93,928 matches
-
că mă aflu prima dată, cu adevărat, la ora Europei centrale. Uitându-mă la Pobeda mea, îmi adusesem aminte de soldații sovietici, la București, jefuind lumea de ceasuri: faimosul davai ceas, mult mai adânc intrat în ținerea de minte a poporului român, decât Proletari din toate țările, uniți-vă! Când e vorba de bășcălie, nimeni nu ne întrece, fie și în momentele cele mai dramatice ale istoriei. De unde, cupletul de revistă al lui Constantin Tănase, ștampilând regimul: Davai ceas, davai moșie
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin construcția nemijlocită a imaginii, el a fost confiscat de cultura oficială, cu un respect de multe ori triumfalist. Titlurile de artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
Z. Ornea Unii antropologi de astăzi neagă posibilitatea identificării unui grup specific de însușiri comune la întregi popoare, stăruind în ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
în ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg popor (popoare). Și, atunci, se risipește în neantul tuturor divagărilor chiar ideea specificului național pentru fixarea căreia s-au consumat la noi tone de cerneală și chiar imagologia ca disciplină științifică nouă. Pentru că, nu-i așa?, cum se mai pot construi
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg popor (popoare). Și, atunci, se risipește în neantul tuturor divagărilor chiar ideea specificului național pentru fixarea căreia s-au consumat la noi tone de cerneală și chiar imagologia ca disciplină științifică nouă. Pentru că, nu-i așa?, cum se mai pot construi imagini
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
în neantul tuturor divagărilor chiar ideea specificului național pentru fixarea căreia s-au consumat la noi tone de cerneală și chiar imagologia ca disciplină științifică nouă. Pentru că, nu-i așa?, cum se mai pot construi imagini despre felul cum un popor se reflectă în imaginația descriptivă a altuia, prin factori exponențiali (scriitori, călători, cărți de istorie, geografie sau altele despre bucătăria locului)? M-am gîndit mult la astfel de puncte de vedere citind, cu mare interes, cartea d-lui Andrei Oișteanu
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
mai înainte, dl Andrei Oișteanu își construiește, senin și erudit, o carte care le infirmă. Pentru că ce alta face autorul nostru decît să studieze, atent și cu metodă, într-o carte corpolentă și incitantă, felul cum se reflectă imaginea unui popor (în cazul de față cel evreu) în mentalul imaginar al altuia (aici, în cultura română). Și, de fapt, autorul își depășește cu mult tema anunțată în titlu pentru că surprinde, în aria lui de cercetare, adesea, întreg sud-estul și centrul european
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
o întreagă literatură folclorică și cultă (inclusiv politică) potrivit căreia evreul, otrăvind băutura, îl otrăvește pe țăran. Lipitorile satului de Alecsandri e un exemplu edificator, din altele posibile de citat. Iar, în 1936, C.Z. Codreanu va scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și diabolic... (jidanii) îi vor otrăvi și ameți (pe români) cu tot felul de băuturi și otrăvuri". Mai era și ideea despre evreul căruțaș iar, în Maramureș
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
de o parte, în bunăvoința absolută a Franței, și, pe de alta, în omnipotența continentală (ba chiar globală) a acesteia. Sigur, dacă ne luăm după frazele ambalate în țiplă ale amicilor de pe Sena, noi, românii, am fi cel mai grozav popor și e doar o chestiune de secunde până vom fi puși în drepturile care ni se cuvin încă de pe vremea lui Vercingetorix! Numai că aceeași Franță care ne promite solemn intrarea în Uniunea Europeană e unul dintre adversarii majori ai extinderii
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
să acceptăm acest termen vag) nici măcar nu-i pasă de noi! Pentru belgianul, olandezul sau neamțul obișnuit, ba chiar și pentru francezul dominat de triada métro-boulot-dodo, adică pentru cel majoritar, România e doar un nume din manualul de geografie. Destinul popoarelor - să fie clar! - e stabilit de mâna de profesioniști (politicieni și oameni de afaceri) pentru care toate aceste lucruri au importanță. Când scriam - spre iritarea dragului meu Mircea Iorgulescu - despre "Franța cea (unanim) antipatizată" etc. o făceam vorbind exact despre
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
piață să fie acceptate ca atare, nu numai în vorbe. * În privința proprietăților regale revendicate se fac speculații de tot felul, unele, ca în COTIDIANUL, dînd ca sigur că Regele Mihai după ce își va recăpăta proprietățile revendicate le va dona apoi poporului. Cotidianul poate spune orice, dar din punctul de vedere al Cronicarului, ce e rău în faptul că Regele și-ar putea redobîndi și păstra proprietățile? N-ar mai putea fi ele vizitate de turiști? Să fim serioși, Casa Regală ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
cineva se poate pune cu noi. Totuși, ce țară din lume avea să fie împărțită de trei ori între ruși și germani? Polonia cred că este unica. Și-apoi, să nu te cucerească de trei ori oricine, să te cucerească popoare ca rușii, ca nemții. Noi, românii, să tăcem. Că peste noi nu veniră decât turcii... Ceea ce, prin contrast, duse la apariția altei vorbe de duh poloneze legată de ideea de "menaj polonez", uniune liberă și nonconformistă. Ca să fiu mai clar
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă privesc drept în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
rulează un program de scurt-metraje studențești); mulți, foarte mulți tineri cu rucsacul în spate veniți de pe tot cuprinsul țării că să vadă filme (încât ai impresia că, peste noapte, cehii - oameni, de altfel, iubitori de viață tihnită - au devenit un popor de nomazi cinefili); terasa din fața Hotelului-sanatoriu Thermal (sediul Festivalului), unde la o bere sau o "oplatky"(un fel de vafă - "specialitate a casei" de mai bine de un secol) poți asculta orice - de la menuete de Mozart și sonate de Beethoven
