15,900 matches
-
morfopatologici. Profilul miR este important și pentru predicția răspunsului la chimioterapie. Pacienții cu expresie scăzută a miR-21 au nu numai o supraviețuire globală și liberă de boală crescută, dar și o sensibilitate crescută la chimioterapie, în timp ce pacienții cu expresie crescută plasmatică a miR -21 au rezistență la agenții chimioterapeutici pe bază de platină. Inhibiția antisens a miR-21 ar crește sensibilitatea la agenții chimioterapeutici [126]. Determinarea profilului miR celular are de asemenea valoare predictivă pentru identificarea pacienților responsivi la gemcitabină. O expresie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
de aminoacizi sau proteine [16]. După ingestia alimentelor și în funcție de compoziția lor, insulinemia crește rapid (1-2 min) în circulația portală și apoi (după 3-5 min) și în circulația sistemică. Creșterea insulinemică postprandială este proporțională cu creșterea glicemică și posibil aminoacidică plasmatică, conducând rapid (30-60 min) la revenirea glicemiei la valorile normale. Creșterea glicemică bruscă, prin administrarea i.v. de glucoză, induce o insulinosecreție „bifazică”: vârful insulinosecretor „precoce” are loc la 3-7 min, urmată apoi de o secreție „tardivă”, care se manifestă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mirare că tulburarea secreției de insulină este strâns legată de metabolismul energetic din mitocondriile β-celulare (3, 24). 4. EFECTUL INSULINEI EXOGENE ASUPRA SECREȚIEI INSULINICE ENDOGENE La om, hiperinsulinemia indusă de perfuzia exogenă de insulină, în condiții de euglicemie, scade concentrația plasmatică a peptidului C, sugerând că hiperinsulinemia per se inhibă secreția de insulină. Mecanismul inhibitor este foarte sensibil, de vreme ce scăderi glicemice mici, de la 5,1 la 4,9 mmol/l sau de la 4,7 la 4,4 mmol/l, conduc la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
guanina. Activarea proteinelor G și, prin intermediul lor, a unor molecule specifice se realizează prin intermediul unor molecule „transmițător” al fosfatului (modelul „ping-pong”), GDP primind sau eliberând molecule de fosfat. Deși inițial s-a considerat că proteinele G acționează numai în membrana plasmatică a celulei, ele au fost identificate și în organitele intracelulare. În celula β pancreatică au fost identificate 13 proteine G heterotrimerice de tip ? (variația în subunitatea ?), fără a se putea identifica încă intervenția lor în procesele fiziologice specifice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
piruvat kinaza. Utilizarea periferică a glucozei. După o noapte, pe nemâncate, consumul de glucoză este de 2 - 2,5 mg/kg corp/min. Rata consumului periferic de glucoză poate crește de maxim 25 de ori. În limite fiziologice, dublarea insulinemiei plasmatice va crește utilizarea periferică a glucozei cu 20%, în timp ce debitul hepatic de glucoză va scădea cu 80%. În postul prelungit, din utilizarea periferică a glucozei (~ 2 mg/kg corp/min) numai 25% este mediată insulinic (în mușchi, țesut adipos), majoritatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
catabolismul lor (lipaza hormon-sensibilă). Lipoliza crescută presupune un aflux mare de AGL în sânge, lăsându-i disponibili pentru reutilizare în ficat. În mare măsură, producția de VLDL în ficat depinde de disponibilitatea de AGL în circulație. O scădere a insulinemiei plasmatice (în absența secreției endogene și a aportului endogen sau în postul prelungit), conduce la o utilizare accelerată de lipide din rezervele adipocitare și la creșterea rapidă a concentrației corpilor cetonici, rezultați din excesul de Acetil-CoA produs prin oxidare incompletă a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mai mare gradient fiind înregistrat pentru glutamat și cel mai mic pentru aminoacizii ramificați. Transportul activ este consumator de energie și este stimulat de insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin și insulină încă și mai puțin. În fine, receptorul IGF II leagă puțin IGF I, dar nu și insulina. Întrucât IGF-urile circulă în organism legate de proteinele plasmatice, aceasta explică absența efectului hipoglicemiant (apreciat la ~ 5% față de cel indus de insulină), chiar dacă concentrația lor din ser este mare. O diferență importantă între IGF I și II față de insulină este aceea că IGF circulă legate de proteine transportoare de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
