2,403 matches
-
întări, va adeveri) exemplifică alegoria desfrânării. Pentru a înțelege gravitatea desfrânării, Dumnezeu i-a cerut profetului Osea să se căsătorească cu o desfrânată (Gomer), să aibă copii cu ea, s-o ierte și, astfel încercat, să-și ducă poporul la pocăință: Și a grăit Domnul către Osea : "Ia-ți de nevastă o femeie desfrânată și să ai copii de desfrânată." Căci iată, a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul! (Osea, 1: 2). Profetul Osea a respectat porunca Domnului, s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dărâmate... Așa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloși sunteți. În vălmășagul luptei va pieri regele lui Israel!" (Osea, 10: 7, 8, 14). Cu toate acestea, milos, iubitor și iertător, Jahve îl îndeamnă pe popor la pocăință: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
regele lui Israel!" (Osea, 10: 7, 8, 14). Cu toate acestea, milos, iubitor și iertător, Jahve îl îndeamnă pe popor la pocăință: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre." (Osea, 14: 2, 3). Întors la credință, prin îndurarea lui Jahve, Israel va renaște. "Tămădui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
te-a osândit niciunul?". Iar ea a zis: "Niciunul, Doamne". Și Iisus i-a spus: "Nu te osândesc nici Eu. Mergi, de-acum să nu mai păcătuiești." (8: 3, 4, 5, 7, 10, 10). Maria Magdalena este modelul biblic al pocăinței prin renunțarea la viața păcătoasă și slujirea cu credință și smerenie lui Iisus. Se cunosc multe istorii și legende legate de destinul ei, unele sunt apropiate, altele contrare Sfintei Scripturi. Numeroși artiști-literați, muzicieni, plasticieni au fost inspirați de destinul ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spune, de asemenea, că Maria Magdalena ar fi plecat, împreună cu Marta, Lazăr și Maximin, din cauza persecuțiilor, din Palestina, au ajuns în Marsilia, în sudul Franței. Lazăr și Maximin au ajuns episcopi iar Maria a dus o viață de rugăciune și pocăință în Aix, unde a murit și unde a fost îngropată. Moaștele i-au fost aduse la Vèzelay. Unele teorii susțin că Maria Magdalena ar fi devenit o eremită, o predicatoare și ar fi locuit într-o peșteră în Sainte Baume
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui Iisus și ai Mariei Magdalena s-ar înrudi cu familia Merovingienilor și că ar fi ajuns pe tronul Franței. Deși cele mai multe referiri cu privire la Maria Magdalena sunt acelea care o încadrează în categoria desfrânatelor, a celor ce se eliberează, prin pocăință, de desfrânare, Vaticanul a eliberat-o de stigmatul desfrânării, numind-o Apostolul Apostolilor. Curtezane pocăite din perioada apostolică și patristică Maria Egipteanca este un model de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acelea care o încadrează în categoria desfrânatelor, a celor ce se eliberează, prin pocăință, de desfrânare, Vaticanul a eliberat-o de stigmatul desfrânării, numind-o Apostolul Apostolilor. Curtezane pocăite din perioada apostolică și patristică Maria Egipteanca este un model de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată, ca model al înlocuirii plăcerii pământești, carnale cu iubirea de Dumnezeu. Și pe seama destinului ei circulă numeroase versiuni, unele mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și era fericită. Ademenită de un tânăr, a încălcat jurământul fidelității. Văzând că nu poate depăși starea de întristare, și-a luat veșminte bărbătești și s-a dus la o mânăstire de călugări sub numele de Teodor. Invidios pe progresele pocăinței lui Teodor / Teodora, Diavolul l-a învinut de o relație cu o femeie și de nașterea unui copil ce fusese adus la poarta mânăstirii. Acceptându-și învinuirea, Teodor / Teodora a părăsit mânăstirea, a luat copilul, l-a crescut în dragoste
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
imaginea pustiei de pe malul Nilului, cu colibele schimnicilor construite din crengi împletite cu lut, cu lăcașurile afundate în nisipuri sau în adâncituri. Cei care doreau apropierea de Dumnezeu își reprimau trebuințele trupului pentru purificarea sufletului, de aceea se osteneau în pocăință, confirmând astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
