4,003 matches
-
la oamenii ăștia de conducere, că nu trebuie să le facem greutăți, probleme. Suntem și noi amărâți, avem pedeapsa care-o avem și nu trebuie să ne certăm“... Colegi de-ai noștri, meseviști. Și, dacă n-au vrut să se potolească, să-și vadă de treaba lor, tot a continuat să aibă ură pe noi. Și-ntr-o zi, colegul meu care a plecat, când să se ducă la vizită, a fost urmărit de el pă secție... bine, atuncea se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă, intră!“ A intrat femeia. „Cine stă aici?“ - „Noi“ - „Păi, cum să stăm noi?“ - „Acuma stăm noi. Mâine stă alții“ - „Păi, ce facem noi aici?“ - „Furăm! Asta fac eu seară de seară. Să nu te mai aud“. Și s-a potolit. Acuma, noi ne-am căsătorit, în urma unui contract, cum se face, de mici copii. Se cunoșteau familiile între ele, eram unul pentru altul de când eram în burți, cum vine vorba. Cam asta e... Când vede că trăiește cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă pește crud Până foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la voi, de bună seamă: După ce a fost cosită, Iarba, oare cum se cheamă? Ea se bate și s-ascute Din ciocan, dar și din cute. Nu le
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o șteargă la joacă cu golanii de prin vecini în loc să învețe. Și când s-a urcat pentru prima oară pe acoperiș ca să fumeze, tot ea a fost cea care l-a descoperit. Amenințarea cu bătaia nu o făcea să se potolească. Nici când era copil n-a vărsat o lacrimă, indiferent ce-i făcea el. Doar refrenul „te spun lui tata“ îl mai domolea, iar când venea tatăl lor de la serviciu, ea îl pâra, exagerând mult faptele. Pe scurt, Takamori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tomoe, dar l-ar fi uitat și ei în vreo lună. „Toată viața n-am făcut altceva decât să mă cramponez de oameni.“ La fel și cu Endō acum. A fost incapabil să-i schimbe firea sau măcar să-i mai potolească ura. L-a urmat și atât. Endō își ștergea sudoarea de pe frunte cu mâna și-și târa picioarele obosite, spunându-și: încă cincizeci de metri, încă cincizeci de metri. După ce parcurgea cincizeci de metri, se concentra ca să mai poată parcurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mi dau seama ce fel de oameni sînt, ce le place și la ce se așteptau de la mine. În cele din urmă, sosi și ziua Z. Prînzul duminical la părinții lui Dan. Plus Emma și Richard. Criza mea vestimentară se potolise, rezultînd o ținută formată dintr-o pereche de pantaloni negri clasici și o cămașă albă, cu un lănțișor de argint la gît și cu pantofi fără toc, și ei negri. Era ținuta perfectă pentru o zi călduță de primăvară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
I-am spus în șoaptă: "Dacă toate devin timp mort, și șerpii sunt de nisip. Nu mă pot mușca. De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip..." A trebuit să aștept să se potolească vântul, ca să aud răspunsul: "Șerpii sunt adevărați, Galilei". VII ― Să ne întoarcem la momentul în care ai abjurat. ― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oameni care, ceva mai departe de locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. Înainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce știu e că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns... Oricum, avea un farmec aparte și o veselie naturală, în momentele bune
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te! Era un munte de om. Inima mi-o luase la goană de frică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oboseală, încetinea, goana devenind mers. Imediat ce începeam să respir normal, relua alergatul. Odată ajunși, s-a cățărat ca un râs în vârful unui stejar; abia de-am putut să ajung la al doilea rând de crengi. După care ne-am potolit setea la un izvor, chiar sub copac. Rotari m-a supus acestui tratament o lună, fie că ploua sau ardea soarele, până ce am fost în stare să parcurg traseul fără să mă opresc și să mă cocoț cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pe bucata de drum spre Spina. Doar picioarele continuau să ne facă probleme. Pe la asfințit, am ajuns. Adăpostul ce ne-a fost rezervat semăna cu un grajd. Spre norocul nostru, mai aveam încă de-ale gurii, drept care ne-am potolit foamea într-un ungher întunecos. Pentru o para și jumătate, ni s-a permis să dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am potolit, făcându-i semn cu ochiul. M-am adresat preotului cu tonul cel mai neîncrezător din lume, cu toate că inima îmi bătea de să-mi sară din piept: - Ești sigur de ceea ce spui? La care el a șoptit, arătându-și ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul singur, gonit de haită. Caii însă i-am pierdut. Speriați, au rupt hățurile cu care erau legați și au luat-o la fugă. A doua zi dimineața am găsit scheletul lupului. Probabil că el ne salvase de ceilalți lupi, potolindu-le foamea. A doua zi Gumbert avea febră, locul mușcăturii din roșu devenind albăstrui, și se văita de durere. Pe tot parcursul zilei l-am cărat cu rândul în spate. Seara respira greu, se mișca și mai greu și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a comportat ca un părinte, iar Ariald, ca un om drept. Rachti a spus că îi era rușine pentru propriul popor. Am fost silit să amintesc celor tineri tot ceea ce făcusem pentru onoarea părinților lor, și astfel i-am potolit. Cu toate că, în timp ce o îngropam pe Vibana, hohotele lor de râs, provocate de bere, îmi răneau urechile. A doua zi de dimineață mi-am pus lucrurile în doi desagi pe care i-am cumpănit pe cal și am dat foc casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om în vârstă, și, pe deasupra, și sfânt. Nu săvârși fapte de care te-ai putea apoi căi! Tocmai voia să mă împingă într-o parte și să se repeadă la Cipriano, dar în ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Mahomed, se proclamase calif al împărăției create de ginerele mort în urmă cu un an. Asemenea lui Mahomed, își dorea Siria și pregătea terenul prin infiltrarea de misionari care răspândeau noua religie. Dacă n-ar fi fost silit să potolească revoltele în orașul Medina, trupele sale ar fi pus de mult Damascul sub asediu. Iată de ce evreii și creștinii, cu agoniseala de-o viață în spate, luaseră calea refugiului. Debarcând eu la Antiohia, nu m-am oprit în orașul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învinge și în acest asediu al cetății numite Gaila. III Cât mai rămăsese din iarnă, dar și primăvara și vara am lăsat deoparte planurile de război și am avut grijă să recuperăm orașe și castele unde cuibăreau vrăjmași și să potolim fervoarea celor din Padova, Monselice și din insula Comancina; am avut ciocniri până și cu bavarezii din ducatul Trento, care căutau să pună stăpânire pe pământuri și pe vii, și i-am pus pe fugă în câmpia de-i zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oprească, de dragul propriului regat. Drept dovezi ale bunelor lor intenții și ale sincerelor sentimente, ne-au informat despre marile dezordini de la Ravenna, pricinuite de Mauriciu, care încercase să-l dea jos cu forța pe Isacco Platone. Teodoro Calliopa reușise să potolească răscoala, pusese mâna pe el în timp ce încerca să fugă la Cervia și-i tăiase capul în forum. Au continuat descriindu-ne starea tristă a Bizanțului din pricina împărătesei Martina. Ea uneltise împotriva moștenitorului legitim Constantin, pentru a-și pune pe tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că omul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fără regret Ce oamenii îl cred secret. Bucuria din casa mea De cum am ajuns acasă, Bella, cățelușa mea haioasă Mă-ntâmpină voioasă. Bucuroasă c-am venit Latră ca un bun venit, Laptele să i-l încălzesc, Foamea să i-o potolesc. Primăvara Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând Să vestească sărbătoarea Anotimpului cel blând. Anotimpul mult iubit, Primăvară, bine-ai venit! Mama mea Iarba verde iar renaște, Un copil acum se naște. Mulțumindu-i pentru viață O iubim întreaga
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o nouă etapă a copilăriei, de prima carte de povești citită, în sfârșit, de fiecare clipă petrecută pe tărâmul inocenței. Copilăria este asemeni unui izvor de apă limpede și curată ivit parcă din adâncurile infinite ale omenirii care încearcă să potolească setea dorințelor și idealurilor fiecărui copil. Copiii au felul lor de a vedea lumea și sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Își zidesc fericirea pe visuri, iar poveștile în care binele învinge răul fac parte din realitatea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]