2,533 matches
-
Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-au închis la ocna Telega. Ploieștenii, în masă, cu femeile și copiii în căruțe, au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
un puternic centru comercial și și-a păstrat acest caracter în întreg secolul trecut și în cel actual. În cadrul comerțului, locul principal l-a ocupat, multă vreme, cel cu băuturi. Hanurile și cârciumile au fost primele și cele mai vechi prăvălii ale orașului, unele dintre ele, ca hanul Călugărului, funcționând mai bine de un secol și jumătate. Statistica din 1880 dădea cifra de 448 cârciumi și 33 rachieri. În realitate, acesta era numărul celor ocupați în ramură, numărul cârciumilor nedepășind atunci
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
poate spune și piața afectată, care la început a fost "de la persoană particulară la persoană particulară" (""Consumer-To-Consumer"" sau "C2C"), au devenit din ce în ce mai mult o platformă "de la comerciant la persoană particulară" (""Business-to-Consumer"" sau "B2C"), altfel spus, a evoluat de la talcioc la prăvălie, deoarece pe lângă persoanele particulare, care de obicei vând obiecte mai mult sau mai puțin uzate, acum mai există și foarte mulți comercianți profesioniști cu articole în stare nouă cu garanție. Lista companiilor achiziționate de eBay este lungă. Iată câteva exemple
EBay () [Corola-website/Science/309050_a_310379]
-
de rugbist. A fost singurul actor român care s-a dedicat în totalitate filmului. s-a născut la Ciucur, în Tighina, pe atunci parte a României. A copilărit la Constanța, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat ""o lungă caravană de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar"" până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit, pentru că a avut de ales între
Ilarion Ciobanu () [Corola-website/Science/309224_a_310553]
-
anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoț și împrumut de bani. Marmorosch își începuse activitatea de zaraf și cămătar în anul 1848 în București, într-o casă dintr-un șir de mici prăvălii din străzile Băcani și Blănari. Până în anul 1857, J. Marmorosch colaborase strâns cu cumnatul său Jacob Löbel, cel care, în 1865, a reușit să convingă conducerea Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol (controlată de capitalul englez și francez) să înființeze o
Mauriciu Blank () [Corola-website/Science/309240_a_310569]
-
redus despre adolescenți, "The Cry Baby Killer" în 1958, unde a avut un rol principal. În următorii zece ani Nicholson a colaborat frecvent cu producătorul filmului, Roger Corman. Corman a lucrat cu Nicholson la câteva producții, cea mai notabilă fiind "Prăvălia groazei" unde Nicholson interpretează rolul unui pacient dental sadomasochist. De asemenea, cei doi au colaborat și la "Corbul", "The Terror" și "The St. Valentine's Day Massacre". Nicholson a lucrat constant și cu regizorul Monte Hellman, cele mai notabile filme
Jack Nicholson () [Corola-website/Science/308843_a_310172]
-
secolului XX. Coco - un pseudonim pe care l-a adoptat mai târziu și pe care l-a transformat într-o marcă - a crescut într-un orfelinat, unde a luat și lecții de cusut. În 1910 își deschisese deja o mică prăvălie, unde vindea pălării create de ea, iar succesul a fost rapid. Peste zece ani pusese bazele unui veritabil imperiu al modei, care includea un atelier de croitorie, o fabrică de textile și mai ales o gamă de parfumuri, între care
Chanel () [Corola-website/Science/308921_a_310250]
-
se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805 îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabilește definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
de pământ. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 de femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, agent sanitar, 8 cârciumi, o duzină de prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică și aflat permanent sub
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
