2,948 matches
-
argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Într-o colindă din Zozuleni, Râbnița divinitatea păgână a Crăciunului primește podoabe din carnea animalului arhetipal: „Da’ș din carnea ta ș’or faci?/ Or fașe-o iururi lu’ Ajun-u,/ Masî mari lu’ Crășun-u./ Da’ din cornu’ tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spiritual al frumuseții fetei din leagăn: „Dar în leagăn cine-mi șade?/ Ia [cutare], fată mare,/ Cu cosița pe spinare,/ Strălucind ca sfântul soare”. În basme, coada de aur împletită semnalează apropierea de mireasa sacră, aici fecioara cu o asemenea podoabă poartă însemnul magic al ființei care a pătruns în mit. În colindele tip IV, 80B leagănul fecioarei este dus de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin sfintele lăcașuri, ca niște moaște scumpe din trecutul zbuciumat al poporului românesc. Acum, totul s-a irosit. Durerea noastră este însă cu deosebire mare, când ne vin în minte odoarele lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee, iar inscripția gotică de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
era ordin de sus ! Ca să predea odoarele mănăstirii, este protosinghelul Ilarion Bălăiță“ - ne informează dl Pătrășcanu. Tezaurul de la Pietroasa Dl. D. D. Pătrășcanu insistă cu durere asupra odoarelor lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa - spunea d-sa - era citat ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee. Inscripția gotică, de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Însă puțin rigid și a toate știutor. Milly făcuse școala primară În com. Axente Sever și apoi alesese Liceul Comercial de Fete din Blaj, pe care urma să-l absolve În vara hotărârii noastre. Era o fată liniștită, cu o podoabă capilară foarte bogată, pe care și-o Împletea În una sau două codițe. Mersul sigur, cu privirea drept Înainte, Îi dădea o ținută aparte, fiind considerată de femeile satului, ca o “mândroșcă”, ceea ce nu mă supăra. M-am Înapoiat deci
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu administratorul Țăbârnă D. rondul de dimineață și dispuneam măsurile ce trebuiau luate. Sunt obligat să recunosc că aprobam și unele Întârzieri ale mamelor și ale fetelor frumoase, care se justificau prin copiii ce trebuiau duși la școală sau aranjarea podoabei capilare la coafor. Mă sfătuise prof. dr. Wasserman, omologul meu la IMF. Nu țin și nu am ținut niciodată secret faptul că toată viața mi-au plăcut florile și fetele frumoase. Și unele și altele simbolizează Începutul și sfârșitul vieții
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tot mai ispititoare și mai agresive. Revenind la rolul decanului, În conformitate cu Regulamentul de desfășurare a activității studenților, am cerut prezența la facultate atât a cadrelor didactice cât și a studenților Într-o ținută decentă, atât a vestimentației cât și a podoabei capilare. Totul a mers normal, până când un cadru didactic și-a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă și X vine fără cravată, iar Y
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi un lucru? Privește-l de aproape! Vrei să-l cunoști? Privește-l de departe!" Mi-am înaintat, e drept, alături de Alexandru Mușina și Virgil Podoabă, o "demisie" din generație. Nu atât de mediatizată pe cât de iritantă. Am primit și mustrări "logice" pe seama ei, ni s-a spus, cu temei, că așa ceva nu se poate face. Noi am făcut-o tocmai pentru că nu se poate face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o revistă, de la Marian, dar și de la colegii cei mari din redacție și de la Filologie, Al. Cistelecan, Al. Th. Ionescu, Nicolae Oprea, Mircea Copil, Virgil Mihaiu. După ani, venit la "Familia" ne-am reîntâlnit ca foști echinoxiști, Ion Simuț, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian (aceștia doi pentru puțin timp, căci au ales să plece din Oradea, unul la "Vatra", altul la Filologia clujeană, ca dascăl), Traian Ștef, așa că spiritul echinoxist se regăsea la "Familia". El a fost important și nu "șefia" mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta critică? Am o relație dintre cele mai bune cu spiritul critic. Critici care au comunicat foarte bine cu subiectul liric din poezia mea sunt destui. Îmi fac o datorie de onoare numindu-i pe: Ion Pop, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Gh. Grigurcu, Marius Miheț, Nicolae Oprea, Ioan Holban, Irina Petras. Iulian Boldea, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache etc. Excelentă comunicare cu poezia mea au și poeții: Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Claudiu Komartin, George Vulturescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a dat În piață pe mieluț, spunând că nu merită un preț mai mare decât ar costa o găină În piață. Gândirea lui Iuda trădătorul. Doamne cât ai putut valora În fața omului! Cel care ține Cerul și Pământul cu toată podoaba lor. Cât de Întunecat a fost la suflet și cât de lacom după bani. Să ne ferească Domnul pe toți și pe mine păcătoasă de-a vinde Stăpânul. Iuda știind ca Învățătorul se duce În grădină să se roage a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
activități economice intense și a unei culturi evoluate a populației autohtone, un surplus de produse autohtone, oferite la schimb negustorilor greci. În arealul fortificat al cetății de la Bunești-Averești (jud. Vaslui), au fost descoperite peste 50 de locuințe, două tezaure de podoabe, trei depozite de unelte și ustensile din fier, un depozit de obiecte de cult, din lut, numeroase obiecte ceramice și metalice, toate fiind datate în secolele IV-III î. Hr. Lor li se adaugă cele opt fibule La Tène (secolul al III
