13,684 matches
-
în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul ei. Andrei îi citează mai frecvent decît Ecumenius pe exegeții care l-au precedat, și în special pe cei mai vechi, ca Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se lasă în voia unor lungi digresiuni cu conținut dogmatic și în ambele situații atacă origenismul, contestînd doctrina apocatastazei lansată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rodica Zafiu Cum se știe, în afara situațiilor gramaticalizate - cînd precedă infinitivul verbului (a cînta, a citi), sau cînd formează echivalentul cazului genitiv pentru anumite cuvinte cu restricții de flexiune ("casele a trei frați", "sensul a tot ce există") - , prepoziția a are în româna modernă un uz destul de limitat. În foarte
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
în Ll a "Epocii", și în al căror statut ambiguu, bivalent (S și V) prevalează valoarea verbală (semnificativ: "șîndemnul laț acțiune", "mobilizarea", "lupta" etc. specifice dictaturii comuniste): înflorirea< a înflori sporirea< a spori - căci să remarcăm și faptul că sunt precedate de pentru). Întâlnim - cum altfel! - și unul dintre cuvintele predilecte ale lui NC și care ar putea fi luat drept prototip, sau mostră sau stindard al Ll a "Epocii", în care lipsea totul, dar se afirma că (avem) totul. Cuvântul
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
și de cultură. Golescul ar fi cel dintîi dintre români care ar recunoaște acest adevăr și cel dintîi totodată ce ar combate temenelele spiritului, obișnuind cetățeanul să-și ție dreaptă șira spinării... * * * Sigur că jurnalul lui Dinicu Golescu a fost precedat de scrierile altui român, Spătarul Milescu, trimis între 1675-1678, la Peking într-o misiune diplomatică de țarul Aleksei Mihailovici. Prilej de a scrie, în limba rusă, "Itinerariul siberian" precum și "Descrierea Chinei". Este una din neșansele noastre de a-l avea
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
în sistemul de apărare 6 : 0. Joc de handbal bilateral cu respectarea regulilor învățate. 4. Volei Procedee tehnice folosite în atac: poziția fundamentală și deplasările specifice; pasa cu două mâini de sus, de pe loc; pasa cu două mâini de sus, precedată de deplasare și oprire; serviciul de jos din față sau din lateral. Procedee tehnice folosite în apărare: poziția fundamentală și deplasările specifice; preluarea mingii venită de la adversar, cu două mâini de sus; preluarea mingii venită de la adversar, cu două mâini
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Procedee tehnice folosite în apărare: poziția fundamentală și deplasările specifice; preluarea mingii venită de la adversar, cu două mâini de sus; preluarea mingii venită de la adversar, cu două mâini de jos. Acțiuni tactice folosite în atac: trecerea mingii în terenul advers precedată de minimum două lovituri. Acțiuni tactice folosite în apărare: așezare pe culoare. Joc bilateral: 1 x1 pe teren cu dimensiunile 3/3 m. 2 x 2 pe teren cu dimensiunile 3/4 m. Ramuri sportive alternative 1. Oina Procedee tehnice
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
1. Mersul mers cu variante; cu schimbări de direcții; în formații diferite; cu diferite poziții de brațe; cu purtare de obiecte. 2. Alergarea cu schimbări de direcție; pe perechi și în grup; cu purtări de obiecte; cu variații de ritm; precedată și urmată de alte deprinderi. 3. Sărituri sărituri succesive, pe loc și cu deplasare; sărituri peste obstacole; sărituri precedate și urmate de alte deprinderi. 4. Aruncarea și prinderea aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanță și la partener
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Acțiuni tactice folosite în apărare: marcajul adversarului fără minge; marcajul adversarului cu mingea; intercepția; așezarea în sistemul de apărare 6 : 0. Joc bilateral cu respectarea regulilor învățate. 4. Volei Procedee tehnice folosite în atac: pasa cu două mâini de sus, precedată de deplasare și oprire; pasa peste cap; serviciul de jos din față; serviciul de sus din față. Procedee tehnice folosite în apărare: deplasări specifice în poziție fundamentală; preluarea cu două mâini de jos, din serviciu. Acțiuni tactice folosite în atac
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
peste cap; serviciul de jos din față; serviciul de sus din față. Procedee tehnice folosite în apărare: deplasări specifice în poziție fundamentală; preluarea cu două mâini de jos, din serviciu. Acțiuni tactice folosite în atac: trecerea mingii în terenul advers precedată de 3 lovituri; dispunerea pe două linii în cadrul jocului 4 x 4 și rotație regulamentară. Acțiuni tactice folosite în atac: așezarea pe culoare cu dispunerea unui jucător în zona 3. -Joc bilateral: 3 x 3 pe teren cu dimensiunile 4
