2,792 matches
-
teiului sfânt din grădina Copou de la Iași, teiul lui Mihai Eminescu. Sfințirea pământului a fost făcută în sfântul altar al mănăstirii. Următoarea zi ne-am oprit la Strășeni, era ziua orașului. Am parcurs apoi calea până la Vatra Ghidighici, unde am poposit la centrala electrică, și la data de 29 octombrie 1993, la orele 12, am ajuns la Chișinău, la statuia lui ștefan Cel Mare, unde ne aștepta un grup de oameni, oameni de suflet, români basarabeni. Impreună am plecat către Cimitirul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
continua să ne scape de sub control, iar roțile se Învîrteau constant În gol. Alberto a purtat o luptă dureroasă cu nisipul și o ține una și bună că a cîștigat-o. Singura certitudine este că ne-am trezit de șase ori poposind comod În nisip, Înainte de a reuși să ținem drumul. Am reușit, totuși, să ieșim dintre dune, iar acesta este argumentul suprem al compañero-ului meu cînd revendică victoria asupra Médanos-ului. De aici Încolo am preluat eu comanda, accelerînd ca să recuperez prețiosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am schimbat Între noi locurile la cîrmă, dorința de a dormi era mai puternică decît aceea de a Împinge mai departe efortul de a ajunge În Choele Choel, un oraș măricel unde aveam posibilitatea să dormim pe gratis. Așa că am poposit În Benjamín Zorilla și ne-am instalat confortabil Într-o Încăpere din gară. Am dormit neîntorși. Ne-am trezit devreme În dimineața următoare, dar cînd am plecat să aduc apă pentru mate, m-a săgetat o senzație ciudată prin tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai abrupt, unul dintre multele asemenea care se găseau pe drumul respectiv, La Poderosa și-a dat, În cele din urmă, duhul. Ne-a luat un camion pînă la Los Ángeles, unde am lăsat-o la sediul pompierilor și am poposit În casa unui locotenent chilian care părea foarte recunoscător pentru modul În care fusese tratat În țara noastră, Argentina, și nu știa ce să mai facă să ne Încînte. Era ultima noastră zi de „vagabonzi pe motor“; etapa următoare părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din greu la frunzele de coca de care noii noștri prieteni ne făcuseră rost cu mult zel, un noian de tangouri a venit neanuțat peste Însoțitorii noștri nevinovați. Am ajuns Înainte de căderea Întunericul Într-un oraș numit Ayaviry, unde am poposit la un hotel, pe cheltuiala șefului Gărzii Civile. „Scuzați-mă,“ a răspuns el la slabul nostru protest Împotriva gestului său neașteptat, „doi doctori argentinieni să doarmă Într-un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
6 clase în total, după care având chemare de la Dumnezeu de a mă face preot pentru folosul oamenilor, fără ca cineva să mă îndemne la așa ceva, am lăsat casa părintească cu tată, mamă și surori și în toamna anului 1929 am poposit în com. Hălăucești, jud. Iași, la seminarul Franciscan unde am absolvit gimnaziul de 5 ani (1929-1934). După absolvirea gimnaziului, în toamna anului 1934 am început noviciatul în com. Săbăoani, jud. Neamț, pe care, din cauza unei bronșite nemiloase, am fost nevoit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și uriaș având anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului. Extraordinar! Era o știre senzațională care m-a întors pe dos, făcându-mă să mă gândesc la fel de fel de bazaconii; și anume, că, printr-o transfuzie sangvină miraculoasă, membrii acestei familii au fost înzestrați cu anumite însușiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene obiectul rezultat seamăna cu o "instalație" dintr-un muzeu de artă modernă. Numai că boxele nu vor poposi în niciun muzeu, ci în curtea-balconul-ograda lor din România, unde vor servi la exterminarea acustică a vecinilor. Evident, șoferii se fac că nu-i bagă în seamă, le spun că au bagaje etc; până la urmă cad la pace, tot acest
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Românii. Întreabă-ți inima vibrând aprinsă Cine i-a dat imensa bucurie, Și-ți va răspunde simplu: Ceaușescu, Al țării fiu și om de omenie.“ („Al Țării fiu“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „Ctitorii ale epocii Nicolae Ceaușescuă Le întâlnești oriunde poposești astăzi pe întinsul patriei, în locuri unde până nu demult nu se întâmpla nimic deosebit, dar care astăzi pulsează în ritmul înflăcărat al noii ere.“ („Mândria noilor ctitorii“, Scînteia, 30 ianuarie 1988) „Rostim un nume, Ceaușescu, Și glasul nostru Se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mine. Tot din acea perioadă îmi amintesc că eram în vizită în satul natal la o mătușă. Casa era la strada principală, eram doi trei copii la gard, aveam și un fluier din tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori, apoi pleacă. Noi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de vreo drăguță de-a lui din sat, s-a încotoșmănat cu recălul lui cel mai fain și-au plecat la drum. Douăzeci de ore au luptat deschizând drum în nămeții ce le treceau de umeri, din când în când poposind să mănânce ceva, să bea un ceai pregătit la o spirtieră și să tragă câte un gât de răchie care să le pună sângele în mișcare. Plecaseră în ajun de an nou, când copiii satului tocmai porniseră cu plugușorul pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din gîndurile sale de sergentul William Tracey jr., care aducea, asudat de atîta alergătură, obiectul mult așteptat într-o batistă. Cu jumătate de oră înainte ca sergentul William Tracey jr. să intre pe poarta spitalului, penisul lui John Wayne Bobbitt poposea pe caldarîm, printre picioarele trecătorilor. Au urmat cîteva secunde în care nimeni nu-și dăduse seama despre ce era vorba, apoi, deși în continuare nu știau ce se întîmpla, cîteva femei s-au pornit să țipe. Una dintre ele își
