământ curățat al lui tata s-a încețoșat, iar eu știam că plâng. Capitolul șase Apoi războiul a luat sfârșit. În ziar au apărut titluri mari de cincisprezece centimetri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
căprui și limpezi. Shelley Jacobson mă îngrijora. Era genul de persoană care nu se sperie niciodată, nu pentru că ar fi curajoasă, ci pentru că are foarte multă încredere în ea. Mi-o puteam imagina cu ușurință cum, văzând o bucată de plajă îmbietoare, ar merge direct înspre ea, fără să ia în seamă semnele roșii de avertizare. Apoi, bineînțeles că ar fi foarte indignată să se trezească până la genunchi în nisip mișcător. în afară de asta, aveam nevoie de ea ca să ajung la iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
viță-de-vie de la un pictor plecat în altă parte. Eu și Nunu trăiam în camere separate. El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu obișnuiam să mă duc la plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trăiam în camere separate. El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu obișnuiam să mă duc la plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie a amurgului. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am trezit în zori. Nunu dormea dezbrăcat în camera lui, hainele îi erau frumos așezate pe un scaun. Dinspre ele venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți pline cu pești argintii. M-am dus la plajă și am stat la soare toată ziua, gândindu-mă la Simon. În amurg m-am întors la vilă. Am zărit în apropierea ei mașina luxoasă a lui Simon și inima a început să-mi bată cu putere. M-am strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am auzit pe băiatul de la poștă strigându-mă: - O telegramă de la București, a spus el, trăgându-și sufletul. Te-am căutat peste tot! Am citit repede pe bucata de hârtie: „Tata mort, vino acasă, mama“. Am fugit de-a lungul plajei, bolborosind: tata mort, tata mort! Nu știu cum am ajuns la vila noastră, m-am îmbrăcat și mi-am strâns lucrurile într-o valijoară, luând-o pe jos către aeroport. Nu știam dacă trebuie să mă duc la Mangalia sau la Constanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe, fluturi mari se jucau în ramurile neclintite ale arborilor. Jacopo bea și Beppo începuse să se simtă singur, deși erau atâția oameni în jurul său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii spectatori. Pășeau încet, încercând să nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri pe sub Marea Aerului, scufundându-se rând pe rând, în timp ce mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vine de la cineva numit Dugheanu, nici de la dugheană, fiindcă nu are sens, vine, mai sigur, de la „a dughi”, a înghiți apă cu lăcomie. Locul a fost amenajat de Bănuț Mitruș, un mic lac de acumulare, se poate face baie și plajă, alimentat de un mic izvor. Acolo, pe vremea CAP-ului și după se organiza stână de către Gheorghe (Ghiță) Boghin. După Fântâna lui Dugheanu, urcând se ajunge în zarea Bârnii, la Pârlit și în Tochile. Pe lângă aceste toponime care țin de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cum rîdea de mine cînd Îi citeam poeziile pe care le scriam În dosul prăvăliei de cîrnați și de coloniale a unchiului meu Leopoldo. Îmi amintesc pînă și de fața unei țigănci care ne-a ghicit În palmă pe plaja de la Bogatell și ne-a spus că vom fi Împreună toată viața. În felul ei, nu mințea. Ce să-ți mai zic? Ei, da, eu cred că Nuria Încă Își amintește de bărbatul ăsta, chiar dacă nu spune. Și, adevăru-i, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la normalitate, la cunoscuta rutină a alegătorilor care n-au crezut niciodată în utilitatea votului și se disting prin contumacia în lipsă de ceilalți care au preferat să profite de vremea frumoasă și să se ducă să petreacă ziua la plajă sau la țară cu familia sau de aceia care, fără nici un alt motiv, afară de lenea de neînvins, au rămas acasă. Dacă afluența la urne, masivă ca în alegerile anterioare, dovedise deja, fără putință de tăgadă, că procentul de abțineri avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este un lucru minunat și straniu pe care artistul îl făurește din haosul lui, în chinurile sufletului său. Și când a făurit-o, nu este dat tuturor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cam plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acestea erau de natură să-i deprime pe cei mai mulți oameni. Dar dacă acest lucru se datora unei înălțimi spirituale sau, dimpotrivă, spiritului de contradicție, era greu de spus. Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se culce, așa că Strickland și cu mine rămaserăm singuri. Nici nu v-aș putea descrie tăcerea intensă a nopții. În insula mea din arhipelagul Paumotu niciodată nu e liniște deplină cum era aici. Se aud veșnic milioane de animale pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș fi vântul cu miresme parfumate... Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării, de Căpșuna, care cu greu poate fi suportată mai mult de o săptămână, lasă ușa deschisă, se bagă în scutece. Jos, în living, Maestrul intră în camera lui de la capătul parterului. Bibliotecile din scândură, lemnul miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul din Costinești s-a prăbușit, îl întinseseră apele la pământ, au fost morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca gândacii pe țevi. Apele au învins și acolo. Tsunami învinsese în insulele Sumatra, în Thailanda, Indonezia, Maldive și Sri Lanka, sute de mii de morți și dispăruți, un milion de oameni fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l credeau, unul chiar se uita neîncrezător, de pe mal, la valul uriaș care venea trimis de cutremurul de sub ape, de plăcile tectonice care s-au mișcat acolo, în adâncuri, un val cât doi cocotieri a înghițit pământul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai târziu l-a folosit drept ingredient al atmosferei ce o Înconjura - mai ales după câteva Înghițituri dintr-un mirabil elixir. Așa se face că, În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea simfonică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]