2,757 matches
-
Împlinească-se tot ce mi-ai spus acum ! Ooo, cât îl laud pe Domnul! Domnul Sfânt s-a îndurat, El la mine s-a uitat Și m-a binecuvântat ! Actul II Îngerul Gavril, Iosif, Fecioara Maria si femeia din Betleem Povestitorul: Iosif era un om neprihănit care dorea s-o ajute pe Maria vrând să o ia de soție. El avea să afle de la fecioară toată întâmplarea...... Maria: Iosif, am ceva important sa-ți spun... . Sper ca mă vei înțelege. Iosif
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ceva important sa-ți spun... . Sper ca mă vei înțelege. Iosif ......, prin puterea lui Dumnezeu, eu voi naște un prunc. Iosif : Vei aduce pe lume un copil ? Cum este cu putință ? Nu, nu înțeleg nimic, Maria ! Ce va crede lumea ? Povestitorul : Aflând că fecioara Maria așteaptă un copil, Iosif hotărî să se despartă de ea, dar îngerul i se arătă și-i spuse : Îngerul : Iosif.......Iosif, nu te teme să o iei de soție pe Maria ! Nimeni n-o să râdă de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Maria si rămâi cu ea pentru totdeauna. Iosif : Iartă-mă, Marie, fecioară plină de har. De azi înainte mă vei urma și te voi păzi de rău. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ales pe mine să fiu alături de tine. Povestitorul : Timpul trecu. Augustus, împăratul roman din acea vreme, a emis un decret prin care toți oamenii trebuiau să se întoarcă la locurile unde s-au născut în vederea realizării unui recensământ. Iosif si Maria aveau să ajungă la Betleem. Pe atunci
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nici un adăpost ! E foarte aglomerat, e plin de lume. Dar știu eu, undeva, o peștera unde veți putea sta în noaptea asta și unde să nu vă fie frig. Hai, veniți, veniți cu mine ! Actul III Îngerul Gavril și păstorii Povestitorul: Pe timpurile acelea vechi, în preajma Betleemului se aflau pășuni întinse. În noaptea aceea, câțiva păstori stăteau de veghe lângă turmele lor de oi. Îngerul apăru dintr-o dată, înfricoșându-i pe aceștia de moarte. Îngerul : Nu vă temeți, nu vă temeți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vorbit. Păstor 3 : Steaua de pe cer ne va călăuzi spre iesle... (Scena este luminată puternic de o stea. Păstorii merg spre cealaltă parte a scenei unde se află Iosif, Maria și Pruncul Isus înfășat) Actul IV Iosif, Maria si păstorii Povestitorul: După cum vedeți, Dumnezeu a trimis vestea nașterii lui Isus Hristos unor păstori iar ca loc de naștere a ales o peșteră modestă, nu un palat. Iosif : De ce-ați venit aici, acum ? Păstor 2 : Ni s-a spus că-n seara
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
drag ! Păstor 2 : Noi n-avem daruri sa-ți dăm, pentru că suntem săraci, dar iată cum a venit Domnul, într-o iesle la fel de săracă. Păstor 3 : În schimb, Te vom purta în inimă toată viața și Te vom iubi mereu. Povestitorul : Păstorii s-au întors la turmele lor, slăvind si lăudând pe Domnul pentru toate câte le-au văzut și auzit așa cum le vestise îngerul. In tot acest timp, trei crai veneau de la răsărit îndemnați de aceeași stea ... . (ies cu toții) Actul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să mă închin Lui. Magul Gașpar : Dacă urmărim steaua aceasta ne va îndruma spre un orășel mic, Betleem. Magul Melchior : Să ne grăbim, precis a aflat Irod că am trecut granițele țării lui. Actul VI Irod, sfătuitorii lui Irod, Magii Povestitorul : În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Aflând de la magi că la Betleem s-a născut un Fiu de Împărat își puse în minte să omoare Pruncul de teamă ca nu cumva să-i ocupe tronul atunci când va crește mare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Irod (încet, pentru sine) : Un împărat în țara mea? Hm, oare ce să fie? (tare) - Mergeți cu bine, iar de-L veți găsi, veniți și-mi spuneți și mie, să merg să mă închin Lui! (ies magii, apoi ceilalți ; rămâne povestitorul) Povestitorul : Magii îl ascultară deși au înțeles ce punea la cale Irod. Porniră la drum, călăuziți de stea. In cele din urmă steaua se opri deasupra peșterii unde se afla Pruncul, spre marea lor bucurie... . Actul VII Fecioara, Iosif, Magii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
