2,670 matches
-
Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea". Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
la Universitatea din Țel Aviv, unde a luat licență în fizică, apoi a predat vreme de trei ani la un liceu. Apoi a plecat în Statele Unite, unde, într-un termen record de doi ani, și-a terminat doctoratul în fizica planetară și a spațiului la Universitatea California Los Angeles (UCLA). În 1967, el s-a alăturat Centrului Goddard de Zboruri Spațiale, unde a lucrat apoi vreme de 30 ani, devenind unul din principalii săi teoreticieni. Ramaty a fost șeful departamentului de
Reuven Ramaty () [Corola-website/Science/303508_a_304837]
-
și tradițiile cu muzică contemporană. Un astfel de exemplu este cel mai recent spectacol al maestrului care a avut loc la Sala Palatului și a inclus elemente sud-americane, balcanice, latine, un parfum și o notă distinsă a ceea ce înseamnă cultură planetară și ecumenism cultural. De-a lungul timpului a avut colaborări cu numeroși artiști: Toni Putrino (Australia), Dzidek Marcinkevici (Polonia), Kappl (Germania), Marius Mihalache, Laurențiu Horjea, Mihai Neniță, Chiba Daki, Mani Neumann, etc. Ovidiu Lipan Țăndărică are un talent de geniu
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
cunoscută pentru vânturile sale puternice și curenții locali înșelători. Marea se lărgește în continuare; se crede că în timp va deveni un ocean (așa cum s-a propus în modelul lui Tuzo Wilson). Marea Roșie are o salinitate mai mare decât media planetară. Acest lucru se datorează mai multor factori: 1) rata ridicată a evaporării și precipitații, 2) lipsa unor cursuri de apă dulce care să se verse în mare, și 3) legătură îngustă cu Oceanul Indian (și salinitatea lui mai joasă). La un
Marea Roșie () [Corola-website/Science/303575_a_304904]
-
din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite aproape circulare, care nu sunt foarte înclinate în raport cu planul ecuatorial al lui Jupiter. Sateliții galileeni sunt de formă elipsoidală, din cauză că au o masă planetară și ar putea fi considerați planete (pitice) dacă ar orbita în jurul Soarelui. Ceilalți patru sateliți regulați sunt mult mai mici și mai aproape de Jupiter; aceștia reprezintă surse de praf, care constituie inelele lui Jupiter. Restul sateliților lui Jupiter sunt "sateliți
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl au oceanele a fost corect intuit. Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei meteorogene și susținea că pământul plutește pe oceanul planetar. Conform acestei teorii, apa mării subterane, pe care plutește pământul, se ridică prin pământ, printr-un fel de infiltrație inversă. De la suprafața pământului, apa se evaporă în atmosferă și se reîntoarce în mare prin precipitații. Teoria menține ideea unui ciclu
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
conține o cantitate importantă de substanțe solide dizolvate, care în cele din urmă ajung în mare. În unele regiuni ale uscatului, sistemul de scurgere se termină într-o mare interioară sau într-o depresiune, în loc de a fi legate de oceanul planetar. Asemenea regiuni se numesc zone sau bazine "endoreice". În asemenea cazuri, nivelul mării interioare va menține echilibrul hidrologic, astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin evaporație
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin evaporație. Deoarece apa evaporată nu conține materiale solide dizolvate, conținutul în săruri al mărilor interioare și cel al oceanului planetar crește în mod continuu. Exisă situații în care apa subterană are o mișcare ascendentă, prin capilaritate. În asemenea cazuri, ea va antrena și diferitele săruri dizolvate. Odată ajunsă la suprafața solului, apa se va evapora, dar sărurile aduse de apă
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
lent. Acțiuni antropogene de diferite genuri, cum ar fi emisia de gaze în atmosferă, despăduririle, extragerile de apă din cursuri de apă sau strate subterane și altele pot însă influența circuitul apei atât la scară locală cât și la scară planetară. Disciplina care se ocupă cu studiul influenței activităților umane asupra ciclului natural al apei și a măsurilor necesare pentru a nu produce o desechilibrare a acestui ciclu se numește gospodărirea apelor.
