2,443 matches
-
cu care să păstorească toate neamurile arimine. Strămoșul nostru are pe cap cușma specifi- ajunsă mitră la romani, poartă un cojoc lung iar pe piept are atîrnat un cap de taur și crucea. Deasupra peșterii este chipul lui Sîntu cu plete, pe care hagiografia iu-deo-cretină la-a luat cu numele de Iisus. La dreapta acestuia se vede porumbelul, șoimul ceresc, simbolul Sfîntului Duh ori Suflet din religia strămoșească, în colț mai este un cap, iar sub acesta sînt doi măgăruși sau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Suflet din religia strămoșească, în colț mai este un cap, iar sub acesta sînt doi măgăruși sau cai pentru cei doi cabiri. În colțul din stînga jos a imaginii este un personaj cu un fel de căciulă pe cap și plete, poartă o mantie pe umeri și ține în mînă un toiag, stînd pe scaun. Acestea sînt trei, poate simbolizînd cei trei păstori sau magi cum au ajuns în iudeo-cretinism, ce aduc cinstire pruncului născut din lumina Tatălui Ceresc sau OM
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
legendă dacă ele nu ar fi mai mult anti-Maiorescu decît pro-Eminescu. Desigur, este impresionant și emoționant portretul pe care dramaturgul îl realizează poetului la douăzeci de ani de la prima lor întîlnire: "Era o frumusețe. O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari în aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
amestec de fanatism și de apucătură, de convingere și de manie, de credință și de încăpățînare. Ștrengar și drăcos de mic, copil înrudit cu cele mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui [...]. Își lasă plete lungi, face fel-de-fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgînd în năbădăi pe îsnafi și mahalagii; încalecă de-a-ndărătele pe o saca și se plimbă pe podul Mogoșoaii, escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii, cari îl aclamează strigînd: "Ura! vivat musiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îl urăște pe Vassili și ceea ce reprezintă el. Trebuie să lovească altfel, nimicitor. Vassili zace mort pe pat în casa părintească. Cineva bate la ușă, chiar o zgâlțâie. Tatăl Opanas deschide. E popa. Un preot bătrân cu chelie, barbă și plete colilii, venit parcă din adâncul veacurilor să țină slujba mortului. Mujicul Opanas îl privește lung, crunt și neguros, strângând în suflet energia pentru marele prag pe care îl va trece. Privirea lui, în prim-plan, devine greu de suportat pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hotărâtă în Consiliul de Miniștri de regele Carol I. Urmează o secvență tipic propagandistică, pe care o vom întâlni adesea în imagini de-a lungul abia începutului secol XX : unitatea de „monolit” dintre conducerea țării și popor. Un bătrân cu plete, barbă și mustăți colilii, simbol al trecutului voievodal de glorioase lupte, vine agitând hârtia de la stăpânire. La auzul știrii, sar în aer și căciulile, și pălăriile. Volintirii dau năvală. Doar femeile - de, simțitoare - se iau cu mâinile de cap la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nici un medic legist, nici un procuror. Salopetele murdare țin loc de robe. Justiția muncitorească s-a înfăptuit. Alăturați în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tundă, invocând regulile de protecția muncii ! Suntem în perioada „revoluției culturale”, când Tovarășul a ordonat să se termine cu imitarea decadenței Apusului, drept pentru care Miliția te putea sălta de pe stradă ca să- ți tragă o cruce cu foarfeca în plete. Pentru tuns, Tovarășul Coman le dă sudorilor pletoși bani, 10 lei. Dar nu din buzunarul său - el cere de la trepădușii din jurul lui și nu îl vedem vreodată dându-i înapoi. Tovarășul Coman nu poate să posede bani, nici măcar leii-tramvai ai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dar mătușa are bani și trebuie moștenită de Hans și de sora lui, Grette. Personaj relaxat, Grette îi pune în gură Doinei, de la prima vedere, o țigară cu drog. Logodnicul ei cel mai recent, și el consumator de iarbă, poartă plete, blugi sufle cați până la genunchi și cizme roșcate. Ce oroare... Hans nu apreciază tradiționalele sarmale pe care Doina i le face cu dragoste, la cuptor. Pe ecranul televizorului capitalist vedem împușcături, teroriști, se ciocnesc mașini, urlă sirene. Doina nu mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și- a făcut simțite efectele în iunie 1990, când mii de bucureșteni îi aplaudau de pe margine pe minerii veniți direct din șut ca să restabilească ordinea și dreptatea cu bâte și lanțuri împotriva unor tineri luați de pe stradă pe criteriul înfățișării - plete, ochelari, barbă, fustă scurtă, machiaj. Cu numai cinci pelicule catalogabile ca anti-sistem în patru decenii - Directorul nostru, Reconstituirea, O lacrimă de fată, Croaziera, Faleze de nisip - nu se poate spune că filmul românesc a contribuit la căderea comunismului. Cu numai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înainte "de a-și scoate Sân-Toader caii săi la pășune", se spală