25,546 matches
-
inclusiv adevărurile teologice. Căci de unde provin adevărurile teologice? Dintr-o povestire. Orice religie, în teologia sa, este dependentă de o povestire fondatoare. O astfel de povestire este, de exemplu, aceea a Evangheliilor. Ori a Vechiului Testament, despre Regi și Profeți. Povestire, adică: "iată ce s-a întâmplat, acesta este adevărul". După care se încearcă transformarea acestui adevăr în adevăr imuabil; adevărul aparține întotdeauna ordinului "iată ce poate spune gândirea despre ceea ce s-a întâmplat". Așadar, orice adevăr este istoric. Dar orice
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
sălbatic/ fascinantului român se epuizează și se definitivează prin Maseurul orb. După acest roman reușit, o altă carte made in Romania nu mi se pare, sub nici un chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte avataruri empirice. Lejeritatea povestirii își are contraponderile episodice în multe din apucăturile tinerești ale naratorului. Subiectul e tentant, realist - chiar la modul jurnalistic - și real. Personajul Ioan Timiș Palatinus, bibliofilul orb din Moneasa, cel care trăia din sinecura demnă și luată în serios a
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
sensul în care își conduce cartea Cătălin Dorian Florescu e altul. Nu lipsit, e drept, de o anume tradiție și de câteva locuri comune, dar cu un remarcabil simț al poveștii. Al poveștii, vreau să spun, și al poveștilor, al povestirii și al povestitorului, al povestașului ș.a.m.d. Familia lexicală, adică, în întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș ezita în a-l alege pe André Pieyre de Mandiargues sau Michel de Ghelderode din Povestiri crepusculare. Noul film al lui Lynch, Imperiul minții, pare să urmeze aceeași schemă ca și The Lost Highway (1997) sau Mulholland Drive (Calea Misterelor, 2001), două lumi paralele ajung să se intersecteze sau, mai precis, începînd prin a se insinua
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
viață, și o răscoală "clasicizată", din secolul trecut. Un argument numai bun să ne amintească, pasionaților de etichete, că Odobescu nu este, așa cum l-au recuperat gusturile mai fine, falsul priceput în ale vînătorii, înainte de a fi un scriitor de povestiri istorice. Într-un format elegant (deschisă, e o jumătate de coală de scris) și incredibil de nehărtănită pentru vîrsta ei, punerea alături a două conferințe la Atheneu, despărțite de vreo lună, are chiar pretenții de istorie doctă (legătura cu Odobescu
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a fundalului istoric, aproape nimic nu se poate înțelege din această povestire a unei întoarceri. Căci nu este o simplă întoarcere acasă. Ne aflăm în primii ani de după instalarea comunismului în România, anii naționalizării și ai colectivizării forțate, iar casa în care se întorc, după cinci ani de zile, bătrâna și nepotul
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
destinele unor oameni, fără altă vină decât aceea de a exista. Prozatorul se dovedește sensibil la această temă, gravă, a dislocării la propriu și la figurat a individului, abordând-o în mai multe rânduri și în diferite registre. Aici, circularitatea povestirii se realizează prin însuși cercul făcut de bătrână, care se întoarce, cu încăpățânare, în punctul de unde a fost izgonită, pentru a închide ochii în casa ei. Primarul își pierde repede aerul ironic-oficial și, intrat în panică, își varsă furia pe
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
aerul ironic-oficial și, intrat în panică, își varsă furia pe tânărul cu cap frumos, "de lup tânăr". Toată povara vechilor și noilor întâmplări, a morții bunicii sale, apasă de acum pe umerii lui. Însă, mai importantă în economia simbolică a povestirii este această mișcare de flux istoric și reflux omenesc. Esențial este faptul că, până la urmă, dreptatea se face, într-o formă sau alta. Fără articulări didactice și mesaje moralizatoare, menținându-se, dimpotrivă, într-un tipar evenimențial, nuvela Acasă transmite mai
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
