11,981 matches
-
bețiv, iubăreț și descreierat”. Exagerarea tuturor dorințelor apetente nenecesare și nelegitime îl va face pe acesta sclavul acestora, ajungând în scurt timp să cheltuie toată averea pe care o deține el și familia lui, sacrificând totul, inclusiv respectul față de părinți, pornirilor lui. Acesta însă nu se va opri aici, roiul dorințelor îl va face să fure chiar și din templu, să înșele pe oricine, sau chiar să ucidă, pentru bani, căci „trăind Eros în el în chip tiranic, în toată nestăpânirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se apropie de cele eterne; la fel este mereu și adevărata cale. Rămânerea la satisfacerea plăcerilor corporale va lipsi pe oricine de cunoașterea adevărului și „precum vitele” vor privi întotdeauna în „jos”, sclav al corpului și al celor mai rele porniri. Fiind stabilit deja că legea și ordinea, cele mai înrudite cu rațiunea, sunt cele mai apropiate de adevăr, iar dorințele tiranice și erotice se depărtează cel mai mult de acesta, va rezulta fără posibilitate de îndoială că tiranul nu va
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în chip de gardă personală”. Plăsmuind o imagine a sufletului omului ca asemănătoare cu o fiară cu trei capete, fiecare corespunzând unei atitudini sufletești, Socrate va reuși să demonstreze că cel care se va lăsa condus de cele mai josnice porniri, îngrijind doar de plăcerile nelegitime pe care i le furnizează partea bestială și irațională, nu are nici un rost să se ascundă pentru că el oricum, înrăutățindu-se va fi oricând „văzut” și va suferi cel mai mult. Mai bine s-ar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt ceea ce sunt în manifestarea lor. „Manifestarea ființei este pentru el (pentru Aristotel - n.a.) manifestarea lucrului” (ibidem). Cu aceasta, perspectiva se schimbă: dacă pentru Platon ceea ce conta era parcursul ascendent (în care lumea vizibilă avea doar rolul unui punct de pornire), pentru Aristotel categoriile manifestării devin decisive. Mișcarea ascendentă a sufletului cedează privilegiul mișcării vizibilului (căci manifestarea e legată de loc și locul de mișcare). În termeni heideggerieni, aici e reperabilă trecerea de la problematizarea ființei la cea a ființării. Pe de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu o rugăciune augustiniană: Continentiam iubes; da quod iubes, et iube quod vis - cf. Confesiuni, X, XXIX, 40: „Tu poruncești stăpânirea de sine: Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei”. Și apoi vorbește Augustin despre nimicirea pornirilor desfrânate ale somnului. În dialog, Socrate tratează despre cumințenie în legătură cu nechibzuința și nebunia). Și „dacă Socrate are dreptate, atunci toate ne sunt străine, în afară de viața noastră”. Dacă el are dreptate, noi nu trăim în adevăr și nu suntem, ca el
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Termenul, introdus de Super și Harkeness (1986), desemnează totalitatea elementelor cu care un copil intră în relație la o vârstă dată. Analiza definirii sale permite o serie de sublinieri: • teoretic și metodologic este o perspectivă utilă, deoarece inversează punctul de pornire. Se pleacă de la copil în investigarea mediului, ceea este mai precis decât procedura inversă: de la mediul global spre copil; • copilul și activitățile lui devin punctul de referință în identificarea, la vârste diferite, a unor nișe de dezvoltare diferite; • structura unei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
logică Ă specific umană. 2. Pentru a preîntâmpina eventualele confuzii e bine să precizăm câțiva termeni frecvent utilizați în pedagogie; deprindere, pricepere, cunoștință. În orice act învățat sunt prezente aspecte de stereotipie și de variabilitate. De pildă, în conducerea automobilului: pornirea de pe loc se face totdeauna cu aceleași mișcări, dar, odată ieșit în stradă, mânuirea volanului, accelerarea, frânarea depind de forma traseului și de obstacolele întâlnite. În unele activități predomină monotonia, stereotipia, pe când în altele găsim multă variabilitate. În funcție de predominanță vom
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Gruber, 1996b), precum și o ediție specială a revistei Journal of Creativity Research, alcătuită dintr-un ansamblu de zece studii ale personalității unor oameni de știință (vezi detalii în A.I. Miller, 1996). Acest volum este, de asemenea, un punct bun de pornire pentru a contempla studiile analitice ale lui Holmes despre Bernard, Lavoisier și Krebs. O altă ediție specială a revistei Journal of Creativity Research conține textele autobiografice a cinci laureați Nobel și ale altor specialiști în biomedicină (vezi detalii în O
