60,135 matches
-
loc incert. Cartea e lipsită de entuziasmul erudit al romanelor mai vechi ale lui Coetzee, provenit din fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
când afli, cu generozitate, amănunte oribile despre membrii din partidele democrate, iar în ce privește personajele odioase din tabăra neocomunistă, extremistă și xenofobă, echipa Costin Georgescu face pe niznaiul! Ca în mai toate activitățile de după 1989, și în această chestiune s-a pornit împleticit, ca la un concurs de ologi, care mai au și picioarele în saci. Mă lasă rece că nu știu ce extremist de pe o poziție neeligibilă a fost un simplu informator, când capi de listă ai P.N.L.-ului au făcut poliție politică
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
este libertatea, în ce măsură sîntem produsul unei istorii în care se întîmplă să ne ducem viața ori dimpotrivă, propria noastră operă, sau cum ne definesc și ne formează pe fiecare din noi idealurile noastre personale. De cele mai multe ori, ipotezele de la care pornește scriitorul sînt de bun-simț, mă-ndoiesc că ele ar putea fi lesne contestate. Dar ele constituie totodată deplasări subtile și interesante de la gîndirea mainstream a epocii noastre. De pildă: ca trăsătură distinctivă a naturii umane, Frankfurt propune voința, o contracandidată
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
Să ne gândim, de pildă, la conceptul de "poezie realistă" și la clasificările gen prospect din Sistematica poeziei. În planul limbajului, literatura română postbelică pregătea, cu mijloace proprii, superspecializate, ieșirea din întuneric. Sigur că, pentru o astfel de interpretare, trebuie pornit de la ipoteza de operă, ceea ce nu prea se mai potrivește cu actualitatea literară a ultimului deceniu. Două obiecții se aduc operei. Prima se bazează pe ideea că ierarhia literară ar fi incorectă politic. Aici nu am ce să nuanțez: istoria
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
se mai împotrivește intuiției și tinde să se refamiliarizeze cu absolutul. Cu toată impresia de gratuitate, lipsită de protocolul, distanțele și complicațiile teologice ale discursului mistic, poezia devine un fel de suflet, bun la toate, o înmănunchere vie de sensuri, pornind de la care se poate construi un întreg sistem axiologic. Pe iconii și poantele poeziei șaizeciste, cu mari brazde în imaginar, s-a articulat o dinamică a interpretărilor, a "traducerilor", adeseori și în faptă, nu doar în tâlc. Pentru acestea se
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
senzația de a fi "geamăn" și nu știa cu cine. Ei bine, a fost geamăn cu acest model existențial, "o iluminare născută în miezul ființei", care a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv. Sigur, foarte multe imponderabile în această semnătură-signatură, obiect aburos, croit la intersecția a prea multor sisteme de gândire, ca să poată fi elucidat fără
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
că suntem o generație obligată. Una dintre obligațiile care ne revin este o obligație de memorie. Oricât am încerca să ne definim originalitatea prin ruptura totală față de generația anterioară, se poate explica în fel și chip că valorizarea cotidianului a pornit din și încă mai ține de această paradigmă a navigației-locuire, care a modelat imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu am înțeles de ce se spunea că, după relativa deschidere din anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
literar, etic și politic, încă nesemnat, cu o circulație liberă în vocabularul intelectual curent (l-am folosit și eu în cartea despre Sîrbu). Câteva expertize "grafologice" se pot face totuși, cu argumente de istorie literară: o întreagă poetică a cotidianului, pornind de la un studiu despre Arghezi de la începutul anilor șaptezeci ajungând la Arcă și până la primul volum al Istoriei critice. E posibil să mă înșel, dar, după părerea mea, numai în acest context conceptul ar putea fi definit în toată complexitatea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
firească, ba chiar obligatorie, în constituția oricărui artist deplin exprimat, în cazul lui Vasilescu ea este o adevărată performanță. Este legitim și de la sine înțeles să recunoști instantaneu un artist care-și particularizează lumea de forme și își codifică imaginea pornind de la repere lipsite de ambiguitate, cum este cazul Georgetei Năpăruș, de pildă, sau acela al lui Sorin Ilfoveanu, ale căror mesaje plastice sunt puternic individualizate și prin acroșurile lor în memoria privitorului, dar este aproape inexplicabil cum reușește pictura lui