două tipuri: una cu greutate moleculară mai mare (150 kDa) legând circa 70% din toate IGF-urile, și alta mai mică (~ 50 kDa) care leagă restul moleculelor. Această legare proteică realizează un fel de „rezervor circulant” de IGF, concentrația lor plasmatică fiind destul de stabilă. Cele 6 tipuri diferite de proteine de legare (IGF BP 1-6) au semnificație diferită. Primele patru (IGF BP 1-4) sunt sintetizate în ficat, iar ultimele două (5 și 6) în diferite țesuturi. Sinteza acestora este dependentă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
exogenă de hormon de creștere (GH). Efectul pare mediat la nivel post-transcripțional. IGF I pare a juca rol important în echilibrul azotat mediat de aportul exogen. La pacienții supuși unor stări catabolice intense (infecții, febră, arsuri etc.), prezența unui IGF plasmatic normal indică un răspuns bun la hiperalimentație, anticipând un bilanț azotat pozitiv. IGF II este un indicator mai puțin sensibil al modificărilor biochimice legate de aportul alimentar. În schimb, IGF II a fost asociat hipoglicemiilor din tumorile ne-insulare extrapancreatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
prin neogeneză, din liniile celulare ductale pancreatice. De asemenea, activina A, un membru al familiei FGFβ, induce diferențierea unor celule secretante de insulină din țesutul pancreatic fetal. În fine, neogeneza β-celulară poate fi indusă de extendina 4 și GLP1. Concentrația plasmatică a IGF-urilor totale nu prezintă variații circadiene (așa cum se observă la alți hormoni de creștere), dar variază cu vârsta. IGF I crește progresiv din perioada gestațională (80-260 μg/l la naștere), atingând un nivel maxim (~ 400 μg/l) la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Ulterior, valorile scad la nivelurile prepubertale. În schimb, IGF II crește rapid de la valorile joase prenatale (~ 100 μg/l), la circa 600 μg/l la vârsta de 1 an, rămânând la acest nivel indiferent de vârstă. Factorii care influențează nivelul plasmatic al IGF sunt: hormonul de creștere, starea nutrițională și insulina. În diabetul zaharat, pacienții normoponderali sunt expuși la concentrații crescute de hormon de creștere. Producția diurnă de GH la diabeticii mediu controlați este estimată la ~ 1 mg vs. 0,5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
afinității și numărului receptorilor pentru insulină. Dietele hiperlipidice determină de asemenea insulinorezistență. Postul prelungit duce la scăderea insulinemiei și creșterea sensibilității receptorilor insulinici. Efortul fizic crește afinitatea receptorilor pentru insulină. Persoanele antrenate fizic pot metaboliza glucoza chiar și atunci când insulinemia plasmatică este mai mică cu 50-70% față de normal.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
HE), care poate fi în număr de unu sau doi, cu formă rotundă sau ovală, cu unul sau doi nucleoli. - Citoplasma, cu tentă bazofilă în HE, denotând o activitate metabolică intensă. - Mitocondrii și complex Golgi foarte evidente în HE. - Membrana plasmatică, având în general o structură asemănătoare celorlalte celule, dar cu anumite specializări, vizibile în special în microscopie electronică, și anume: (1) microvili lungi și numeroși, dispuși în locurile în care membrana plasmatică este adiacentă sinusoidelor hepatice, care proemină în spațiul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
și complex Golgi foarte evidente în HE. - Membrana plasmatică, având în general o structură asemănătoare celorlalte celule, dar cu anumite specializări, vizibile în special în microscopie electronică, și anume: (1) microvili lungi și numeroși, dispuși în locurile în care membrana plasmatică este adiacentă sinusoidelor hepatice, care proemină în spațiul Disse, având rolul de a crește suprafața de absorbție și secreție; (2) depresiuni mici dispuse la nivelul zonei de contact cu alte hepatocite adiacente, care prin apoziție dau naștere traiectelor biliare fără
