3,246 matches
-
a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-nceapă dezmățul!" striga și Titina, pe când Papa și Angeru își reluaseră duetul obsedant: Sus, muncitori, și-nainte/ Pe drumul marii biruinți, al cărui refren, îngînat vicios de mai toți cei din 164 dormitor, suna ca un răspuns în falsetto, nici măcar polemic, mai curând indiferent și batjocoritor, dat oceanului de propagandă în care trăiam și care nu reușea să ne ude: Inți, inți, ia-o-n dinți... Am mai băut o ultimă oară ceaiul de zahăr ars și ne-am apucat să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Uite că nu te-a apărat!“ „Nici nu mă interesează!“ (ieri) Se zice că sunt colțos și că mă iau de toți, dar nu este adevărat; nu despre așa ceva e vorba, ci, probabil, de dorința mea de a crea situații polemice la seminar, pentru a face să avanseze cunoașterea; din ciocnirea unor poziții contrare, a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
merg la asistentul S. V. și astfel pot să colind cele șapte grupe cu care face acesta seminar. Mă plimb de la o grupă la alta, după cum Îmi convine și În funcție de cum aflu un interlocutor capabil să răspundă la provocarea mea polemică. În general, Întâlnesc numai tocilari, foarte mulți tocilari; toți se găsesc la stadiul preluării de informații, fără nici o aptitudine de prelucrare personală. E mai interesantă A., care vrea să fie originală În receptarea unor cărți, dar, din păcate, citește foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am timp de ocoluri diplomatice. Viața e prea scurtă. Eu Îmi sunt autosuficient. Un adevărat self-made. (luni) Țin lucrarea despre Luceafărul la cercul științific; vin foarte mulți profesori. G.M., conducătorul cercului, Îmi spune Înainte de a citi să mai Îndulcesc tonul polemic. Îi e teamă c-am să deranjez orgoliile unora. Nu Îndulcesc nimic. După lectură, decanul mă Întreabă cine este criticul care a rămas un „biet gherist“? Îi răspund scurt: „Dumneavoastră!“. „Îmi pare bine că ai această sinceritate pe care alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
genul scurt, dar nu În roman. Marin Mincu ne propune În cele din urmă un model propriu de metaroman, conform cu regulile statornicite aiurea și, totuși, inimitabil. Pe scurt, reușește să pună față În față două jurnale, diferențiate cu oarecare ostentație polemică, făcându-le să interfereze și să se reflecte textual unul În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o Întâmplare din copilărie o frumoasă parabolă a oglinzii și a textului, care ar merita o analiză separată (pp. 405-406). Asemenea atitudine programatică prelungește În practica (dacă „practică“ o putem numi!) romanescă teoria autenticității pe care Marin Mincu o expune, polemic față de „romanul mimetic“, convențional, care „simulează Încă o falsă iluzie a vieții prin intermediul unor mijloace epuizate de aproape un secol“ (din același interviu citat la Început). Scriitura de tipul jurnalului ar fi o șansă de recuperare a autenticității: „nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a respecta și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Montenegro a conversat despre amurg până În toiul nopții. Carlos Anglada l-a considerat inferior farurilor automobilului, care devorează unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a resemnat În fața vizitei noastre. La opt fix, guvernanta - o blondă cât se poate de grosolană, credeți-mă - l-a adus pe Pampa, unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tauri, animale pașnice și chiar mișelnice, dar nespus nesăbuite. Rețineți că, pentru a-l convinge pe Anglada, Încerca să-l hipnotizeze și nu-și lua ochii de la el. I-am lăsat pe maestru și pe Muñagorri În toiul acestei distracții polemice; conduși de doamna Mariana, gazdă fără pereche, Montenegro și cu mine am putut aprecia În amănunt motorul luminii. A răsunat gongul, ne-am așezat la masă și am dat gata mușchiul de vacă Înainte de a se Întoarce polemiștii. Nu Încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără să surâdă cu milă, continuă să fascineze marele public. Nădăjduind să lămurim conceptul, vom trasa În linii mari complicata panoramă a curentelor arhitectonice la modă În zilele noastre. Originile sale, deși foarte apropiate În timp, se pierd În ceața polemică. Două nume Își dispută intâietatea: Adam Quincey, care În 1937 a dat publicității la Edinborough curioasa broșură intitulată Spre o arhitectură fără concesii, și pisanul Alessandro Piranesi, care, cu numai doi ani mai târziu, a Înălțat pe spezele sale primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spaniolă Teresa de Cepeda y Ahumada, cunoscută drept