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
la 30 km în perioada octombrie 2005 și mai 2007, ceea ce sugerează că scoarța (crusta) este decuplată de interior, oferind dovezi suplimentare pentru existența unui strat interior de lichid. Un studiu de la începutul anului 2000 realizat de către Institutul de Cercetări Planetare DLR de la Berlin-Adlershof a plasat Titan într-un grup de „sateliți mari de gheață” alături de Callisto și Ganymede. Titan este singurul satelit cunoscut care are mai mult decât o urmă de atmosferă. Observațiile sondelor spațiale "Voyager" au arătat că atmosfera
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
apelor stătătoare de suprafață" se ocupă de apele din lacuri, bălți și alte zone cu exces de umiditate; unii specialiști consideră că în domeniul de preocupări al acestei discipline trebuie incluse și mările închise, care nu au legătură cu oceanul planetar cum sunt de exemplu Marea Caspică sau Marea Aral. Alimentarea acestor corpuri de apă fiind realizată în cea mai mare parte prin cursuri de apă, această ramură nu poate fi complet separată de "gospodărirea apelor curgătoare de suprafață", multe din
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
din cauze naturale, un exemplu frecvent fiind cel al ponoarelor din zonele carstice, formate din prăbușirea unor peșteri. "Gospodărirea apelor oceanice și maritime" are drept obiect apele existente în mări și oceane. Chiar dacă nu ar fi decât din cauza proporțiilor oceanului planetar, luarea unor măsuri sau executarea unor lucrări care să aibă influențe pe zone largi ale acestui ocean este dificilă. Proiecte cum este cel de barare a strâmtorii Bering pentru a influența curenții de apă din oceanul Pacific, nu au depășit
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
realității, ținând seama de proprietățile lor reale. Atunci când fizicienii au depășit granițele fenomenelor observabile, spre macro- și spre microcosmos, modelarea a devenit o necesitate. Astfel, încă din Evul Mediu au fost concepute modele ideale precum modelul geocentric, modelul heliocentric, modelul planetar al atomului, modelul gazului ideal etc. Astăzi, atenția multor cercetători fiind îndreptată spre nano-procese, simularea acestora pe computer cu ajutorul diverselor metode matematice nu mai este o noutate. Observațiile și experimentele au condus la elaborarea și validarea unor legi fizice, care
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
, în ebraică (ים המלח) "Yam HaMelach", respectiv în arabă „Marea Sărată“ (بحر الميّت), este un lac ("mare continentală") fără legătură cu oceanul planetar. Apa sărată este adunată aici in depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este granița naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
care accelerează, existând pericolul de secare a mării. Conținutul de sare al apei a ajuns în 2011 la 34.2%, acesta fiind unul din cele mai sărate corpuri de apă din lume, de 9.6 ori mai sărat decât oceanul planetar. Conținutul extrem de sare este foarte neprielnic vieții și de aici numele de Marea Moartă. Alte recorduri: este corpul de apa cu cea mai mare concentrație de brom din lume și lacul hipersalin cel mai adânc de pe pământ (306 metri). Numele
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
Dacă ABCD este un patrulater inscriptibil, atunci aria acestuia este: unde formula 2 sunt lungimile laturilor, iar formula 3 este semiperimetrul. Dacă formula 4, patrulaterul devine triunghi și obținem formula lui Heron. În capitoliul al doilea al lucrării "Brahmasphutasiddhanta", capitol intitulat: "Adevăratele longitudini planetare", Brahmagupta întocmește un fel de tabel de sinusuri rudimentar. De asemenea, în anul 665, utilizează ceea ce astăzi se numește "formula de interpolare Newton-Stirling" pentru a calcula valori intermediare ale sinusului în afara celor existente în tabelul său. Brahmagupta a scris patru
Brahmagupta () [Corola-website/Science/312200_a_313529]
-
sa nu este prea riguroasă; a reușit-o Euler, câteva secole mai târziu. În lucrarea sa, "Al-Shukūk ‛ală Batlamyūs" ("Îndoieli în privința lui Ptolemeu"), scrisă între 1025 și 1028, Alhazen critică mai multe scrieri ale lui Ptolemeu, printe care "Almagesta", "Ipotezele planetare" și "Optica", precizând erorile și contradicțiile găsite aici. Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