pe cap, ca să nu li se pască părul peste an, ci să fie frumos și fin, pentru că numai în acea zi "Cresc cozile fetelor / Ca cozile iepelor", iar "Pletele flăcăilor / Ca coamele cailor".370 În legendele bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toți caii-și obosea / Și potrivă nu-și găsea / Ca sora sa Ileana, / Ileana Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sora sa Ileana, / Ileana Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cosânzeana, / Ce-i frumoasă ca o floare / Într-o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa vrut-a Dumnezeu." / Soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este Cristos, ci copilașul pe care Dumnezeu vrea să îl dăruiască Franței. Această viziune, care a durat cinsprezece minute a fost urmată de o a doua viziune, identică, dar de data aceasta singura diferență este prezența lui Cristos, acoperit de plete. Astfel, i se confirmă că acel copil, ținut în brațe de Fecioară, nu este fiul ei. în jurul orei trei și jumătate dimineața, urmează o a treia viziune și în jurul orei patru, urmează o a patra. De fiecare dată, Fecioara își
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vrea să-și refacă viața împreună cu ea, la Paris. Mîine o să ia trenul spre Roma. Privindu-și soția în pat, el nu mai vede aceeași persoană: "Ai privit-o pe nefericita de Henriette dormind pe partea cealaltă a patului, cu pletele deja cenușii răsfirate pe pernă, cu gura întredeschisă, de care te desparte rîul pînzei de in, de netrecut." În trenul spre Roma, bărbatul își închipuie: " În timp ce vei înfășura pastele cu furculița, îi vei explica motivele acestei călătorii, că de data
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
experiență inițiatică pentru un puști de 12 ani care venea de la Botoșani și pentru care Divizia " A" suna mai fabulos atunci decât poate să însemne azi pentru un copil Champions League. Am stat, înghesuit între "ultrașii" care tălăzuiau în ritmul pletelor blonde ale lui Radu Ruscior, la Tribuna " B", ticsită cu cinci ore înainte de începerea coridei. Era o partidă decisivă pentru rămânerea în "A", între "Poli" și "Rapid", tranșată de un gol ieșean spre finalul meciului, care mi-a întredeschis, copil
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai coborât nimeni. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din orbite din cauza strălucirii soarelui deasupra nisipului și cu stropișori minusculi de sudoare pe frunte și buza superioară. Sper că ai obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
miră toată de ce văzu pe mână, că cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) Apoziția propoziția apozitivă Indicați apozițiile din textele de mai jos, precizând termenul lor regent: (a) "Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) (b) "Acolo, sus, e
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
textul: ,, Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? Credeam că s-a umflat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mângâiată de întâia rază de soare ce se-mpletește ca o sârmă de aur, făcându-mă să tremur de fericire. Și tare bine, bine ar fi ca niciodată să nu plâng de dorul copilăriei, de dorul părinților de vor avea pletele albe și vor fi din ce în ce mai îngândurați. Să țes, în continuare, amintiri plăcute.
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
spus romanii. Herodot spune despre regii Traciei că adorau dintre toți zeii mai mult pe Armis pe care-l considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Arimaspii După poetul Pindar, hiperboreii purtau pe cap coroane aurite de lauri, iar arimaspii își legau pletele cu șireturi din aur și purtau deasupra frunții prinse într-o bandă sau coroană îngustă, ornamente de flori sau stele strălucitoare. Asemenea podoabe s-au descoperit că purta regina Șubad din Sumer, neamul nostru arimin despărțit de cel carpatin pe la mijlocul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ei că poartă un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit înainte de Herodot, îi descrie pe arimaspi astfel: ,,războinici mulți și puternici avuți de herghelii, de turme și cirezi de vite, bărbați cu plete stufoase ce fîlfîie în vînt, cei mai robuști din toți oamenii avînd fiecare cîte un ochi în fruntea sa cea frumoasă.” Ori această descriere este foarte asemănătoare cu cea făcută de Ovidiu pe la anii 14 ai erei noastre... dar geților
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
celor două personaje, conducătorul cu un profil frumos și plin de eleganță poartă pe cap un fel de pălărie cu ornamente iar preotul judecător are o figură acră purtînd pe cap un fel de bonetă lungă ce-i acoperă și pletele. Sub imagine este un cal culcat ca simbol al slujirii lui Sarmis. Geții, recunoscuți ca luptători destoinici, se duceau mercenari pe la agiile vecinilor. Cînd Alexandru Macedon a plecat să distrugă imperiul persan, a lăsat acasă puțini bărbați iar dintre ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]