2,783 matches
-
nu le-a mai dat credit, pentru că tu ai plecat de-acasă. Acum stai sub chiparosul din poartă și te Întrebi: să deschizi? Să nu deschizi zăvorul? Uite ce masă Întinsă e În curte, masă de nuntă, de botez, de pomană. I-am spus că după multele-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au pornit spre ușă, cu un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu sunt pietre de moară... Calea până la Podul Trestienii au străbătut-o cu grabă. Când au ajuns dincolo de Jijia, era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai mai face o pomană ca mai înainte, n-ar fi rău. ― Chiar deloc, jupâne - a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uită cineva că pe cartea mea de muncă scrie o vechime în muncă de 46 de ani, opt luni și zece zile? Nicidecum. La mulți din cei fătați ieri, parcă înainte de termen, li se pare că statul îmi face mie pomană și un mare hatâr că nu mă trimite la eutanasiere. Acesta se pare că este drumul nostru spre Europa. Un drum din ce în ce mai presărat cu cadavre, un cortegiu sumbru de români cu popa în frunte cântând, Veșnica pomenire. Cine spunea că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din opoziție încearcă să demonstreze contrariul. Văzând cum alde Ponta, Antonescu & Voiculescu, umblau cu căciula în mână pe la porțile moldovenilor, poftindu-i ca la nuntă, să vină în Piața Unirii și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii în cele două orașe. Și asta a făcut-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ani. Cifrele scrise la începutul acestui articol sunt procentele alocate din PIB de către statele europene, în ale căror clinici năvălesc politicienii noștri când îi doare în fund, la coloană sau în cot. Sau li se apleacă de Crăciun de la pomana porcului cum a pățit-o proaspăta politiciană PDL, grăsunica Teo Trandafir care s-a dus ca să-i scoată purcelul înghițit cu tot cu mărul din gură, tocmai la Viena. Ion Iliescu s-a operat la Paris. La fel Viorel Hrebenciuc, la fel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă, și sare, și ulei ca să-și facă o salată iar la urmă m-a întrebat dacă nu am
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Dacă ai de gând să continui așa, mai bine ne oprim aici. Nu. Nu, ce? Nu fac bășcălie și nici nu vreau să te oprești. Te ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are rost să-mi răcesc gura de pomană din moment ce tu nu ești dispus nici măcar să asculți ce am de spus. Te rog! Puțini dintre noi se aventurează pe Muntele Rău, spuse Ileana, aparent absentă. Și totuși, se întâmplă în fiecare an. De cele mai multe ori este vorba de străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secției, tatăl meu. Ai uitat? Măi, oameni buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă aici, trăim într-un basm? Ne aflăm într-o poveste cu duhuri care ucid? Treziți-vă, suntem în mileniul trei! Ne batem gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește-te puțin! Chiar ție ți s-au întâmplat unele lucruri neobișnuite de când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu oricât de înguste. Adică diametrul acestora nu trebuie să fie mai mic decât dublul grosimii membranei celulare. Era clar că Moș Calistrat nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și bate gura de pomană, așa că renunță la explicații. Vreau să spun că dacă am putea crea o plasă cu ochiuri suficient de fine, am putea prinde vâlva. Acum ai priceput? Am priceput, dragă. Vrei să alergăm după bestie cu o plasă, cam așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era vorba, avea mari dificultăți financiare. Se deplasase la Deva și apoi la Baia de Sus, ca să ia un prim contact cu situația. Reușise într-un timp record să cumpere societatea pentru o sumă care i se păruse a fi pomană curată. Trecuse la treabă imediat iar angajații, pe care îi preluase odată cu restul activelor, nici nu își dăduseră seama că patronatul se schimbase. Nu-i trebuiseră mai mult de două luni ca să intre în toate dedesubturile afacerilor cu lemn. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și Îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma să meargă să vorbească cu preotul pentru sfințirea bucatelor și mersul la cimitir. De aceea, după prânz, Îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații, cumnații și nepoții, astfel că am pus câteva mese sub cei trei nuci din curte și am tras un chef pe cinste.În anul acela, de Crăciun nu am avut porc Însă părinții mei nu ne-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care tot venea, auzeam doar bocete. Se Întâmpla atunci când venea mereu altcineva, pentru că vreau să vă spun că la priveghi este un adevărat pelerinaj; vine tot satul, la fel ca la pomană, după Înmormântare. Una, mai tânără decât ele mă Întreabă: - Pe mine mă mai cunoașteți? Mă uit mai bine la ea și n-o mai recunosc. Faptul că mă apela la persoana a doua plural, m-a făcut să cred că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se spunea așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se aplicau câte o pecete cu o cruce, se slujeau și se dădeau de pomană Împreună cu ștergare pentru iertarea păcatelor mortului și toată lumea din localitate apela când avea nevoie la ea. Când a murit tata tot ea a făcut căpețelele. - O, mi-aduc aminte de tine, Nae, te-ai schimbat foarte mult! Ești mai mică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Dar pentru că, datorită lor ne ia din pensie ca să- și plătească crizele, m-am gândit să faci o colivă separat, În care să adaugi niște prafuri de cantaridă, știu că fiică-ta este farmacistă. Vreau să le dăm de pomană, să mănânce din ea, să le facem șederea mai plăcută. - Bine Florico, spune-mi cam câte persoane sunt, să le pun colivă În câte un pahar din plastic și să le aduc și un covrig la fiecare, să zică bogdaproste
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și galbenă este! Ai adus ce ți-am spus? - Adus, Florico! Dar nu mă duc eu să le duc. Du-te tu! - Păi, vii cu mine, că nu am voie să car. Dar le spun eu că tu ai făcut pomana și te-ai gândit să aduci la lumea din salon, dar nu m-ai găsit decât pe mine și pe generăleasă! Așa au și făcut. Au Împărțit tuturor pachetele, care au ajuns la fix. Miniștrii s-au bucurat că nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
covrigi, ei hrănindu-se numai cu bunătăți. Chiar au și glumit pe seama asta când tanti Florica și tanti Rada le-au spus că sunt de sufletul morților. - Tot suntem noi În plină criză! N-am mai mâncat de mult așa pomană! Au Început toți să Înfulece Întâi coliva care le plăcu mult și chiar o lăudaseră fiindcă tanti Rada făcea o colivă ca o prăjitură, așa de bună la gust, era. Tanti Florica și tanti Rada au plecat repede ca să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri grase. Coafeza îmi spune „domnișoara doctoră“. Luni, 15 noiembrie Ședință ca să-l desemnăm pe Nichita Stănescu delegat la conferința municipală. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]