4,908 matches
-
elogii măsurate și de unele rezerve critice. K. propune și o periodizare a istoriei culturii noastre, care atestă aceeași clarviziune în surprinderea căilor de dezvoltare a civilizației românești. K. nu s-a considerat scriitor; el însuși nu părea a-și prețui scrierile literare. Nu i-a lipsit însă talentul, iar paginile rămase, multe tipărite postum, dezvăluie, dacă nu opere de mare valoare, prețioase contribuții de pionierat. Că avea un stil format, subtil adesea, o dovedește încă din timpul studiilor la Lunéville
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
inimei. Intenția autorului era, după cum se deduce din primul capitol, de a scrie un roman cu intrigă amoroasă, dar cu foarte evident caracter politic și social. Pregătirea acțiunii e făcută cu minuție, după modelul romanelor lui Balzac, scriitor cu deosebire prețuit de K., din care a și tradus câteva fragmente (din Physiologie du mariage). În afara conturării intrigii sentimentale, capitolul inițial cuprinde expunerea unor idei politice și naționale, fie ilustrate de eroi (Stihescu, mic proprietar, păstrător al spiritului național, anticosmopolit), fie prezentate
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
că nu În timp ce avea loc. Dar Îmi plăcea cînd lua sfîrșit. Și Îmi place și acum cînd privesc Înapoi. Dincolo de multele părți oribile ale PMS-ului, dacă Îmi ascultam sufletul și corpul găseam o parte bună a acestei situații rele. Prețuiam faptul că aveam o asemenea forță necontrolată care Îmi lovea corpul În fiecare lună și care mă făcea mai umilă și mă plasa pe o cale spirituală lunară. Sufletul meu Îmi vorbea. Aceasta nu era de fapt persoana mea. Nu
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de a abandona regionalismul tematic și lingvistic într-un moment în care acesta era încurajat și prețuit. SCRIERI: Japonia, Lugoj, 1905; În vraja trecutului, Lugoj, 1908; Din vremuri de mărire, I, Vălenii de Munte, 1910; Blăstăm de mamă. Domnișoara Marta, Arad, 1916; ed. 2, București, 1942; De-ale vieții..., Lugoj, 1919; Fata vornicului Oană, București, 1929; ed.
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
În același timp originalitatea istorică a paradigmei pe care o trăim este logica pe care ea se fundamentează, care nu mai este o logică dualistă (logica lui Ares), ci una care ia În calcul prezența observatorului, alterantă și alterată, care prețuiește indecidabilele și vede lumea ca o rețea de obiecte imposibil de descris În propoziții cu certă valoare de adevăr. Discursul larg al criticii literare (și mai ales al teoriilor receptării) este de mult conștient de relația de permanentă devenire și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
perfecționată, calculată etc. Imaginile sunt la rândul lor brute, neutre, polarizate, concepționale, intensive și plastice. În posteritate, prin La Science de la littérature, D. avea să atragă atenția unor René Wellek, Pierre Moreau și Guy Michaud. În orizont național, l-au prețuit în special Tudor Vianu și Șerban Cioculescu; îi fuseseră studenți E. Lovinescu, G. Călinescu, Vladimir Streinu și alții. În deceniile din urmă, e de observat tendința considerării lui ca întemeietor în materie de teorie literară și estetică. Pledoaria contemporanului său
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
degete de aur (I-IV, 1932-1936) e construit pe fundal autobiografic. Recenzând romanul, Șerban Cioculescu regreta, cu maliție, că degetele nu i-au fost tăiate autorului din leagăn. Ideea autonomiei esteticului, adică ideea despre dreptul creației estetice de a fi prețuită în ea însăși, fără raportare la o valoare de alt ordin, este principiul care asigură d-lui Dragomirescu posibilitatea de a fixa un tip nou în cultura românească. Față de o artă autonomă, devenea posibilă o critică autonomă, o critică guvernată
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
afective generate de schimbarea mediului social. Gustul lui D.-G. în poezie e, totuși, incert, fapt ușor de observat îndeosebi în studiul despre Vlahuță (A. Vlahuță, 1890). Atras de versificarea retorică și discursivă a unor idealuri sociale pe care le prețuia, el exaltă calitatea unor pastișe epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
lui F. - al treilea din cei cinci copii ai Mariei (n. Hrisoscoleo) și ai clucerului Constantin Facă - erau boieri de condiție mijlocie. Se instruiește în limba greacă, acasă și, probabil, la Academia din București. Melancolic, spiritual, fără a fi exuberant, prețuind vorba de duh, găsea adesea în ceață veselă a lui Anton Pann un bun prilej de destindere. Se apropie și de I. Heliade-Rădulescu, mai ales că devine membru al Societății Filarmonice. Om cu inclinații liberale, simpatizează cu opoziția, ajungând chiar
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
se vede pe sine, în antiteză cu Doamna Bovary, ca o făptură urâtă, nevoită să-și îngrijească bunica paralizată, dar salvată de un misterios bărbat, care, printr-un gest de duioșie, a învățat-o să se cunoască și să se prețuiască (Madrigal, în volumul Migrații, 1971); Marta - soția inteligentă a unui Alexandru trândav, îndrăgostită cu „ură duioasă” de un Tudor, medic ce ratează descoperirea unui leac miraculos -, femeie ce își construiește „ipocrizia cu luciditate” (Masa zarafului, 1972); Dora - ce înțelege să
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în lanț pornește de aici. Gelia trece prin copilărie afectată de nepăsarea ce i se arată și suferind pentru distanța ridicată de un părinte despre care știe totuși prea puțin; va căuta în timp să-l înțeleagă și să-l prețuiască; din „pânda” reciprocă, de durată, a celor doi, Antim cel mizantrop, ursuz și sceptic, și copilandra tandră, însușindu-și viclean și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
