2,904 matches
-
, numit și Podișul Siberiei Centrale, este o regiune muntoasă care este situată în regiunea centrală a Siberiei. Platoul este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord (regiunea cu smârcuri dintre gurile de vărsare a lui Lena și Ienisei), la sud de Munții
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
munții Saian și munții Baikal), la vest de cursul lui Ienisei și Câmpia Siberiei de Vest, iar la est de Depresiunea centrală Iacută, cursul inferior al râului Lena și Munții Siberiei de Est. Platoul este o regiune înaltă fragmentată în podișuri și lanțuri muntoase care au în medie altitudini între 500 și 700 m, rareori ating înălțimea de 1.000 m, ca de exemplu munții Ienisei situați central cu vârful „Jenaschimski-Polkan” (1.104 m) sau lanțul muntos Wiliui (1.006 m
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
portului Constanța și de Canalul Dunăre-Marea Neagră, unica rezervație de dune marine din România, la 50 m de mare, întemeiată de Ioan Borcea, în vecinătatea sanatoriului TBC Osteoarticular „Dr. V. Climescu”: ea ocupa o suprafață de 5 ha pe un podiș mai înalt. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, există teoretic o altă "Rezervație naturală integrală" (terestră și maritimă) dar practic, lipsa de fonduri pentru rezervație și de informare a publicului duce, vara, la exploatarea și poluarea intensivă și a
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
porțiuni sudice a litoralului românesc. Partea acvatică a litoralului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 39.940 de kilometri pătrați, constând din: Unitățile geomorfologice ale litoralului românesc corespund cu istoria sa geologică: În partea mijlocie a litoralului românesc, Podișul Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
nivelul mării era mai ridicat decât astăzi cu înălțimile respective. Formele de acumulare marină și lacustră sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic și cel actual al mării Negre. În partea sudică a litoralului românesc, Podișul Litoralului dintre Tașaul și granița cu Bulgaria (cu altitudine de 85-100m, de fapt parte din podișul Dobrogei de Sud) este un tabular, ușor înclinat spre nord-vest și cu o pantă mai înclinată în apropierea țărmului (altitudinile oscilând între 0 și
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic și cel actual al mării Negre. În partea sudică a litoralului românesc, Podișul Litoralului dintre Tașaul și granița cu Bulgaria (cu altitudine de 85-100m, de fapt parte din podișul Dobrogei de Sud) este un tabular, ușor înclinat spre nord-vest și cu o pantă mai înclinată în apropierea țărmului (altitudinile oscilând între 0 și 100 m.), în mai multe trepte deasemenea martore ale variațiilor nivelului mării din ultimele două milioane de
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
m, cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte în jurul limanelor; 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; și însfârșit 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare. Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața județului Constanța relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe podișul litoral, văile sunt orientate nord-vest/sud-est
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare. Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața județului Constanța relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe podișul litoral, văile sunt orientate nord-vest/sud-est în sectorul nordic și vest/est în sectorul sudic. Dintre cele mai importante văi, amintim Telița, Casimcea, Sărăturile, Nuntașii și Topolog, Cichirgeaua. Văile sunt înguste, având în partea superioară aspectul de chei, iar pe
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
văi, amintim Telița, Casimcea, Sărăturile, Nuntașii și Topolog, Cichirgeaua. Văile sunt înguste, având în partea superioară aspectul de chei, iar pe cursul mijlociu și inferior devin asimetrice, având versantul sudic sculptat, uneori adânc, în șisturile verzi paleozoice ale soclului metamorfic. Podișul Litoralului conține mari cantități de apă freatică, precum și peșteri, printre care cea de la Movile care, fiind izolată de mediul exterior de sute de mii de ani, adăpostește un ecosistem izolat de restul biosferei, în care lanțul trofic este bazat nu
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
pe teritoriul nord-vestic al județului Tulcea. Acesta a fost constituit în scopul conservării și valorificării științifice și turistice a zonei, dat fiind faptul că Munții Măcin reprezintă cea mai veche formațiune geologică din țară. Aria naturală se întinde în nord-estul Podișului Dobrogei (în partea centrală a Munților Măcin) în județului Tulcea, pe teritoriile administrative ale comunelor Cerna, Greci, Hamacearca, Jijila, Luncavița și Turcoaia. Parcul este mărginit în partea estică de drumul județean DJ222A, care leagă satul Nifon de Luncavița. Prima propunere
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