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
Mircea Mihăieș Când scriu aceste rânduri, cu o săptămână înaintea alegerilor de la 26 noiembrie, n-am de unde ști cine va învinge și cine va pierde. Știu doar că am înregistrat, cu patru-cinci zile în urmă, falimentul unei instituții pornită cu mare avânt și prăbușită cu mult zgomot. E vorba de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității. însăși titulatura ar fi trebuit să ne dea de gândit: e vorba, în fond, de un grup de cercetare, de un laborator cvasi-științific
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
putea fi arătați opiniei publice sunt cei care, cu o ultimă tresărire de demnitate, au refuzat după 1989, în libertate, să facă ceea ce făcuseră constrânși de aparatul represiv al lui Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu! Toate acestea se întâmplă pentru că s-a pornit nu doar cu stângul, ci și cu josul în sus. Fără o lege a lustrației, care să stipuleze limpede cine, de ce și pentru cât timp pierde dreptul de a ocupa anumite funcții publice, totul e vorbă în vânt. Prin înființarea
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
contrazice cu talent și cu înverșunare toate ideile pe care mi le atribuie. I-am spus asta și ea a aprobat. Cum spuneam, s-a întîmplat să ne certăm, dar fără să ne supărăm niciodată. Acum, dacă ar fi să pornesc, după cum am obiceiul, de foarte departe, surprinzător de departe, într-un fel de captatio benevolentiae, aș spune că pe Monica Lovinescu am judecat-o de la început și din punct de vedere astrologic. Soția mea, care era pianistă, avea și "un
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
zisese mult mai multe lucruri despre Piper și că toate se băteau cap în cap. Un contingent al Supraviețuitorilor din Siberia se repezi înspre intrare, scandînd "Soljenițîn da, Piperovski nu!" În spatele lor, o trupă de arabi din Palestina, care acționau pornind de la prezumția că Piper era un ministru israelian călătorind incognito și venit cu misiunea de a cumpăra arme, se bătea cu sioniștii pe care MacMordie îi alertase spunîndu-le de sosirea lui Piparfat, membru al mișcării Septembrie Negru. Un pic mai
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se porni un pîrîit de aparate de emisie-recepție și se auzi o cerere urgentă de întăriri cu forțe polițienești. Afară, Supraviețuitorii din Siberia cedaseră în fața celor de la mișcarea pentru drepturile homosexualilor, care luptau pe cont propriu. Cîteva namile de muieri între două
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
din mîinile polițiștilor. Sînt pur și simplu un ins obișnuit, un... Sonia puse mîna pe un par care nu demult avusese pe el o pancartă cu mesajul " Doamnele de Aur Te Iubesc!" și-i smulse sînii falși uneia dintre vînătoarele pornite pe urmele lui Piper. - O, nu, nu-i așa! strigă ea. E al meu! După care o lăsă pe alta fără perucă. Apoi, lovind pe toată lumea din jurul ei, îi scoase de pe hol pe cei de la drepturile homosexualilor. Piper și polițiștii
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
foarte semnificativă, a "termenilor savanți". Dicționarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria Popovici, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Oana Sălișteanu Cristea, Maria Theban) cuprinde un material foarte bogat și structurat riguros: se pornește de la termenul latin (6.932 de etimoane, cu minime indicații cronologice, de proveniență și clasă gramaticală), și se înregistrează eventualele sale transpuneri în șase limbi romanice, prezentate într-o ordine geografică, de la vest spre est: portugheză, spaniolă, catalană, franceză, italiană
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
depășită. Nu mă îndoiesc de geniul politic al cardinalului, dacă e să-i traducem acțiunea în limbaj laic, dar uriașa lui putere de convingere i-a venit dintr-o credință fără margini pe care n-o au decît cei care pornesc de jos. O credință care e rămas simplă. Chiar și după ce a devenit papă și a colindat lumea, acest umanist rafinat n-a schimbat nimic din tradițiile catolice. A rămas inflexibil față de avorturi, homosexualilor le-a recomandat să-și poarte