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de persoane de aceeași religie, și 6.500 români, spre deosebire de orașul Roman, unde locuiau 400 de familii. În oraș se afla o biserică de lemn, a cărei slujitor era preotul sas Ioan, căsătorit cu o localnică. În interiorul bisericii erau expuse podoabe de altar, potire, discuri de argint. Prezența lui este atestată de mărturia unui anonim catolic italian, într-o Scurtă relatare despre bisericile din Moldova (1606), care consemna faptul că „Huși e reședința episcopului de Huși, ortodox; are o biserică romano-catolică
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1946, schimbările socialeconomice din țară, neadaptarea lui la noile cerințe mai mult impuse, l-au afectat profund și iremediabil pe Vasile Voiculescu, fiul Sultanei și a lui Costache Voicu din Pârscovul de Sus, județul Buzău. Păstra în casă, alături de alte podoabe, amintiri ale trecutului de care nu se putea despărți, fotografia mamei sale. Despre ea s-a făcut multă vorbire în literatura timpului. Într-o fotografie (p. 91) de familie, mama lui era îmbrăcată într-o rochie lungă, lungă până la pământ
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
seriozitate înainte, așa cum îi va fi spus fotograful. Părea de o statură potrivită, nu prea înaltă, purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un pieptene așezat în partea dreaptă a podoabei capilare. Fața ovală, vioiciunea ochilor, hotărârea și dârzenia din priviri, făceau ca asemănarea ei cu feciorul - Vasile să fie apropiate. De la tatăl sau nu păstra amintiri fotografice. Ocupat cu gospodăria dar și cu afacerile de la cârciuma lui, căci așa pornise
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de astăzi are partea ei rea. Nu erau pe atunci partizi politice care să vrăjmășască oamenii, nu era acea goană de slujbe ca astăzi, acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit în densa tradiție autohtonă, împletindu-se cu filonul bizantin. După cum observa Constantin C. Giurescu citation author="C. Giurescu">„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecânduse de la idei
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
dar nu se deteriorau, precum ceramica noastră oltenească, bihoreană, maramureșeană și moldovenească, ipingelele, cojoacele și brăcinarele Înflorate cu găitane, apoi frumoasele industrii casnice ale rumâncii de pretutindeni, precum țesătura În război și de mână a scoarțelor și a Îmbrăcămintei de podoabă femeiască, ii, fote, cepse și ma rame din borangic, sau portul de fiecare zi al rumânului, așa cum le mai păstrau Încă, până de curând, neamurile mele din Argeș și din Țara Oltului, Înțolite astăzi cu stămburi proaste din târg și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu corect ce-l soco team prea aproape de mintea cocoșului, am explicat profeso rului că, probabil, fiindcă zeul Mercur, al negustorilor și al hoților la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu și o spun acum după Herodot) cu podoabele lui virile În excelentă formă, era Închipuit cu aripi la călcâie, fugar pe drumuri la fel ca și metalul cel neastâmpărat. A fost destul ca tot restul anului eminenții clasei din primele bănci să mă onoreze cu teama lor quasirespectuoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cei care nu se Încumetau să ajungă la Universitate, dar pepiniere totuși de oameni mai târziu de ispravă, cu situații sau pur și simplu pricopsiți, cum au fost, de pildă, silvicultorii noștri care au jefuit țara de cea mai frumoasă podoabă a ei, de la inspectori și șefi de ocoale până la ultimul pădurar, râvnit Într-un discurs la Cameră de Alex. Vaida-Voevod ca cea mai rentabilă profesie. Dar destinul sau Întâmplarea - bună sau rea, cine poate ști? -, stând la pândă și ieșindu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau vreun cocoșde-munte, era orb acum și-mi povestea isprăvile lui stând amândoi În poarta casei sale, de unde, ca un armăsar bătrân căruia i-a mai rămas doar mirositul, pișca, vorba lui Tudor Arghezi, „cu trei furnici“ - sânii și acea podoabă unică - femeile din drum, mirosite de departe, aruncându-le glume când mai În doi peri și când mai de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-au turmentat toată viața, infir mitatea piciorului său și originea socială prea modestă [...]. Vir pilosus, vel fortis, vel libidinosus (bărbatul păros este cel mai voinicos și mai curvăsăros); l-am văzut odată pe Bucuța gol pe plajă cu toate podoabele lui și cu un stufăriș de păr săl batec irupând de-a lungul șirii spinării; și ne-am speriat altă dată, Cora Irineu și F. Aderca și cu mine, la clocotul râsului lui enorm și cu spume, de glumele și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai cu foc și cu necaz. „Iubește-mă mai cu mânie, că doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ca dumneavoastră, povestea călugăriței care, cu mințile furate și din slăbiciunea ei de femeie, se lepădă de toate și părăsi mânăstirea, ca să ia calea curvăsărlâcului. S-a Întors, după mai multă vreme, ca o vinovată ce-și risipise toată podoaba trupului și a sufletului ei, afară de puterea credinței care n-o părăsise, căci toată vremea nu Încetase a se ruga zilnic Preacuratei. Iar când intră În mâ năstire, lucru ciudat!, auzi pe surorile ei, călugărițele, vorbindu-i ca și cum niciodată nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peretele interior de sticlă în meșteșugite unduiri și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o splendidă inițială: un „M“ mare. Semn că Mihai era aici, lângă ea, și îi oferea cu ocazia marii sărbători, ca o mică atenție, acest glob de podoabă semnat de dânsul... Într-o zi, Alice Rădulescu îl invită pe Augustul meu la masă. De fapt, masa, cu toate că foarte bună, ca de obicei, era doar un pretext. Scopul vizitei era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]