3,697 matches
-
care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai la auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în seara aceea și-l ținea, cu încăpățânare, nemișcat. Takamori s-a lăsat până la urmă păgubaș. Nu e nimic de făcut. Tomoe, trebuie să-l lăsăm să facă ce crede el de cuviință... Dar, Gas, te rog, întoarce-te când poftești. Poți conta pe noi cât stai în Japonia, spuse el cu tristețe. După ce-au căzut de acord, Gaston s-a ridicat. A intrat în camera lui și a adus patru pachețele înfășurate în ziare franțuzești. I-a dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston seama că Hotelul de pe Deal nu era pentru turiști străini. Avea cu totul altă menire. Nu era de nasul lui. A făcut stânga-mprejur și era pe punctul de a ieși pe ușă, când a reapărut fata. — Vă rog, poftiți, i-a spus, întinzându-i o pereche de papuci. A fost prea slab ca să poată refuza invitația. Și câine-san... Tipul are un câine, îi strigă ea lui Tanida, strâmbându-se. Zice că are și un câine. În clipa aceea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-i nimic de făcut? Probabil că l-a impresionat și pe laborant tristețea lui Gaston, care arăta ca o floare veștejită pe o zi toridă de vară. A cedat până la urmă rugăminților lor stăruitoare. Atunci, fie de data aceasta... Poftiți înăuntru. Dar țin să vă previn că probabil câinele pe care-l căutați a fost deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt supuși aceluiași tratament ca cei cu stăpâni. În mod obișnuit îi ucidem chiar în ziua în care sunt prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși în cuști, implorând parcă ajutor. Repezindu-se la plasa de sârmă a cuștilor, dând din coadă furioși, toți păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
părerea ei despre el până atunci, cuvintele lui ironice merseseră exact la țintă. S-a înroșit, plecându-și ochii. Locomotiva fluieră mohorât. „Personalul de opt și treizeci și cinci în direcția Aomori, via Fukushima, Yonezawa, Yamagata și Akita se pregătește de plecare. Poftiți la peronul numărul doisprezece.“ — Asta e, Gaston, spuse Tomoe atât de încet, încât abia o auzi. La revedere! Gaston îi luă mâna pentru a doua oară și i-o strânse călduros. — La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acolo. Gaston a dispărut iar pe străzi, târându-și picioarele obosite. — Kobayashi? Sunt cel puțin o sută de Kobayashi în Yamagata, i-a spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai știu pe nimeni care să facă asta. — Eu l-am altoit pe Finn, recunoaște Charlie Încet, strîmbîndu-se În timp ce rostește cuvintele, știind că ceea ce spune este atît de puțin ortodox Încît e posibil să fie ultima ocazie cînd mai e poftit În casa asta. — Nu! Toată lumea din Încăpere se Întoarce și se holbează la el, cu gura căscată și complet șocată. — Ba da. Știu. A fost oribil și m-am simțit mai rău decît el, dar știa foarte bine că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe care Îi plăcem, deși nu-i cunoaștem prea bine, oameni cu care nu am reușit să Închegăm prietenii adevărate din lipsă de timp și energie. Și ce cale mai bună de a inția ceva mai durabil decît să-i poftim la o petrecere? Eu mă ocup de lumini și, după ce consult cu atenție diverse cărți, mă decid să Înșir de-a lungul cărărilor mici lumînări ornamentale puse În pungi de culoare maro, umplute cu nisip, ca să stea. Prin grădină o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe ei. — Să-i sun eu pe Trish și Gregory sau Îi suni tu? — O să-i telefonez lui Trish mîine, zic eu, Încruntîndu-mă dintr-odată. Dar Lisa și Andy? Nu-i putem invita pe Trish și Gregory fără să-i poftim și pe ei. Dan dă din umeri. — Tu ai o problemă cu Andy. Nu mi-e amic, dar nu mă deranjează cu nimic, așa că, dacă vrei să vină și ei, eu n-am nimic Împotrivă. — Și maică-ta? A pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