în decurs de 4 ani pregătea maiștri cu specializările: lăcătuș, tâmplar, rotar, botnar, strungar, turnător; două biserici; două mori cu valțuri; o oloiniță; un cămin cultural în care se afla "Marele Mut" (cinematograful nesonorizat); o cooperativă comercială "Agro"; mai multe prăvălii particulare; o farmacie; o haltă a căii ferate; o primărie; un post de jandarmi; o percepție; o frizerie; o popotă; o croitorie; o cizmărie; o măcelări;, o batoză; două tractoare "Fordson" și o limuzină particulară. Deasemenea în sat era cantonat
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari. Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste 2800 de persoane, iar aici funcționau: o biserică, o școală, o stație poștală și câteva prăvălii. În apropierea localității se află o prisacă, o livadă și o podgorie. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. În 1919 se deschide prima școală de VII clase cu predare în limba română. În 1924 funcția
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin Vodă s.a. În podgoriile
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
de sticlă. În anul 1838 Hanul Câmpineanu a suferit câteva avarii majore din cauza cutremurului și a fost în parte renovat construindu-se o intrare din strada Doamnei nr.4, aceasta permițând întoarcerea trăsurilor cu mușterii. Aceștia traversau o zonă cu prăvălii de lux, proprietatea lui M. Macca, învecinate cu hanul cu acces numai din Calea Victoriei. M. Macca era ginerele lui P. Serafin, căsătorit cu Anastasia Serafin. După anul 1846 construcția suferă modificări spre strada Eugeniu Carada, colț cu Lipscani. La 9
Pasajul Macca-Villacrosse () [Corola-website/Science/306016_a_307345]
-
domnitor, Radu Șerban, preferă Târgoviște ca cetate de scaun dar nu neglijează Bucureștiul și construiește în 1631 podul Șerban-Vodă, amenajează heleșteul Șerban-Vodă (astăzi parcul Carol). Radu Mihnea ridică mănăstirea Radu-Vodă care deținea câteva mahalale și în jurul căreia se grupează câteva prăvălii. Locuitorii mahalalelor sunt scutiți de dări cu condiția ca aceștia să lucreze numai pentru mănăstire. În timpul domniei lui Matei Basarab, Bucureștiul se bucură de prosperitate; se reface Curtea domnească cu mult bun gust, se ridică mănăstirea Târnov în locul unei biserici
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
lucrări edilitar-urbanistice: pavarea cu piatră a celor patru drumuri principale ale orașului (Podul Târgului de Afară, Podul Mogoșoaiei, Podul Calicilor și Podul Șerban Vodă), construirea de palate, biserici, cazărmi etc. În 1824, în București sunt menționate în documente 1.515 prăvălii din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă” .<br> Domnitorul Ghica este înlăturat iar la 16 mai 1828 trupe rusești conduse de generalul Roth intră în Capitală; potrivit Tratatului de la Adrianopol, principatele dunărene rămân drept
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
locuitori, dintre care 1046 sârbi, iar români doar 491 (ceva maghiari și alți). Satul are, în momentul de față, toate străzile asfaltate, trotuarele din beton, stațiune sanitară (cu medic, dentist, farmacie), poștă (cu centrală telefonică digitală), moară, pescărie, mai multe prăvălii, școală cu opt clase (în limba română doar patru clase), activitate culturală bogată, dar și mari succese ale fotbaliștilor,etc. A mai existat în sat o cărămidărie și o cunoscută fabrică de pluguri (Krischman). Românii sărcienți au avut cor încă
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
amintim că are o stradă lungă ce duce spre Timiș și patru perpendiculare care, cu cât se merge spre sud, se scurtează. În sat au existat patru cișmele, una în Socacul al mare, în fața locuinței preotului Gherasim Andru , alta în fața prăvăliei lu Nucu, între strada a doua și a treia, una în colț la Pătru Moarcea și a patea în Cărtiz. Acum există una, în strada a treia. Au existat și două fântâni pentru adăpatul vitelor. Una a fost în vale
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