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
viscerale) fie augmentării ratei de conversie a aminoacizilor în glucoză la nivel hepatic. Este posibilă și implicarea altor mecanisme gluconeogenetice intrahepatice (PPARα și/ sau un coactivator transcripțional PGC-1?) cu atât mai mult cu cât se constată o scădere a concentrației plasmatice a alaninei și a altor aminoacizi glucoformatori în această etapă. Dependența producției hepatice de proteoliză este dovedită de creșterea excreției urinare de azot. Activarea lipolizei din trigliceridele stocate în mușchi și țesutul adipos se datorează și stimulării lipoproteinlipazei hormon sensibile
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
utiliza glicerolul. Ficatul preia această cantitate de glicerol și o folosește în aceste condiții (ca și glicerolul propriu) ca sursă energetică prin gluconeogeneză. Acizii grași rezultați din lipoliză sunt utilizați de ficat (și de majoritatea țesuturilor extrahepatice) diferențiat în funcție de concentrația plasmatică a acestora și de starea hormonală a organismului. 2.2.2.3. Catabolismul intrahepatocitar al lipidelor complexe se realizează ca în toate țesuturile secvențial, sub acțiunea unor lipaze specifice până la acizi grași, glicerol și fosforil-colină. Produșii de reacție sunt folosiți
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
scavengers”), cale implicată în aterogeneză. - în al doilea rând, realizează catabolismul HDL prin reformarea HDL3 din HDL2; lipaza hepatocitară hidrolizează trigliceridele și fosfolipidele constitutive în timp ce colesterolul (liber și esterificat) este cedat parțial hepatocitului iar apo A I reintră în circulația plasmatică participând la formarea pre β HDL. - în al treilea rând, transformă IDL prin două căi: a) formând LDL sub acțiunea lipoproteinlipazei și lipazei hepatice (cale catabolică principală) și b) prin preluarea directă de către receptori specifici ce recunosc apo E constitutivă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
Metabolismul protidic Hepatocitul sintetizează proteine cu rol structural sau de enzime, dintre care unele rămân în hepatocite iar altele sunt descărcate în circulația sistemică și sunt folosite de întregul organism. Ficatul sintetizează zilnic o cantitate de 15-20 g de proteine plasmatice (14). Aceste proteine reprezintă un rezervor permanent disponibil ca sursă de aminoacizi de către diverse țesuturi în condiții specifice. La nivelul ficatului sunt sintetizate până la 90% din proteinele plasmatice. El este unicul sediu de sinteză a albuminei, fibrinogenului și a proteinelor
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
întregul organism. Ficatul sintetizează zilnic o cantitate de 15-20 g de proteine plasmatice (14). Aceste proteine reprezintă un rezervor permanent disponibil ca sursă de aminoacizi de către diverse țesuturi în condiții specifice. La nivelul ficatului sunt sintetizate până la 90% din proteinele plasmatice. El este unicul sediu de sinteză a albuminei, fibrinogenului și a proteinelor de fază acută. Are un rol esențial în sinteza transferinei, apoproteinelor, factorilor coagulării, a unor factori aparținând sistemului complement și fibrinolitic. Participă de asemenea, la sinteza unor proteine
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
intervină în diferite situații (postprandial, în condiții de post prelungit sau de efort fizic mare, de exemplu), realizează o reglare fină a fluxurilor metabolice către organele vitale (creier și mușchiul cardiac, în primul rând), menținând în același rând valorile glucozei plasmatice la valori normale. Granulele secretorii, care au un diametru de 250-300 nm, reprezintă structuri complexe având o membrană proprie (prevăzută cu canale ionice) și o compoziție interioară complexă. Granulele mature (caracterizate printr-un miez dens, reprezentat de aglomerate de cristale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]