despre. Experiența americană a Silviei Cinca intră în această din urmă categorie. Proze scurte, publicate prima dată peste ocean, își găsesc acum "specificul", prin confruntarea unei literaturi ca din vis cu originalul ei, cu lumea despre care s-a scris. Povestirile Silviei Cinca sunt portrete cu mesaj, multe de tineri și copii, devoalate într-o lumină uneori prea dură, alteori cu nenumărate vinișoare lirice. Cheia, o poantă tragică, de fapt, se întoarce neașteptat în ușa imprevizibilă, de poveste. Un copil moare
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
pe care s-au întemeiat, ca pe o regulă a acceptării într-un grup, societățile, chiar și acelea care fac, acum, obiectul studiilor de antropologie. și pe care atât de multe, modernizându-se, l-au uitat. O anecdotă, în stilul povestirilor cu Nastratin Hogea, este întâmplarea cu "bine de vânzare". Ca nebunul care vindea înțelepciune, un Ion vinde "bine" lângă zidul Universității. "Bine" înseamnă cărți, pe lângă care trec mulți, și puțini pricep ce va să zică lozinca, în vremea când abia se năștea
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
ediția a doua? E adevărat că existența lui publică și completă începe cu mediatizarea, și nu cu tipărirea, dar - chiar și așa - un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
rămân, grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar asemănări. Și nimic mai mult. Distanța dintre cotidianul recognoscibil și scriitura bufă din Bazar bizar e de aceeași natură cu diferențele dintre original și calambur pe care le întâlnim în titlurile povestirilor: Omagiu supliciatului pasiv, Filoclubul, Chitila sunrise, Parteneri din toate țările, cruciți-vă !, Viața ca pe roate, Animal plan(e)t, O lună plină, Bushurești, Biserica catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
publicistică săptămânală, va trebui să-mi fac neapărat rost de un costum de scafandru perfect etanș, pentru scufundările în haznaua compactă care-a ajuns viața publică din România. Probabil că emblema perfectă a ceea ce-am pierdut se află în povestirea unui prieten care are nervii suficient de tari și-o viață garantată suficient de lungă pentru a și-o pierde urmărind elucubrațiile postului de televiziune condus de Dan Diaconescu. Prima secvență îl are drept erou pe un bătrânel care-a
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
Angelo Mitchievici Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin cu Ondskan (Diabolicul, 2003), Mikael Hafström nu este nicidecum un debutant, or, tocmai experiența acumulată își spune cuvîntul în ecranizarea unei povestiri a unui maestru al genului horror, prozatorul Stephen King. Cititorul avizat va redescoperi în acest horror bine făcut o parte din universul obsedant al scriitorului american în care intră și această veche marotă a hotelului bîntuit. Stanley Kubrick realizează o
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
modelat conștiințele oamenilor, capacitatea acestora de a interpreta evenimentele din cotidian, de a interrelaționa și de a acționa în anumite situații. Altminteri, formula "realism de tip Zwischeneuropa" se potrivește perfect și cărților lui Daniel Vighi, inclusiv volumului său de debut, Povestiri cu strada Depozitului, publicat acum mai bine de două decenii. Farkas Jenö are dreptate: Asediul Vienei de Horia Ursu poate fi încadrat în formula "realism de tip Zwischeneuropa". Dar, este cât se poate de limpede că nu în aceasta stă
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
să aibă legătură cu destinele celorlalți. Importantă este imaginea de ansamblu, desenul vizibil printr-o privire panoramată. Destinele disparate sunt însă, și ele, sursa unor povești fascinante. Un posibil model al viziunii generale a lui Horia Ursu ar putea fi povestirile lui Joyce din volumul Oameni din Dublin. Un altul, în sens mai larg, filosofic, poate fi Gogol, cu ale sale Suflete moarte. Acestora li s-ar putea adăuga altele sugerate de unele fapte ale personajelor (Migrațiile lui Crnjanski, transpuse în
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
