2,586 matches
-
Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsim pământ, răspunse Miti Matái senin. Singură armă împotriva nenorociților ăstora de viermi este aerul. Trebuie să tragem navă pe uscat patruzeci și opt de ore, căci altfel o să ne tragă ei pe noi la fund. Și există pământ prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță de umor. Dacă nu-l găsim în cel mai scurt timp, o să ne trezim cu fundul în apă. Din acel moment, chiar și ultimul om de pe vas își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
multe ori. În plus, simt că nu iar păsa prea mult dacă nu ne-am mai vedea vreodată... de altfel, și-așa nu prea avem de-a face pentru că ei îi convine să fie singură și independentă, fără altcineva prin preajmă... și știu că n-ar vrea ca eu să mă gîndesc la viitorul meu și s-o includ în peisajul acestui viitor, sau măcar să sper că ar fi ceva frumos între noi, ceva adevărat și deosebit... Poate că n-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vreau să vă judec. Spuneam la Începutul acestor rînduri că indecizia trecută și prezentă ne apropie absențele. Fiecare trăiește cum poate; unul căutînd să-și Însoțească ciclic absența cu alte absențe mai hilare decît cea pe care o are În preajmă, celălalt contemplînd cu Înduioșare zbaterea primului. Dar unul minte prea mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În șir aveau succes la fete, era pur și simplu pentru că doar ei Îndrăzneau să le agațe. Observă de altfel că Pelé, Wilmart și chiar Brasseur se abțineau să-i lovească ori să-i umilească pe cei mici atunci când În preajmă se afla vreo fată. Începând dintr-a opta, elevii se puteau Înscrie la cine-club. Spectacolele aveau loc joi seara, În sala de festivități a internatului de băieți; veneau și fetele. Într-o seară de decembrie, Înainte de proiecția filmului Nosferatu, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la tot ce ne-nconjoară, băgăm În seamă prea puțin tumultul interior al neființelor din preajmă. Ce facem, bunăoară, cu un televizor care, după ani de zile În care ne-a reprodus cu fidelitate prea Îndepărtata lume, Își pierde la un moment dat calitățile? Îl tratăm mai rău ca pe un câine, aruncându-l În spatele blocului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În înaintarea lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ocazia (ce nu le e dată prea des celor de teapa lui!) de a se da la ființa asta tânără și cu siguranță neexperimentată și de a se folosi de ea în scopuri egoiste. Nu se zărește nici un tutore prin preajmă, deci totul e permis, poți să‑i dai fetei o lecție; cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească în fața unei persoane cu autoritate. Persoana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o singură excepție: primăvara, adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de hrană. Grupul caută o albie cu apă mai multă, altfel operația de înecare s‑ar prelungi la nesfârșit. Și cine știe dacă pisica o să coopereze. Sophie are un păr lung, blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și cerul. Hans adulmecă curenții care circulă pe‑aici prin preajmă, de la unul la celălalt și de la celălalt înapoi la cel de la care a plecat. Ce circulă, de fapt? Persoanele respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oricând dacă ai voință. Individul contează întotdeauna. Mamei îi e dor de cuvintele, faptele și realizările bărbatului mort, pe care uneori i‑ar plăcea să‑l aibă lângă ea în pat și pe care și l‑ar dori întotdeauna prin preajmă ca s‑o ajute cu educația unicului lor fiu. E greu în ziua de azi, Hansi (așa‑l chema pe soțul ei). Bietele tale oase chinuite nu știu că mai există și o altă greutate decât cea fizică. Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a fi Împroșcat de mireasma lui banală. Dar, o spun din nou, poate că uneori se Întâmpla altfel. CAPITOLUL VI. ÎN CARE, DE 1 MAI, TOTUL RISCĂ SĂ DEVINĂ ROMÂNESC, PREA ROMÂNESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fascinația față de virilitatea lui Leac m-a Îndemnat să intru În Celebrul animal? Aveam nevoie de o asemenea companie. Mă lipisem de el, mă cam lua cu el pretutindeni, eu mă duceam fiindcă mai Întotdeauna se găseau și femei prin preajmă. Leac, deși nu bănuia gravitatea situației, știa totuși că-s singur și nefutut, așa că se străduia să-mi găsească ceva. M-a dus o dată pe ștrand, zicea că știe una tocmai potrivită pentru mine. Mi-era teamă de o langoșereasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s sau din garajul lui Leac, unde ne adunam de obicei. Au și un câine, un boxer cam tâmpițel, seamănă leit cu primul logo al Celebrului animal. Farmecul discret al burgheziei, ce mai! Nu ne strica s-o avem prin preajmă pe Cristina. Citea mult, cred că mai mult decât Cătă. Lucra și ea În librărie, așa că era la zi. Ne recomanda și nouă câte ceva, din când În când. Au fost câteva titluri care ne-au mișcat, ba chiar au influențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toți la verificat viziunile lui Alexi, să punem mâna și să urlăm ESTE! Sau, după cum presupunea voluntarul american de multe ori, NU ESTE! Alexi, cum spuneam, era cel mai insistent, se lipea la dans de toate câte-i erau prin preajmă, se bâțâia ridicol, deși era negru habar n-avea să danseze. Și nici nu prea obținea rezultate cu mișcările-i languroase, era el exotic până la un moment dat, Însă... Nici măcar În grupul de fete care ne Însoțea de obicei, fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne uităm În gurile lor căscate. Poate că de asta n-a prea ieșit Celebrul animal din Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin preajmă după ce amplasam vreo bombă, ca să vedem carnea sfârtecată, ca să auzim vaietele. Cine știe? La câtă scârbă și mizantropie ne-am permis să acumulăm la un moment dat, nu cred că ipoteza-i exagerată. Dar noi eram, cică, artiști! În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
venise În Arad, Însoțit de un alai de iepurași, ca să-și lanseze un volum de povestiri; la lansarea de la Joy's n-a venit NIMENI, a fost de-a dreptul jenant, nici măcar iepurașele nu ne-au stat prea mult prin preajmă, nu păream solvabili nici măcar cultural. Oricum, Andreea 1-a cunoscut pe Lorin, ăsta a Încercat ceva-ceva, nu i-a ieșit, dar nici n-a uitat-o pe Andreea. După ce și-a dat cea mai lungă demisie din istoria literaturii, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a mutat În ea, dărâmând gardul ce-l despărțea de grădina noastră, asta ca să nu-l Înțelegem greșit. Așa că Andreea, Cristina și fetele ei au rămas În curtea noastră, copilele erau fericite, pentru noi era reconfortant să le avem În preajmă, a fost cea mai reușită vacanță a lor, cât mai rămăsese din ea. Apoi, când a Început școala, Cristina le-a Înscris la cea din comună, mult mai relaxată, cu frecvență redusă aș fi putut spune, Leac Încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie politicos. Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheia... speră ei. Nu mai știu de unde s-o pornesc. Ezit îndelung să mă apuc. N-am încredere în mine, n-am siguranță. Fără încredere, măcar pentru un timp, chiar iluzorie, nu merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și dânsa, obosise și el ? Nu îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată gândurile, pândise, să-l simtă cum bate aerul, undeva, prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru dânsa și nu le auzise. — Ai fost cuminte. Poți să te odihnești puțin, să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]