se remarcă versiunile la Miorița, Inelul și năframa, Soarele și luna. Cărțile și revistele trimise de Astra i-au servit la întocmirea repertoriului publicat în revista lui C. Diaconovici, care i-a acordat lui F. locul cuvenit în enciclopedia sa, prețuindu-i activitatea de „traducător de balade și poezii românești în limba germană, prin a căror publicare în revistele literare cele mai răspândite germane a contribuit mult la lățirea creațiilor poetice românești între germani”. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 426; Heinz
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
șase ani, i-a spus unui agent sub acoperire al FBI următoarele: „Nu aveam probleme cu banii. Am hotărât doar că nu mai vreau ca niciodată să mă gândesc de unde voi face rost de următorul dolar. Nu sunt împotriva Americii. Prețuiesc steagul la fel de mult ca oricare altă persoană”. Defense Security Service, Recent Espionage Cases, p. 22. 31. Totuși, se pare că Hanssen nu fusese motivat nici de lăcomie. El susține, într-un mesaj, că a început să admire serviciile secrete sovietice
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească memoria. Plecând din acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia în roșu
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atât vii, cât și morți, sunt amintiți și foarte prezenți. Augustin a prețuit mult prietenia, așa cum confirmă și epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea e ritmată de etapele vieții omenești, dar e greu de stabilit dacă fiecăreia dintre ele îi corespunde un grup de cărți, așa cum cred unii (câte trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și subliniază cât de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sunt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1991. Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius împreună cu câțiva din protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, așa cum am spus mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar în prefața manualului. E vorba de Regulile simple ale legii divine (Instituta regularia divinae legis), adică o introducere metodică în Sfânta Scriptură, răspândită și cu titlul de Părțile legii divine (De partibus divinae legis). Stilul manualului a fost foarte prețuit în trecut (a fost comparat chiar cu cel al lui Tacit!) pentru că ar avea încă forța tradiției culturale clasice; astfel de judecăți trebuie să se sprijine însă pe o confruntare punctuală a textelor. Conținutul operei se poate divide în două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
risipit (unele au ajuns în biblioteca Palatului Laterano, la Roma). Nu e nici o îndoială că monahii s-au dedicat cu multă sârguință muncii de copiere și de corectare a codexurilor vechi și că această activitate, la început, a fost foarte prețuită de Cassiodor, însă așezământul de la Vivarium nu a constituit din acest punct de vedere o mare noutate, pentru că această practică era constantă în toate mănăstirile latine care au fost patronate de mari literați precum Ieronim, Rufinus sau Augustin. Deși era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fusese senator, unul din strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau viață de călugărițe probabil în casa paternă; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gândim că în familia sa era prețuită cultura greacă. A făcut și el carieră politică sub bizantini, așa cum se întâmpla de obicei cu descendenții unor familii nobile: înainte de 573, era prefect de Roma, cea mai înaltă funcție civilă. Însă la puțin timp după ce a împlinit treizeci de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare din acea vreme, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Astfel, Venantius s-a stabilit întâi la Metz și apoi la Paris, dedicându-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, iar în activitatea sa a îmbinat poezia profană cu poezia religioasă. Dar din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă care întemeiase și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
515, a dus viață de călugăr în Palestina de unde a plecat apoi în Galicia și a devenit stareț al mănăstirii din Dumio în jurul anului 550; este episcop de Bracara între 556 și 580. Grigorie de Tours și Venantius Fortunatus îl prețuiau pentru cultura lui, ilustrată și de numeroasele sale opere care sunt dovada unor preocupări diverse, fără să fie însă îndeajuns de originale. Aceste scrieri, fără mare valoare literară, sunt centrate în special pe probleme de asceză și morală. În ce privește morala
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ariană incendiindu-le biserica, ci, dezvoltând tezele cristologice ale antiohienilor - care, pentru a apăra integritatea naturii umane în Cristos, subliniau distincția dintre Fiul lui Dumnezeu și omul Isus - a negat Fecioarei Maria titlul de Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, foarte prețuit de credincioșii din Constantinopol și, de altfel, solid atestat deja în tradiția teologică. Chiril l-a atacat întâi într-o scrisoare trimisă călugărilor din Egipt, apoi în epistola sărbătorească din 429 (pentru aceste scrieri cf. mai jos), pentru a se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-o ființă umană), dar fără a înceta să fie Logos; concepția sa ontologică despre mântuire presupune o identitate de natură între Cristos, Dumnezeu și ființele umane. Doar această condiție permite Logosului să-și exercite funcția sa sacerdotală atât de prețuită de Chiril; în timp ce, din perspectivă antiohiană, sacerdoțiul cade în seama ființei umane asumate de către Logos. Sigur, în raport cu forma pe care cristologia logos/sarx o avea la Apolinarie unde Logosul, în cadrul compusului uman, exercită funcția de suflet, Chiril afirmă în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În răspunsul său, Proclus evită să-l menționeze pe Teodor ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care îndeamnă la apărarea credinței, a speranței și a carității, superioare celor patru virtuți prețuite de păgâni (dreptatea, prudența, cumpătarea, tăria morală), Proclus trece la expunerea cristologică. El reamintește că expresia lui Ioan „Și Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un om perfect (teză antiohiană), însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]