amintirea lui Thaïs, îi apărea obsedant în gând, uneori, cum era la ospățul din Alexandria, voluptoasă, alteori, gânditoare ca o sfântă, strălucind de o bucurie cerească. Era convins că Dumnezeu i-o trimite în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi în vârful unui stâlp de piatră. La temelia acestuia veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care i-a citit fragmentul din Biblie referitor la învierea lui Lazăr, a ajuns să creadă în Dumnezeu. Simțea cum viața nouă era răscumpărată cu prețul suferinței (acestea erau convingerile lui din vremea studenției). El ajunge să trăiască regretul și pocăința, după un vis, ajutat de bunătatea fără margini și sacrificiul Soniei. Ea, cu dragostea, cu duioșia, cu puterea îndurării, i-a îndrumat pașii și l-a vegheat să renască omul ucis de el prin crimă. Paul Evdokimov, filosof teolog rus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită, cu lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
culme și abis, înfățișată elocvent în plonjeul mortal. Odată atins apexul urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
linie secesionistă pătruns însă de un spirit clasic, reprezentat de către Frederic Storck mai ales la nivel tematic, prin seria de Salomei, dar și Eva sau Tentația (1897), Clown (1898), Nud de bărbat (Purtător de perle) (1898), Aurora (1899), Inocența (1899) Pocăința (1903), Nud culcat (1904), Dormind (1904), Femeie pe gânduri (1905), Pe gânduri (1905), Dragostea pământească și dragostea spirituală (1906) temă care corespunde și preocupărilor artistice ale soției sale, Cecilia Cuțescu-Storck, Întristare (Cahgrin) (1907-1908), Femeia cu pisica (1907-1908), Proiect de monument
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La Lucia Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și investit peiorativ precum Salomeea se află în datele sensibilității care alimentează ficțiunile simboliste, dar și o modernitate finiseculară. După mărturisirea sa, abordarea personajului tincturat decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa Știrbey, care o vizita din când
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei poveri care reduce figura contorsionistei- dansatoare la cea a supliciatului. Capul reprezintă atât exponatul-trofeu, transformat prin grația dansatoarei-gimnaste într-un obiect estetic, cât și pedeapsa Salomeei, de expresie posturală. Este interesant că în același an apare o lucrare intitulată Pocăința (ronde-bosse în bronz, 9 x,19,5x 10,5 cm, semnat în spate lateral stânga cu monograma FS, nedatat, inventar 915181), reluare în bronz a lucrării cu același titlu executată în marmură (ronde-bosse în marmură, 46,5 x 55 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cm, nesemnat, nedatat, inventar 915471), în 1904, pentru care mai există tot o variantă în bronz datată 1903, Căința (ronde-bosse în bronz, nesemnat, nedatat, 13,5 x 13,7 x 7,5 cm, inventar 916173, 1903). Tristețea este valorizată ca pocăință, se încarcă de un sens religios, femeia stând în genunchi cu corpul pliat și fruntea sprijinită de pământ, făcând invizibile trăsăturile personajului feminin, figura unei totale devoțiuni. Feminitatea este accentuată prin fluiditatea părului. Comparația revendică numaidecât pentru Salomeea artificialitatea unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inv. 915192, 1904), Nud culcat (ronde-bosse în bronz, semnat pe postament dreapta: Fr. Storck, nedatat, 4,5 x 17 x 8,7 cm, 1904), Femeie plângând (ronde-bosse în marmură, semnat pe postament dreapta cu monogramă: FS, nedatat, inventar 916170, 1915), Pocăința (ronde-bosse în bronz, semnat în spate lateral stânga cu monograma FS, nedatat, invventar 915181, 1931). Fritz Storck a păstrat din tratările amintite mai sus această evidențiere a șoldului, ca emblemă a grației, a frumuseții feminine. Chiar dacă îl considera drept unul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Parsifal, Salomé, Pan et le Syrinx, Persée et Andromede, Les deux pigeons, Paris, Mercure de France. 535 Am analizat această povestire în volumul Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Curtea Veche, București, 2011. 536 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa, Anul VI, nr. 1377, Duminecă 4 iunie 1922, p. 7. 537 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa Anul VI nr. 1377, duminică, 4 iunie 1922, p. 8. 538 "Pedeapsa", în Adevărul literar și artistic, Anul V
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
analizat această povestire în volumul Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Curtea Veche, București, 2011. 536 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa, Anul VI, nr. 1377, Duminecă 4 iunie 1922, p. 7. 537 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa Anul VI nr. 1377, duminică, 4 iunie 1922, p. 8. 538 "Pedeapsa", în Adevărul literar și artistic, Anul V, nr. 166, duminică, 10 februarie 1924, p. 1. Ibidem, p. 2. 539 Adrian Maniu, Salomeea, Tipografia G. Ionescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]