puzzle ce se îmbucă foarte ușor, într-o cronologie previzibilă. Cea de-a treia cale - aceea pe care căutăm să o identificăm și să o recomandăm ca o formă de maturitate a unei literaturi - e a romanului-roman, ireductibil la o povestire sau la o nuvelă mai amplă. Dintre interbelici, Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu lucrează astfel, iar dintre contemporani Nicolae Breban și Augustin Buzura. Explorarea romanului-roman e deopotrivă retrospectivă, introspectivă și prospectivă. Construcția e foarte complexă, fără fragmente detașabile. Nici o secvență
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
care putem ieși în lume: din literatura contemporană, alături de Nicolae Breban și de Augustin Buzura, îi așez în această categorie pe Dumitru Radu Popescu, Sorin Titel, Dumitru }epeneag, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu. Mă opresc aici cu exemplificările. Diferențierile categorice dintre povestire, nuvelă și roman sunt datele genetice, structurale, ale evoluției literaturii noastre. De ce, privind înapoi, romanul-roman ne apare mai slab decât romanul-povestire și romanul-nuvelă? Pentru că ereditatea acestora din urmă a fost mai puternică. A venit vremea pentru profesioniștii romanului și eu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără duritatea naturalismului "nouăzecist" (explorată în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă), Dan Lungu s-a specializat, treptat, într-o literatură adresată în egală măsură comentatorilor
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
de familiar, câteva linii, tușe, pete de culoare devin perceptibile pentru ochiul avizat. Fiind acolo, ele nu copleșesc și nu redimensionează întregul, asimilat ca atare într-o lectură de plăcere. Stilul funcțional, transparent, "americănesc", e a doua atracție a acestor povestiri grupate sub titlul Băieți de gașcă. Mai e oare cineva care nu înțelege sintagma? Ea semnalizează, din start, direcția în care va merge autorul: explorarea lumii de ieri și de azi, dar nu dintr-un punct înalt de observație, ci
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
însă și prezența, discretă dar constantă, a vocii auctoriale, cu inflexiuni lirice specifice observatorului, iar nu micuței protagoniste: "vocea ei sună ca o pungă cu șurubele ruginite", "miroase a afară și a joacă"... Un cu totul alt registru apare în povestirea titulară, Băieți de gașcă, forțând nota exact în stilul tinerilor șmecheriți de la finele Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele cardinale, distracție la greu, cu alcoolul obligatoriu și gagicăreala aferentă, chiulul masiv de la școală și
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
texte își obțin efectele din exploatarea oralității (ca la Sorin Stoica și, parțial, Ovidiu Verdeș), altele, aproape la fel de reușite, mizează pe un stil alb, neutral până la proba contrarie. Nevasta de la ora șapte, o altă bucată de vârf, aduce aminte de povestirile mai vechi din Cheta..., remarcându-se prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu se știe de ce, la finalul excelent dat într-o avanpremieră editorială în "Ziarul de duminică", preferând unul mai "cuminte", mai puțin
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
stilistică, dexteritate în schimbarea registrelor și totodată acel sens penetrant al desfășurării de forțe pe care comentatorii de fotbal îl denumesc cu termenul, simpatic, de "perpendicularitate pe poartă". Când încă tânărul prozator va reuși să injecteze mai multă substanță în povestirile, ca și în romanele sale, vom avea în el un exponent de vârf al noii-vechii literaturi.
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
unanimitate au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și, potrivit programului de la avizier, va fi marcată și săptămâna viitoare de un volum de povestiri, Câte ceva despre câlcâiul iubitei. Mă uit la ceas: mai precis ar fi fost "marchează literatura română joi, între 18,00 și 19, 28". Limba de lemn a criticilor, mai mult sau mai puțin improvizați, care susțin lansările de carte, are
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers al The Rolling
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]