urmă, dă-mi iarăși telefon. — Bine, dar tot sînt de părere că greșești. După cinci minute, sun din nou la Trish. — Ești o piază-rea al dracului de isteață. Nu! o aud inspirînd brusc. Se duce la restaurant? — Da. Și te poftesc să nu pari așa de surprinsă. — Ce-a zis? — După ce-am pomenit de faptul că va trebui să organizăm totul la noi acasă, a urmat o lungă pauză. După asta, m-a Întrebat dacă m-ar deranja ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Perfect. Ne vedem joi. Ghemuită lîngă Dan, pe canapea, mă gîndesc că-mi iubesc prietenii. Gregory Își ia ceva de băut, iar Trish Își azvîrle pantofii ca să se trîntească pe canapeaua de vizavi. Îmi place la nebunie că-i pot pofti la masă și că, pentru ocazia asta, pot să port blugi și papuci de casă. E totul atît de confortabil. Poate că n-am crescut eu În sînul unei familii unite, dar sînt pe cale să-mi creez singură una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cinci după-masă, Oscar ajunge de nesuportat. Credeți-mă, am fost de față. Singurul lucru care Îl face fericit este să fie ținut În brațe, așa că Trish Îl ține de la cinci pînă cînd e dus la culcare, adică la orice oră poftește. Lui Gregory Îi place să se joace cu el cînd se Întoarce acasă, pe la șapte și jumătate, astfel Încît, Într-o zi bună, Oscar adoarme pe la nouă. Ferească Dumnezeu să plîngă În timpul nopții. E imediat liniștit la sînul lui Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai și ceea ce ai de pierdut și realizezi că nu merită să-ți riști căsnicia pentru nimic și că dragostea trecătoare, căci altceva nu avea să fie, se va risipi. Dar ăsta e necazul cu teoriile. Poți să construiești cîte poftești, pentru că atunci cînd ele devin realitate, cînd ești brusc pus față În față cu situația În jurul căreia le-ai construit, teoriile tale se duc pe apa sîmbetei. Așa cum a spus și Fran că nu știuse cum va reacționa la infidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să stau închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a speriat și s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce și-or fi zis? N-are decât să discute cât poftește cu chiparoșii, să le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au urmat, mi-a cerut sfatul. VII Mai mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-a luat deoparte și, pe-ntuneric, m-a poftit să stau pe un pietroi sub un smochin. După ce a ascultat o vreme strigătul unei cucuvele, a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de el, chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în grija cuiva doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare, a venit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cea mai apropiată este la aproape o milă, așa că nimeni nu m-ar fi auzit. Credeți-mă, individul îl are pe duhul rău în cap; toată noaptea a sporovăit întruna despre unii creștini pe care îi numea martiri și mă poftea să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a fi. Rotari m-a privit mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o escortă de patru oșteni aleși dintre cei mai apropiați ducilor. Stăteau în sală, în picioare, tăcuți. Judecătorul m-a privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul în care, imediat după intrarea mea, Faroald l-a poftit, în sfârșit, să vorbească. Saxo a anunțat că ducii aveau să sosească a doua zi la domeniu și să adăste peste noapte, după care aveau să pornească la drum, pentru a se întâlni la Oderzo cu trimisul exarhului. Golul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat și odihnit, am fost poftit în sala mare, unde m-a așteptat pentru cină toată familia, după obiceiul roman: bărbați și femei luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și copiii mâncau separat, înaintea bărbaților. Am fost prezentat soției lui Gisulf, Romilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simplă mișcare a pleoapelor. - Tu ești singurul care a dat un sfat bun; e nevoie de răbdare și de sânge-rece pentru găsirea unei soluții convenabile. Ai făcut și o propunere pe care am luat-o în considerație. Acum însă te poftesc să fii precum Iov. Să îndurăm cu credință tot ceea ce par a fi nedreptăți de la Dumnezeu, și vom fi răsplătiți. Pietro interveni: - Stiliano, să-i spui lui Faroald să aibă răbdare? Noi facem tot ce ne stă-n putință ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îngăduit să cred că mai am un viitor. În noaptea asta am avut un vis. Deocamdată vreau să-l țin secret, dar te implor să-mi acorzi o favoare. I-am spus să se ridice, încurcat, și l-am poftit să-mi spună ce anume dorea. Mi-a spus să-l iau cu mine la Cividale, căci acolo îl menea visul. Nu l-am scutit de răutatea de a mă preface că trebuia să mă mai gândesc înainte, însă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]