încet, pentru sine) : Un împărat în țara mea? Hm, oare ce să fie? (tare) - Mergeți cu bine, iar de-L veți găsi, veniți și-mi spuneți și mie, să merg să mă închin Lui! (ies magii, apoi ceilalți ; rămâne povestitorul) Povestitorul : Magii îl ascultară deși au înțeles ce punea la cale Irod. Porniră la drum, călăuziți de stea. In cele din urmă steaua se opri deasupra peșterii unde se afla Pruncul, spre marea lor bucurie... . Actul VII Fecioara, Iosif, Magii M.
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
inimă, pentru Împăratul lumii! (îngenunchează) M. M. : Tămâie să-I dăm și pe genunchi Lui să nenchinăm! (îngenunchează) Toți magii: “Dumnezeu este virtutea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu” - zice un psalm al acestei țări binecuvântate. Să ne încredem Lui! Povestitorul: Care credeți că este cadoul lui Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-și atunci viața și cel care a avut în grijă construirea sa. Totul pare lipsit de sens, câtă vreme întâmplarea e străină sau potrivnică voinței omenești.<ref id="127">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 96-97.</ref> Numai că spusele povestitorului ne fac atenți, în cele din urmă, la cu totul altceva: Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele nostru, asemeni unui mormânt deschis, se întindea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
seama de efortul acelui om, ca un semn din eter. Ceea ce a așteptat ani de-a rândul, întreaga viață, pare să se arate în ultima clipă. Sau, probabil, doar un semn, sesizat de vederea sa tot mai slabă. Imediat însă povestitorul lasă în urmă vagul acestei apariții: „Numai că nu apucă să trăiască mult.“ Înainte de a-și da sufletul, întreabă paznicul de ce nu a mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acele minunate și luminate zile și nopți de inimă bună! Să ne mai dea Dumnezeu, mulți ani, și multe sfârșituri de vară șinceputuri de toamnă, din astea! Să ne mai dea, bunul Dumnezeu, dragă! Și, din colțul ochiului drept, al povestitorului, urmăresc ivirea unei lacrime, care, nu știu de ce, mi se pare, că, prinde a se desprinde, și se rupe, cu atâta tristețe, și cu atâta Încetineală, parcă, dintr-un lanț de argint, pe care-l bănuiesc, În izvorul de dincolo de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mine, Enăchescu, "prenomen", numele de botez, cum ar fi, Sterie ― și aici își îngroșă glasul, iar după o pauză scurtă, care nouă, însă, ni s-a părut uriașă: ...și "cognomen", adică porecla, cum ar fi Barosanul! Era cel mai bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispuneau, oricât de amărât ai fi fost. Lecțiile lui, cele mai bune lecții pe care le-am primit ca elev, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și volatilitatea politică. În deghizamentul de bandă desenată, doar în aparență inocent, se ghicește profilul unui spațiu disputat între fanatismul revoluționar și politica dictaturii militare și a crimei de stat. L’Île noire este un tur de forță al unui povestitor care împrumută de la contemporanii săi elementele dinamicii narative de factură cinematografică. Confruntarea dintre Tintin și organizația animată de diabolicul Müller este afină, ca tematică și punere în scenă, cu ficțiunile cinematografice ale primului Hitchcock, cel din 39 steps ori The