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu un nivel înalt de creativitate au fost mult mai bine cotați decât elevii cu IQ înalt la temele fără stimulare, finalurile neașteptate, umor, nepotriviri și joacă, precum și violență. Elevii foarte creativi păreau să folosească stimulul doar ca punct de pornire pentru a se exprima, în vreme ce elevii cu IQ înalt se concentrau asupra stimulului, considerându-l ideea care trebuia să fie comunicată sau sarcina ce trebuia să fie îndeplinită. Prezentăm mai jos unele exemple semnificative. Ca răspuns la stimulul imaginii percepute
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
moderat (fiind mai degrabă tehnocrat), deși discrimina În anumite sensuri alte etnii și mai ales femeile. El avea o viziune mai aproape de statul bunăstării generale (dar selective, zic eu). Dar, după cum argumentează pertinent autoarea acestei cărți, Moldovan nu a criticat pornirile rasiste și antisemite ale altor eugeniști, așa cum nu a făcut-o nici Victor Babeș, personalitate care a promovat implicarea nediscriminatorie a statului În sănătatea publică. Este, cred și repet, simptomatic faptul că mulți oameni de valoare nu sunt moral coerenți
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
proprii. „Reversibilitatea” exprimă, În plan intelectual, capacitatea de retroacțiune, de a executa aceeași acțiune În sens invers: de la efecte la cauze, de la rezultate la planurile inițiale de acțiune, fapt care permite realizarea unor corecții, modificări sau confirmări ale ipotezelor de pornire. În plan afectiv și moral, reversibilitatea permite realizarea procesului empatic de transpunere În trăirile și aspirațiile altuia, facilitînd astfel schimburi echilibrate nu numai de idei, ci și de sentimente; de asemeni, se evită astfel apariția unei tendințe egoiste de a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
eternă dintre sentiment și rațiune, sentimentul n-a fost niciodată Învins.” (Gustav Le Bon) Bineînțeles, este vorba de o apreciere de principiu, deoarece fiecare dintre noi putem, prin voință, să ne Înfrînăm la un moment dat un sentiment sau o pornire despre care ne dăm seama, la timp, că ne-ar dezonora, dacă ne-am lăsa În voia ei. Însă este valabilă, În același timp, observația lui Gustav Le Bon, Întărită de reflecțiunea lui Mihai Codreanu: „Cine Își cugetă prea mult
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ei: „Privighetoarea nu-și Împletește cuibul În colivie, pentru a nu lăsa sclavia moștenire puilor ei” (H.D. Djurban). * „Fapta ta cea mai bună e aceea de care ți-ai adus aminte mai puțin.” (N. Iorga) Înseamnă că a fost o pornire naturală, și nu una premeditată, calculată. * „Te urăște cineva cu atît mai mult, cu cît descoperă mai bine că n-are de ce să te urască.” (N. Iorga) De vină este același egoism structural al ființei umane, care Îi face pe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
voiesc binele.” (Vauvenargues) Există uneori, Într-adevăr, o bună intenție din start, și atunci putem acorda o circumstanță atenuantă pentru situația nedorită cînd, În locul binelui așteptat, rezultă răul. Însă, de cele mai multe ori, unii oameni Își maschează cu abilitate invidiile, egoismul, pornirile răutăcioase prin intenții derutante, care lasă la Început impresia unor acțiuni generoase. * „Poți să fii mincinos, dar să nu fii niciodată fățarnic.” (Doamna du Deffard) Noi credem totuși că aceste două atitudini se presupun reciproc, fiind complementare. Doar În următoarele
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de reprimare am frustrat dreptul unor dorințe și trebuințe legitime de a se exprima, de a se Împlini. Însă și reversul acestei situații este la fel de valabil: nu vom putea scăpa de remușcarea faptului că nu am reprimat la timp unele porniri instinctuale, nedemne, decît recunoscînd că ne-am lăsat dominați de ele. * „Nu te conving cu adevărat decît argumentele tale.” (N. Iorga) Este vital, prin urmare, să avem Încredere În noi Înșine: „Cel mai sigur mijloc de a nu reuși Într-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plăcerile care ne alienează, a da trupului numai ceea ce poate primi, fără a pune în pericol fericirea atât de scump dobândită. Creștinul adaugă: a elibera înlăuntrul ființei tale partea spirituală pentru a cunoaște, aici și acum, plăcerea și bucuria unei porniri către Dumnezeu. Plăcerea terestră este deci un vehicul util pentru a duce la plăcerea celestă, singurul bun adevărat. 10. O Grădină extraordinară. Plăcerea terestră dă o senzație premergătoare formulei ei celeste. Jubilarea experimentată de oameni aici și acum anunță, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
problemă. Caracteristica societăților moderne este asumarea problemelor sociale și, tot mai mult, abordarea strategică planificată a acestora. Din acest motiv, tematica problemelor sociale devine o componentă esențială a paradigmei dezvoltării sociale. Ea este baza dezvoltării sociale, dar și punctul de pornire, și elementul său central. Potențial/actual În literatura standard americană, este curentă considerarea că „o problemă” este socială doar dacă este formulată de către colectivitatea respectivă ca „o p.s.”. Formularea la nivelul conștiinței colective a unei probleme ca p.s. presupune două