Sfânta Teresa de Jesús (1515-1582), la franciscanul și misionarul flamand Wilhelm de Ruysbroek, cunoscut și ca Rubroek, Rubrouck sau Rubruquis (1220-1293), și la Léon Bloy (1846-1917), autor francez al unor scrieri antirepublicane polemice, marcate de un profund catolicism, unul dintre scriitorii preferați ai lui Borges. Orașul-aeroport internațional al Uruguayului, În apropiere de Montevideo. Ca adjectiv, barcino Înseamnă „cu părul brun-roșietic, cu pete albe“. Citat din titlul capitolului VI, partea Întâi, din Don Quijote de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acesteia în complexul gîndirii religioase și ecleziastice a lui Rosmini. Numai extrăgînd scrierea rosminiană din "cuptorul" anului 1848 (atunci cînd a fost publicată) și pe cînd ideile conținute de aceasta nu puteau să nu fie privite într-o perspectivă puternic polemică și în strînsă legătură cu ideile de reformă religioasă parcurse de Restaurația europeană ea își recucerește integritatea și adevărata fizionomie precum și locul său istoric exact. Anii imediat următori revoluției pariziene din 1830 au fost deosebit de fecunzi și tulburi pentru istoria
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acelui nod politico-instituțional care atrăgea istoricii originilor naționale ale Europei moderne și foarte limitate, căci el aprecia "monarhia creștină", idealizarea Evului Mediu 39. În realitate, în privința feudalismului, Rosmini combate încarnarea însăși a principiului individualist, pe care gînditorul roveretan îl contrapune polemic ideii de unitate organică proprie comunității ecleziastice. Organizarea feudală a societății, mai înainte de a perturba Biserica, implicînd-o într-un proces de secularizare, a încălcat spiritul păstorilor săi și principiul unității Creștine, care pe vremuri strălucea "în toate gîndurile și cuvintele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi putut lucra sub îndrumarea Episcopilor și preoților și le-ar fi urmat pilda. Profesorii învățați din universități erau teoreticieni puri care aveau mult timp pe care să și-l dedice scrisului, dezvoltînd argumente și fiind și plini de ambiții polemice care îi motivau spre și mai subtile distincții. În primele secole, oamenii învățați erau Episcopi împovărați cu ocupații mai serioase" (Discursuri etc., 5 Cap. XX). 89 Iată, din nou, cum un lucru conduce la altul: metodele greșite generează profesori înșelători
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
al eseului, Ratarea revoltei, în care observă că "discriminarea pozitivă a tinerilor", intrarea lor timpurie în cîmpul vedetismului cultural, faptul că "au gustat din plin din fructele succesului înainte de a apuca să-și scrie cărțile relevante" le-a domolit avîntul polemic. "Rapid declarați copii teribili ai literelor române, investiți cu o înaltă misiune de a elibera cultura română de vestigiile vechiului sistem, revolta care a definit inițial profilul generației se dizolvă în mod previzibil /.../ O posibilă rețetă a succesului ar suna
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
nu omul, încît a uitat că ideile sunt întotdeauna rostite de un om. De aici și reținerea de a da scrisului său tenta beligerantă a unor polemici propriu-zise. Reținerea aceasta, cum însuși autorul o mărturisește, provine din convingerea că presa polemică, fie cea resentimentară și vindicativă, fie cea militantă și agresivă, ține de acea presă de estradă pe care Ion Dur o repudiază cu atîta hotărîre în paginile volumului. "Presa de estradă", folosind chiar o expresie a lui Noica, e presa
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
nr. 151, din 24 decembrie 1897, p. 2; Crăciunul, în nr. 152, din 25 decembrie 1897, p. 2; Irozii, în nr. 153, din 30 decembrie 1897, p. 2; Sociologie în imagini, în nr. 154, din 31 decembrie 1897, p. 2; Polemice, în nr. 155, din 1 ianuarie 1897, p. 2. Nu este exclus ca lui G. Ibrăileanu să-i aparțină și alte texte apărute în ziar în aceeași vreme. E cazul unui "fond", intitulat Alcoolul, nesemnat 20, prilejuit de o replică
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
și maeștrilor din Grupul din Barranquilla, menționînd numele multora dintre ei. "Reflecția ca spectacol" a fost tema acestui al doilea Carnaval al Artelor, la care au fost invitați artiști foarte diferiți din mai multe țări latino-americane, avînd în comun personalitatea polemică, provocatoare sau îndrăzneala de care a dat dovadă fiecare în domeniul său și, fără îndoială, carisma, capacitatea de a transforma un interviu într-un adevărat spectacol. Invitatul de onoare a fost controversatul autor columbian Fernando Vallejo, originar din Medellín (n.