duminile, cum a luat-o de acasă și până la „Uniune”, în drum i s-a alăturat și Tucu Iambor, în acordurile violinei și clarinetului care au răsunat peste sat, au anunțat că începe jocul. În sat au mai existat două prăvălii, la Nucu și după război la Iancu Ștainăr (în fosta prăvălie a lui Sotrel) ca mai târziu să se deschiă și altele. Au existat și două cafenele, la Boabe și Ciaica Covaciu unde a funcționat și o covăcie (fierărie). O
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
drum i s-a alăturat și Tucu Iambor, în acordurile violinei și clarinetului care au răsunat peste sat, au anunțat că începe jocul. În sat au mai existat două prăvălii, la Nucu și după război la Iancu Ștainăr (în fosta prăvălie a lui Sotrel) ca mai târziu să se deschiă și altele. Au existat și două cafenele, la Boabe și Ciaica Covaciu unde a funcționat și o covăcie (fierărie). O cafenea care s-a aflat chiar pe punctul de despărțire a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în parcul casei de o frumusețe rară, a făcut fotografii calitative care se mai află și astăzi în unele case ale sărcienilor. S-a întrodus și gazul natural. În sat există o infirmierie cu medic, stomatolog și farmacie, serviciu poștal, prăvălii, brutărie și cafenele. Mai există și apeduct. Moara cu vapori de apă a lui Maroc, înființată în 1889, își continuă activitatea, tot în posesie privată, iar fosta Cooperativă agricolă „Zelengora” la fel este privatizată. Izlazul și Bara afundă care s-
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
germane, apoi de la radio și mai pe urmă și de la vreun compatriot consătean de-ai noștri, neamț, întors de pe frontul din Bosna în concediu, sau din scrisorile cenzurate ale soldaților din Warmacht trimise de pe front. Dânsa se reținea puțin în prăvălia lui Sotrel, acel manșaft care în prima zi de eliberare, adică de la sosirea unităților Armatei roșii, a fost executat de „eliberatorii” noștri ruși -cerând vro marfă rară pe timpurile acelea pe care Sotrel, comerciant viclean, le ținea pentru clienți aleși
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Se auzeau împușcături în mai multe zone ale orașului. Nimeni nu are curajul să preia funcția de ban al Craiovei de teama haiducilor. Se instalează haosul, profitînd de prezența haiducilor, mulți hoți se dau drept haiduci și pradă magazinele și prăvăliile de tot felul din centru, tarabele negustorilor sînt răsturnate, mulți boieri fug din oraș. A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească Oltenia cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaționale. S-
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a vrut sau nu a putut să-i prindă, dacă a fost implicat în masacrarea garnizoanei austriece și dacă a jefuit și atelierele meșteșugarilor din centru. Mulți au susținut că, în acele zile, ar fi jefuit și multe ateliere și prăvălii. După cîteva luni, a fost înlocuit de boieri și a luat iar drumul codrului. Poate paradoxal, fără sistem legislativ dar și fără tributuri și taxe plătite turcilor, austriecilor sau fanarioților de la București, viața majorității populației s-a îmbunătățit, astfel se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
unei perioade de liniște în țările române. Craiova cunoaște creșteri economice importante iar Regulamentul Organic, deși în esență o constituție aristrocrată, a facilitat comerțul și dezvoltarea atelierelor și micilor întreprinderi. Existau în Craiova în 1832 un număr de 595 de prăvălii, "din care 197 de lemn și 398 de zid". Prima armată românească modernă, se organizează la Craiova în 1830. Avea 4 500 de panduri, împărțiți în 9 unități de cavalerie "grea", fiecare pandur dispunînd de: "uniformă, un cal, o pușcă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
mijloc, căscioara și casa mare de-o parte și de alta, iar cămara, având și o intrare separată, se afla în continuarea căscioarei. În Brașov, atelierele și bucătăriile au fost mutate către fundul curții și la etaj, înspre stradă existând prăvălia de desfacere a mărfurilor. În prima jumătate a sec. al XIX-lea începe să fie folosită cărămida ca material de bază în construcții. Anterior, doar cetatea Brașovului avea case durate din piatră, în urma unei hotărâri a conducerii, ulterioare incendiului din
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]