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
îngrijorări în rândul opiniei publice (dat fiind faptul că un volum din ce în ce mai ridicat al cheltuielilor publice presupunea și un volum din ce în ce mai ridicat al impozitării). Aceste îngrijorări, asociate cu consecințele produse de criza anilor ’70, au alimentat și constituit punctul de pornire al unui adevărat reviriment al teoriilor economice de sorginte liberală. Marile crize economice și financiare din anii ’70-’80 sunt considerate de către autorii preocupați de evoluția s.b. ca începutul decăderii acestuia, a scăderii capacității de a face față problemelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
neglijați, ci dețin un rol important în explicarea dezvoltării multidirecționale. 2. Teoria dependenței Așa cum arată Voicu (2002), teoriile dependenței au furnizat o explicație alternativă, comparativ cu cele ale dezvoltării sociale ca proces de modernizare (îndeosebi prin industrializare). Punctul critic de pornire a fost incapacitatea teoriei modernizării de a explica diferențele de dezvoltare dintre țările avansate și cele subdezvoltate. Bazele teoriei dependenței se regăsesc în analiza situației Americii Latine, făcută la inițiativa ECLAC în anii ’50 făcută de pe pozițiile paradigmei conflictualiste (neomarxiste
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în sfera lor specifică, în vreme ce statul își păstrează autoritatea de garant de ultimă instanță al acestor instituții. În vreme ce aceste teorii neoinstituționaliste oferă o înțelegere mai nuanțată a schimbării de sistem în țările postcomuniste, conceptualizarea oferită de ele asupra punctului de pornire și al obiectivului transformărilor rămâne totuși insuficientă. La fel ca în teoriile neoliberale, și neoinstituționaliștii preiau fără să examineze și naturalizează instituțiile majore ale capitalismului și, prin urmare, marginalizează alte întrebări cruciale, chiar cu privire la caracteristicile de sistem ale socialismului și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
diferită. Noțiunea de start egal presupune egalizarea punctelor de plecare în competiția socială, ceea ce implică și un anume tip de redistribuire socială a mijloacelor economice. Egalitatea de acces este cu mult mai ușor de realizat decât egalitatea în punctul de pornire. O societate bazată pe principiul egalității oportunităților ar fi una în care distribuția indivizilor în ierarhia socială se realizează în conformitate cu meritele lor. Conceptul de merit are în abordarea sociologică funcționalistă o poziție deosebit de importantă, fiind considerat principalul criteriu pe baza
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
conflictelor, teoreticienii relațiilor internaționale având o tradiție bogată în mari dezbateri sau așa-numitele „războaie paradigmatice” între realism și liberalism (Levy, 1998, p. 144), fiecare cu propria lui viziune asupra variabilelor cauzale ale războiului. Aici vom adopta ca punct de pornire pentru prezentarea cauzelor războiului schema devenită deja clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth N. Waltz. În lucrarea sa omul, statul și războiul, el identifică trei seturi de explicații posibile care corespund în același timp celor trei imagini divergente
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
semnificative - în sensul impactului asupra deciziei de a iniția declanșarea unui război - sunt cele privitoare la capabilitățile și intențiile adversarilor sau ale unor terțe părți. În acest sens, exagerarea ostilității intențiilor adversarilor poate determina adoptarea unor măsuri pentru a contracara porniri agresive, ceea ce poate duce la o spirală a violențelor la o scară mai mică, cu evoluție într-un război inutil (Levy, 2003, p. 18). De asemenea, percepțiile greșite față de intențiile adversarilor pot deriva din aprecierea incorectă a sistemului de valori
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a stabilității în sistem. În sprijinul acestei ipoteze se argumentează că hegemonul, datorită capacității de a prevala asupra oricărei coaliții de puteri și de a interveni în orice conflict dacă acesta pune în pericol ordinea regională sau globală, inhibă orice porniri belicoase în sistem (Mansfield, 1992, pp. 3-24; HYPERLINK "http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/pol116/ikenberry.htm" Ikenberry, 2001, pp. 17-24). Cât privește ordinea bipolară, se afirmă că echilibrul terorii între cele două superputeri și dominarea aliaților săi restrânge aria
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]