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
mare carte pe tema bătrîneții, pe care -mărturisește- nu ar fi putut-o trata cum trebuie mai înainte, fiind prea tînăr. Dar portretul lui Fernando Vallejo ar rămîne incomplet dacă l-am reduce numai la profilul scriitorului. Personalitate complexă și polemică, de mare curaj intelectual, Fernando Vallejo și-a asumat în mod public condiția sa de homosexual -o dizidență mai mult culturală decît strict biologică- într-o epocă în care, în Columbia, aceasta era obiectul unei discriminări severe, și s-a
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
distinge scrierile atît de roman, pe care îl considerați "mort" și "perimat", cît și de autobiografie ori de scrierile testimoniale, neliterare. Și atunci, v-aș întreba: credeți că o bună parte din opera dumneavoastră ar putea fi încadrată în subgenul polemic al autoficțiunii, cu pactul său ambiguu sau dublu: cel ficțional, propriu literaturii în general, și cel specific, de autenticitate și sinceritate, propriu autobiografiei? Fernando Vallejo: Da, da. Cred că francezii sînt cei care au inventat termenul de autoficțiune, termen care
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
și poate, un caz fericit de molipsire. Subtil legat de intențiile acestei definiri a domeniului de discuție găsesc că este eseul Prietenii care nu cred în reabilitarea ficțiunii, dar o spun pe ocolite, în fond nimic altceva decât un răspuns polemic - de o civilitate exemplară - pe care Ion Simuț i-l adresează congenerului său Dan C. Mihăilescu. Dinspre, adică, un partizan al ficțiunii resuscitate către un apărător al deliciilor memorialistice. Nu ar fi rău să ne întrebăm cât se poate de
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
unei Constituante. Nu tot astfel e însă cu art. 2 din Constituție, care face obiectul unei discuții vii în ziaristică. Noi facem deocamdată abstracțiune de la principiul convocării sau neconvocării unei Constituante și ne restrângem pentru astă una dată la răsfrângerea polemică a argumentelor aduse contra convocării. Constituția zice: Art. 2. Teritoriul României este nealienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi. "Romînul " crede a putea comenta lucrul astfel: Teritoriul României este într-adevăr sfânt și inalienabil
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimeni nu se poate îndoi despre aceasta - cari vom fi fericiți de a putea aplauda măsurile binefăcătoare pentru patria noastră. [19 decembrie l878] ["ORGANELE DE PUBLICITATE... ''] Organele de publicitate ale tuturor partidelor sau grupurilor politice fac a suna zilnic în polemicele lor "principiile liberale, moderate sau nemoderate'' de cari se cârmuiesc. Ca programă teoretică, ca mărturisiri de credință, asemenea declarațiuni ne sânt foarte indiferente și din parte-ne acordăm bucuros orcui facultatea de a întrebuința acest lesnicios mijloc de popularizare, rezervîndu-ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nouă prin Tractatul de Berlin, vechea capitală a Moldovei să nu-și aibă și ea un jurnal? Ar fi să arătăm țărei că folticenenii nu se mai interesează de cele ce se petrec în interiorul țărei. Nu ne vom ocupa de polemicele ce se ținea tn altele jurnale care au mai fost în acest oraș, vom publica numai fapte pozitive, vom combate totdeuna răul de orișiunde ar proveni, vom căuta ca justiția să fie la înălțimea ei. Bazați pe aceste principii, sperăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]