apă dulce de pe insulă, precum și unul dintre cele mai mari lacuri de origine vulcanică de pe glob. Aproximativ o jumătate din suprafața lacului este ocupată de Insula Samosir, unită cu uscatul prin intermediul unui istm în apropiere de orașul Pangururan.. În nordul podișului Batak locuiește, de veacuri, populația batak. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, aceste grupuri etnice au trăit într-o izolare completă de lume, dezvoltându-și propria cultură ermetică. Primul european care a ajuns pe țărmul lacului Toba a fost lingvistul
Lacul și vulcanul Toba () [Corola-website/Science/313800_a_315129]
-
Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Zona maritimă este o formațiune geografică ce face parte din Podișul Dobrogei de Sud, situată pe teritoriul județului Constanța și mărginită la răsărit de litoralul mării Negre. Zona Maritimă este reprezentată de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare: Prispa Hamangia (Podișul Casimcei), Prispa Fântânele (SE podișului Casimcei) și Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are o lățime cuprinsă între 5-8 km și 15 km în nord și peste 20 km
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
și de eroziune desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare: Prispa Hamangia (Podișul Casimcei), Prispa Fântânele (SE podișului Casimcei) și Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are o lățime cuprinsă între 5-8 km și 15 km în nord și peste 20 km în zona Tariverde - Chituc. La
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare: Prispa Hamangia (Podișul Casimcei), Prispa Fântânele (SE podișului Casimcei) și Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are o lățime cuprinsă între 5-8 km și 15 km în nord și peste 20 km în zona Tariverde - Chituc. La contactul cu podișul
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are o lățime cuprinsă între 5-8 km și 15 km în nord și peste 20 km în zona Tariverde - Chituc. La contactul cu podișul Casimcei ( cu altitudine de 85 -175 m) se află terasa de abraziune maritimă de 55-85 m, iar spre est se află perisipul care separă Complexul lacustru Corbu - Tașaul de mare, care se prelungește spre nord cu grindul Chituc - până la Gura
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase sunt acoperite de o cuvertură de depozite de loess. Partea sudică- corespunzătoare Podișului Litoralului - este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85 -100m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și [[podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este marcată de mai multe
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase sunt acoperite de o cuvertură de depozite de loess. Partea sudică- corespunzătoare Podișului Litoralului - este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85 -100m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și [[podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este marcată de mai multe trepte: - 5-15 m de-a lungul țărmului; - 20 -30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
martori de eroziune. Aceste terase sunt acoperite de o cuvertură de depozite de loess. Partea sudică- corespunzătoare Podișului Litoralului - este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85 -100m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și [[podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este marcată de mai multe trepte: - 5-15 m de-a lungul țărmului; - 20 -30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare; Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața [[Județul Constanța|județului Constanța]] relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe latura litorală văile sunt orientate
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
lângă s. Țânțăreni, la altitudinea de 44 m. Lungimea râului este de 32 km, suprafața bazinului de recepție - 142 km²; căderea râului - 169 m, panta medie - 5,21‰, maxima - 20,6‰ în primii 1,6 km. Bazinul este situat pe Podișul Nistrului, la altitudinea de 150-300 m, cu suprafața dezmembrată de vâlcele și ravene cu versanți abrupți. Este constituit în principal din calcare, acoperite de argile nisipoase se vârsta cuaternară. Cea mai mare parte a bazinului este valorificată agricol. Pădurile ocupă
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
însemnând "moșie monahala" - o referire la numărul mare de sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
neozoica și păstrează încă platouri vulcanice și conuri. În regiunea Cantal se găsesc peste zece cratere, destul de erodate, cel mai impresionant fiind Plomb du Cantal cu o altitudine de 1885 m. Craterele sunt însă mai vizibile în extremitatea nordică a podișului, unde se remarcă Puy de Dôme cu înălțimea de 1465 m, iar mai la sud, Puy de Sancy cu 1886 m, cea mai mare altitudine din Masivul Central Francez. A doua treaptă de relief este dată de platourile situate la
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
impun în peisaj o serie de platouri aflate la 800-1000 m altitudine, dezvoltate pe calcare puternic fisurate, ceea ce a permis apei să genereze, de-a lungul timpului, un relief carstic impresionant(văi carstice, doline, avenuri și peșteri),cu deosebire în Podișul Causses(Causse-Mejan, Causee de Sauvetere). Râurile au dat naștere unor sectoare de chei foarte adânci, adevărate canioane cu pereți apropiați de verticală, cu înălțimi de câteva sute de metri, așa cum sunt cele din bazinul râului Tarn, din sudul Masivului Central
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]