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
ci s-au mulțumit să-i inventarizeze ideile și să-l citeze. De altfel, amatorii de ambiguitați și de formule cu subtext n-au prea avut ce descoperi în discursurile Papei, de-a lungul întregului său pontificat. Filosofia sa, care pornește de la ideea că libertatea o avem pentru a ne dărui, e a unui militant al înțelegerii între toți oamenii. Simplitatea asta, al cărei cuvînt cheie e cel de "înțelegere", începea la Papa Paul al II-lea de la umilința cu care
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
se împărtăși de Dumnezeu, dar de a și înainta în această împărtășire are la bază și învățătura despre deosebirea între ființa și energiile lui Dumnezeu. În energiile trăite ale lui Dumnezeu e dată și simțirea infinității ființei din care ele pornesc, dar și putința înaintării neîncetate și nesfârșite în împărtășirea cu ele”35. Sufletul este satisfăcut, însă pe măsură ce cunoașterea crește, crește și dorința Cu toate acestea, nu trebuie să considerăm că sufletul este total lipsit de satisfacții. Dimpotrivă, pe măsură ce progresează, el
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
stare mai înaltă, simbolizat de Sfântul Grigorie de Nyssa prin chemările mirelui, care-și îmbie mireasa să-l urmeze tot mai sus, reînvie însă continuu și face ca sufletul să nu se oprească niciodată în loc, ci, întărit de har, să pornească mereu înainte 47. Metafora cursei și a parfumului 40 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, Omilia a IX-a, P. G. XLIV, col. 968C. 41 Ibidem, Omilia a IV-a, P. G. XLIV, col. 833C. 42 Ibidem, Omilia a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Dumitru Avakian Au plecat dintre noi dirijorii Mihai Brediceanu și Sergiu Comissiona, personalități de aleasă consistență ale culturii românești, ale vieții muzicale internaționale. Destinul i-a unit atunci când au pornit, la noi, pe drumul muzicii, în contextul vieții noastre muzicale, în deceniile primei jumătăți a secolului trecut. Destinul i-a făcut să pășească împreună, în aceeași zi - într-un turmentat început de martie - pe drumul cel fără de întoarceri; ...Mihai Brediceanu
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
de care dispuneau maeștrii Comissiona și Brediceanu au împodobit realmente lumea muzicii. Plecarea lor lasă tristețe în lumea melomanilor, în lumea muzicienilor, lasă un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al culturii noastre, în anii '40 ai secolului trecut. Experiența lor artistică și umană le-a permis a acumula enorm. Au dăruit la rândul lor din prea-plinul unei conștiințe
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
profesor, istoric, jurnalist, eseist, prozator, monograf etc.". Chestiunea nu e superfluă așa cum ar părea la prima vedere. întrucît pe de o parte reapare aici vechea, dezolanta dificultate a mediului nostru cultural de-a recunoaște multitudinea de manifestări ale unei personalități (pornind de la intenabila teză maioresciană a incompatibilității dintre poet și critic, reuniți într-o ființă unică), iar pe de alta se ivește un prilej al pseudojustificării celor ce resping observațiile incomode ale unui autor pasămite incompetent prin pluralitate. Noi înșine sîntem
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
culoare. Spune Mircea Martin, analiza se conformează citatului. Critica își (re) capătă intuiția poetică, precum la noi, odinioară, în "Jurnalul literar", prin părerile lui Călinescu, la fel de "artist" și de plăcut la lectură ca mulți dintre autorii pe care îi discută. Pornind de la lucruri simple, Richard găsește pentru ele contexte generoase, "toalete" care le avantajează, care le vin bine, în așa fel încît cititorul le remarcă și ajunge, parcă din proprie inițiativă, să le "pețească". Invers decît Huxley, Richard crede că literatura
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
tratează materialul într-un mod ortodox și literatură bună care poate stimula o producție originală. Pentru ultima situația nu mă pot gândi la un exemplu mai bun decât Cărțile lui Prospero a lui Greenaway. Și totuși, lungmetrajul care m-a pornit pe firul acestei meditații a fost unul pe care îl consider prost, și care mi-a dat încă o dată senzația că poezia și poeții ar fi trebuit lăsați să odihnească în pace. Sunt conștientă că e superficial și incorect până la
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]