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a unei minți intoxicate de LSD și grafismul obsesional al unei pânze de Piranesi. În spațiul intim și poesc al casei naratorului, vizita eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de fărâmițate ar fi fost. Dacă spărgeai o oală în bucățele și-o puneai într-un sac, el o pipăia și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul cu un pește spadă în Oceanul Fanteziei, fie prin suflul exploziei unei grenade în primul război mondial, alături de generalul Dragalina, prietenul său. Desigur, pentru ascultătorul vrăjit de povestire faptul că
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să-mi spuneți și mie ce s-a întâmplat, stimați tovarăși?". Una dintre fete a început să râdă: Aide nu vrea să se mărite cu Gelu". În clipa aceea, Aide a sărit printre bănci, a aruncat o privire ucigașă spre povestitor și a părăsit sala de curs. Profesorul a așteptat să se potolească furtuna și și-a expus cursul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu s-a mai plimbat prin sala de curs, cuvintele lui nu mai aveau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu o femeie la braț, își aduce aminte de serile când se plimbau ei doi pe străzile Bucureștiului, în așteptarea celor două fete, Alex este un bun povestitor, a fascinat-o cu felul lui de a privi viața, vorbele lui erau cumva parfumate, în prezența lui se simțea stânjenită, luni și ani nu a vrut să recunoască că s-a îndrăgostit de el, o știa pe Zinzin legată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mea? Pentru că noi tot prin cuvinte înțelegem Ordinea, dar altfel; debusolați, o pregătim... Se vorbește, de la un timp, că Magistratul ar fi cunoscut-o bine pe Caravella, cândva. Înainte de statornicirea ei în Stațiune. Și că se purtase ca un porc; povestitorii au amplificat: a ieșit „porc de câine”. Actorul folosește un termen nerușinat. Pe scurt: De mult, cu vreo zece ani în urmă, pe vremea când Caravella nu avea decât optsprezece și toată lumea îi spunea pe numele ei adevărat, Magistratul, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și-i veneau în minte tot felul de impresii din trecut. Până târziu nu a putut să doarmă, se gândea ce va fi de acum încolo. Dar nimeni nu știa, nici el, nici fata și nici regina. Din păcate nici povestitorul nu știe mai mult că v-ar povesti mai departe întâmplările ce au urmat. Imaginați-vă voi ce sfârșit doriți acestei povești și să presupunem că așa se termină povestea, cum vreți voi. În grădina lui Verde Împărat Când a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
alea. Și Băselu vrea și el. Gore ciocnește halba de-a lui Gicu. Pe Argeș În jos, pe un mal frumos. Mă, povestești ca la gura sobei, mult Îmi place, ai o limba dulce, Sandule, tu trebuia să te faci povestitor cu carte de muncă. Ia mai zi, că zici bine... Sandu Își mai toarnă un pahar și Îl salută pe unul care tocmai s-a așezat la altă masă. Apoi revine la povestea lui. Da, și așa... Udrea era În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
s-a întâmplat", când știe că acest lucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viața unui întreg popor, și că există deci mii de martori care vor prețui în inima lor adevărul celor spuse de el. De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici un merit de pus în lumină într-o astfel de întreprindere dacă întâmplarea nu l-ar fi ajutat să culeagă un anumit număr de mărturii și dacă, prin forța lucrurilor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mărturii și dacă, prin forța lucrurilor, n-ar fi fost amestecat în tot ceea ce speră el să vă expună. Este tocmai ceea ce îl îndreptățește să facă operă de istoric. Bineînțeles, un istoric, chiar dacă e un amator, are totdeauna și documente. Povestitorul acestei istorii le are deci și el pe ale sale: mărturia sa mai întâi, a altora mai apoi, pentru că, prin rolul său, el a ajuns să culeagă destăinuirile tuturor personajelor acestei cronici și, în ultimul rând, textele care până la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]