este primul model de natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Deși ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1) se obține: unde mărimile reprezintă: Relația exprimă faptul că un electron se poate deplasa doar pe anumite orbite în cadrul atomului, rază acestora crescând cu pătratul numărului cuantic principal formulă 22. În modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia totală a atomului este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru atomul de hidrogen: unde cu
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
a prelua de la motor, trece, modifica și distribui momentul motor la roțile motoare ale automobilului. Sistemul de transmisie este alcătuit din subansamble și organe cu roluri specifice după cum urmează: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanică, transmisie principală, diferențial, reductor-distribuitor, arbori planetari și transmisie finală. Ambreiaj Ambreiajul cuplează progresiv și decuplează motorul de restul transmisiei, atât la pornire cât și în timpul mersului, la schimbarea treptelor cutiei de viteze. Cutie de viteze Cutia de viteze modifică forța de tracțiune sau viteza, în funcție de valoarea
Sistem de transmisie () [Corola-website/Science/311619_a_312948]
-
viteze la transmisia principală.Este necesară datorită diferenței dintre axele geometrice ale arborilor, diferență determinată de oscilațiile sistemului de suspensie. Transmisie principală Transmisia principală transmite momentul motor de la transmisia cardanică, aflată în planul longitudinal al automobilului, la diferențial și arborii planetari situați într-un plan transversal.Transmisia principală totodată mărește momentul motor. Diferențial Diferențialul dă posibilitatea roților motoare ale aceleiași punți, în viraje să parcurgă distanțe diferite. Arbori planetari Arborii planetari transmit momentul motor de la diferențial la roțile motoare. Transmisie finală
Sistem de transmisie () [Corola-website/Science/311619_a_312948]
-
transmisia cardanică, aflată în planul longitudinal al automobilului, la diferențial și arborii planetari situați într-un plan transversal.Transmisia principală totodată mărește momentul motor. Diferențial Diferențialul dă posibilitatea roților motoare ale aceleiași punți, în viraje să parcurgă distanțe diferite. Arbori planetari Arborii planetari transmit momentul motor de la diferențial la roțile motoare. Transmisie finală Transmisia finală mărește raportul total de transmitere.Există numai la unele autobuze și autocamioane de mare capacitate.
Sistem de transmisie () [Corola-website/Science/311619_a_312948]
-
aflată în planul longitudinal al automobilului, la diferențial și arborii planetari situați într-un plan transversal.Transmisia principală totodată mărește momentul motor. Diferențial Diferențialul dă posibilitatea roților motoare ale aceleiași punți, în viraje să parcurgă distanțe diferite. Arbori planetari Arborii planetari transmit momentul motor de la diferențial la roțile motoare. Transmisie finală Transmisia finală mărește raportul total de transmitere.Există numai la unele autobuze și autocamioane de mare capacitate.
Sistem de transmisie () [Corola-website/Science/311619_a_312948]
-
minute de arc, echivalentă în dimensiune unghiulară cu o minge de tenis (de 65 mm) văzută de la o distanță de 100 metri, și cu a două-milioana parte din cer. Imaginea este compusă din 342 de expuneri separate efectuate cu "Camera planetară și de câmp larg 2" de-a lungul a zece zile consecutive între 18 și 28 decembrie 1995. Regiunea este atât de mică încât doar câteva stele din Calea Lactee se văd în direcția ei; astfel, aproape toate cele 3000 de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
sfericitate a fost corectată în timpul misiunii STS-61 a navetei spațiale în 1993, dispozitivele telescopului, acum excelente, de aciziție de imagini au fost folosite pentru a studia galaxii din ce în ce mai îndepărtate și mai slab luminoase. Medium Deep Survey (MDS) a folosit " Camera planetară și de câmp larg 2" pentru a obține imagini îndepărtate ale unor regiuni aleatoare în timp ce celelalte instrumente erau folosite pentru observații planificate. În același timp, alte programe dedicate se concentrau pe galaxii cunoscute prin observații de la sol. Toate aceste studii
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]