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
opulente decît altele, în stiluri diferite, dar unificate subteran de gustul țoapei și de obsesia de-a construi mai înalt cu o mansardă decât vecinul și mai masiv decât palatul lui Ceaușescu, confiscă atenția presei. Toate, proprietatea unor reprezentanți ai poporului: și anume, purtătorii de bulan, uniformă și cătușe, cunoscuți sub denumirea de polițiști. O spun de la început: transformarea ziarelor în suplimente ale publicațiilor specializate în bunuri imobiliare nu va avea alt efect decât ridicarea tirajului gazetelor. Pun pariu că nici unul
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
populară, anonimă, colectivă, dependentă "de o anume spontaneitate creatoare" care o apropie mai mult de natură decît de cultură. Ultima e în curs de ireversibilă dispariție. "Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la nivelul "afirmărilor țărănești", n-am putea rămîne decît în rîndul, defel onorabil, al "întîrziaților istoriei". "La ce ne servește să știm, se întreabă retoric C. Noica, că strămoșii noștri geți aveau o cultură poate la fel de nobilă, în
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
autonome ale maturității (de corelat această speculație cu un punct de vedere al lui Heidegger, din Zeit und Sein: Desfășurarea abundenței transformărilor Ființei se prezintă în primă instanță ca o istorie originară a Ființei. Dar dacă un stat sau un popor are istoria sa, Ființa nu are o istorie"). Copilăria poate fi eternă, preciza Blaga. Deși constata că nu putem a nu tinde la o cultură de tip mare, el o vedea determinată, pe sol românesc, de un a priori stilistic
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
istorice", așa amorali cum ne-a croit Dumnezeu? "Trebuie să nu pierdem nici un moment din vedere lucrul acesta, ne atrage atenția atît de bătrînește tînărul pe atunci Noica, chiar sau mai ales cînd ne gîndim la reforme - educative, politice - pentru poporul român". Nu voim a amenda neapărat opinia noiciană, însă nu putem a nu sublinia, contrariați, divergența ei față de obiectivul occidentalizării, chiar blocarea, prin intermediul ei, a acestui obiectiv, încă așa de "fierbinte" pentru noi. Rațiunea îndeobște, își continuă Noica implacabilul rechizitoriu
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
și eu, la rîndul meu, îi înjur"), e supărată foc pe grecii din vechime ("homosexualitatea practicată în masă atunci era penibilă") și pe intelectualii oportuniști de la 22 de astăzi ("s-au dus la Budapesta și au afirmat că sîntem un popor de mîna a doua"). De atîta supărare pe homosexuali și oportuniști, poeta vine cu argumente domestice, relatîndu-ne cum ar prefera ea să-și snopească acasă copilul în loc să-l bîrfească prin vecini. Mă rog, gusturile, mai cu seamă, pe caniculă, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante a poporului din care el însuși se trage. Volumul este completat oportun cu lucrări de mai mică întindere, respectiv Morala sexuală "culturală" și nervozitatea modernă (1908 - presupusă a fi prima abordare freudiană sistematică a conflictului dintre cultură și viața pulsională), Considerații actuale
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Constantin Țoiu ..."Orobio susține mai întîi că evreilor nu li s-a poruncit niciodată să creadă într-un mesia (...). " Că nu se găsește nicăieri scris că Israelul a fost amenințat că nu va mai fi poporul ales, dacă nu crede în viitorul mesia. " Că nicăieri nu se spune că legea iudaică este umbra și chipul răsfrînt al vreunei alte legi; că dimpotrivă peste tot stă scris că legea lui Moise trebuie să fie veșnică. " Că orice
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor pe pămînt și a ocarei; în ciuda urii purtată împotriva lor de atîtea neamuri; și că nu se cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu de peste patruzeci de veacuri. " Că cei ce au rîvnit la bunuri carnale au fost creștinii, dovadă aproape toți părinții cei dintîi ai Bisericii care au nădăjduit să trăiască o mie de ani în
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
încă o dată, printre colegii de generație trecuți la legionarism. Cu un an înainte, în Schimbarea la față a României, prin antitradiționalismul și antisămănătorismul manifest ("Nu vreau să fim veșnicii țărani ei Europei", "Nenorocirea noastră ține de condiția de viață a popoarelor agrare", " Vai de țara împînzită numai de sate", "Satul n-a fost istorie decît în formele primitive de viață, cari exclud istoria propriu-zisă" etc. etc.) se deosebea clar și polemic de ceilalți criterioniști. Prin această convingere, atît de răscolitor exprimată
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
persoană cu responsabilități civice încearcă să descopere misterul. Toate elucubrațiile sale, dublate de o imaginație contaminată de o frică viscerală, îl metamorfozează într-un veritabil detectiv patriot. Înrobirea prin acest simulacru de conștiință, practicată în masă este fenomenul clasic. Dușmanul poporului - omul, un capitol din Gîndirea captivă a lui Czestaw Mitosz (Ed. Humanitas, 1999) prezintă și analizează aberanta logică a scenariilor puterii comuniste. Îndoctrinat, personajul nostru (Ilija Cvorovic) deviază înspre cele mai năstrușnice investigații, pline de clișee. Derularea pe zile și
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
referă la faptul că noii proprietari au fost lăsați să devină acționari majoritari. Oare să menții statul în poziție de control și totodată să faci o editură particulară? Dl Râpeanu suferă de serioase sechele comuniste. Editurile cu pricina fiind ale poporului... Nu cu dl Martin trebuia să se răfuiască dl Râpeanu, ci cu lichelele care în ultimul deceniu, au devalizat Univers și Minerva, băncile de stat, întreprinderile cu capital de stat și tot ce se putea transfera în buzunar propriu. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]