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care ne-a primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac. Aici s-a desfășurat, de fapt, scurta noastră întâlnire aniversară, cu un picnic organizat ad hoc, cu bucate scoase din sacoșele celor prezenți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ele se leagă de o lucrare de-a mea, „Jucătorii de șah” Într-una din zile eram în foaierul teatrului Nottara, și a venit la mine un domn destul de în vârstă, pensionar. S-a uitat la tablourile mele îndelung, a poposit la fiecare uitându-se atent și cu o reală plăcere. S-a oprit în fața tabloului cu titlul „Jucătorii de șah”, și după câteva minute de contemplare, a venit la mine care stăteam într-un colț al sălii și mi-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă la fereastra ta, ar poposi o rândunea Tu să te porți blând și să vorbești cu ea.” Apoi o sărută de mai multe ori și o rugă să își facă bagajele pentru plecarea în capitală. Ea sări în picioare ca o zvârlugă și îi zise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
1900 ?), activează de mic copil în corul Episcopiei și cel al bisericii Sfanțul Dumitru din Huși, urmează cursurile Școlii primare nr. 1 de băieți (unde se află actualul local al Școlii nr. 3, de lângă Colegiul „Cuza Vodă”), local în care poposește în 1941 împreună cu comandamentul militar (2-3 zile), unde are „biroul (operații) în aceiași clasa cu bănci micuțe, ca atunci când aveam 7 anicu D-na Homoceanu!”. Între 1907-1914 învăța în orașul Huși, apoi, probabil din 1915, urmează cursurile Gimnaziului „Anastase Panu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10 și 12 octombrie, poposind ca niște aripi de porumbiță pe sugativa verde, și am avut în același timp un sentiment de bucurie și unul de tristețe: aș vrea așa de mult să te văd! Ești oare aceeași? Îmi scrii numele unor prieteni. Pentru tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lui, a dorit-o pe cea a lui Barabas ucigașul ; dar după Crucificare, el n-a mai fost În stare să se Întoarcă la Ierusalim și nu și-a mai văzut vreodată soția și copiii, rămânând viu de atunci și poposind la Hamburg În urmă cu câțiva ani etc. <endnote id=" (119, p. 12 ; vezi și 539)"/>. Această cărticică a cunoscut un succes fulminant. Zeci de ediții ale pamfletului au fost tipărite În secolul al XVII-lea, În toate țările Europei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mi pun revoluționarismul”. Eu lucrez în continuare la serialul respectiv. Dar, după cum v-am mai spus, merge destul de greu. Aș vrea să trec pe la redacție să mai stăm de vorbă. Dar mereu intervine cîte ceva. Totuși, într-o zi, voi poposi în orașul unde - cu zeci de ani în urmă - Bacovia și-a purtat pașii. Cu multă stimă și mulțumiri, N.Gr. Stețcu 5. </citation> (19) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”23 decembrie 1976”> Mult stimate Domnule Călin, Vă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fiind zise, ia-mă așa cum mă știi. Cu toată prietenia și simpatia, Nicu P.S. Sărutări de mîini distinsei tale Doamne. P.P.S. Să ne vedem cu bine și cît mai curînd. </citation> (6) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d.]”> Căline dragă, Poposind cîteva ceasuri în Bacău, te-am căutat pe la Institut, dar tu nu erai la ora aceea acolo. Pe la redacție nu am trecut că nu aveam nimic la mine, iar peacasă pentru că mai aveam ceva cu mine, vreu să zic pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de vinu vechiu ce se voru fi făcutu de persoanele respective din acest Orașu pentru a se pute comunica la destinație”. După ce-l asigurase pe polițai de Întreaga lui considerațiune, prefectul semnase hârtia ce, nu peste mult timp, avea să poposească pe biroul acestuia. Primind recea și imperativa adresă, omul legii trimisese subalternilor din cele două „despărțiri” (numite, uneori și „comisii”) ale urbei și pe data de 13 august 1877 primise primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de la acea vreme, anume Ion C. Brătianu (1821-1891), a trimis o circulară În toate județele cu referire la un alt fel de șicană practicată de moscali. Deoarece polițiștii erau direct răspunzători de ordinea internă, pe biroul lui Gheorghe Alexandrescu poposea În ziua de 30 mai a anului 1877, adresa nr.8841 care atrăgea atenția asupra fenomenului: „Dl. Ministru de Interne, prin ordin telegrafic, ne comunică că au primit reclamațiuni dela militarii aflați În Campanie că În lipsa lor lise deschid casele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din cauza unor curente nesănătoase pătrunse În sânul Comitetului (democratic evreiesc din Huși, compl.ns.)” despre care afirmase că nu le putuse lichida dar cărora le pusese gând rău În continuare. Chezaș Îl propusese pe „...tov. Kuperman dela C.D.E. Iași” ce poposise În orașul dintre vii pentru „muncă de lămurire”, cel mai sigur. m. Intelectuali versus „centraliști” Așa sărac cum era În membri și simpatizanți, comitetul hușean mai fusese infestat (din oportunism) și cu unele elemente considerate de Terdiman a fi „nedemne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]