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
linii, creșterea vitezei de joc, menținerea legăturii între compartimente, etc. Acțiunea se reia mereu de la o poartă la cealaltă. 12.Menținerea posesiei mingii 5 la 5 cu marcaj om la om. Se dau sarcini de joc pentru elevii atacanți: pasă precedată de dribling, cu două atingeri de minge și apoi dintr-o singură atingere și pentru elevii apărători: deposedarea adversarului direct prin intercepție sau prin alunecare. 13.Exercițiu tehnico-tactic 4 la 4 în care patru elevi atacanți acționează împotriva a patru
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
de 5 ani. Evoluția limbajului este asemănătoare cu evoluția limbajului la copil (de la Început), fără aspecte particulare, fiind Însoțită uneori și de o evoluție favorabilă pe plan emoțional. Acest limbaj numit de Launey „limbaj embrionar” are anumite caracteristici: este frecvent precedat de ecolalie, fiind vorba de o repetiție pasivă a limbajului altuia, fără participare emoțională, fără schimbarea privirii. Uneori pe acești copii Îi atrag anumite zgomote, sunete (foșnetul hârtiei, curgerea apei). Refuză contactele fizice, Îi poate interesa doar o parte a
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
privată. Mai cunoscute sunt filipicele sale împotriva teatrului (de fapt, împotriva spectacolului) și Despre pallium (privind vestimentația feminină ori bărbătească, pallium-ul fiind o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării limbii de cult, dacă... sapi, dai de Tertullian. Puterea elementului latin a făcut să coexiste în vorbirea religioasă paralelisme ca "bunăvestire"/ "blagoveștenie", "binecuvântare"/ "blagoslovire" sau originalul răspuns, prin calc lingvistic, al primei adresări: "bogdaproste" - "să fie
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
congresele Partidului Comunist. Dominantă rămâne, chiar și în rândurile despre Rimbaud, viziunea marxistă asupra istoriei (artei), în care artistul adevărat - cel vizionar - este exponentul revoluției permanente, „glasul conflictului dialectic”. Ideea de radicalitate - crede eseistul - pornită din revolta spiritului împotriva conformismului, „precedă actul și programul revoluționar și îl fundamentează psihologic”, însă ea trebuie, pentru a-și împlini premisele, să fie fundamentată pe dialectica materialistă marxistă. Drama pe care Al. Ivasiuc o insuflă personajelor sale vine din aceea că sincronizarea dorită a faptelor
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe, Balzac, Hugo, Wagner, Dostoievski, Eminescu, Proust, Iorga, Arghezi, Joyce) sau creatorii „ciudați” și „tragici” (Hoffmann, Poe, Strindberg, Rimbaud, Blake). Apărută odată cu Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu și precedând cu un an Panorama de la littérature roumaine a lui Basil Munteanu, Études sur la littérature roumaine contemporaine mijlocește familiarizarea cu universul și mai ales cu timbrul creației literare românești. Cu puține excepții (G. Călinescu, omisiune voluntară, și Anton Holban, mai
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin temă, drama Despot-Vodă a lui V. Alecsandri, Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila și Ringala a lui V. Eftimiu. SCRIERI: Rienzi, Iași, 1868; Lăpușneanu-Vodă, Cernăuți, 1884; Din scrierile lui Samson Bodnărescu, Cernăuți, 1884; Scrieri, îngr. Aurel Petrescu și Paul Lăzărescu
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
mai târziu decât colegii săi de generație din ambianța primului „Echinox”, poeții Dinu Flămând, Adrian Popescu, Ion Mircea, intrați în circuitul editorial la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
din Urcarea la cer a lui Isaia. Aceste fragmente „nu pot fi privite ca versiuni diferite ale aceleiași tradiții iudaice, în speță, cea a lui Anticrist” (p. 17). Atmosfera eshatologică din jurul acestor personaje ar fi singurul punct comun. Toate personajele precedă parusia lui Cristos, dar fiecare se încadrează într‑un registru teologic diferit. Tradiția Anticristului reprezintă, pentru cercetătorul olandez, o revalorizare, pe coordonate creștine, a tradiției lui Beliar. În prima secțiune a cărții, Peerbolte analizează fragmentele referitoare la adversarul eshatologic, existente
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul dorind să combată interpretarea potrivit căreia semnul decisiv premergător parusiei ar fi cucerirea Ierusalimului și distrugerea templului de către Titus (în anul 70). El afirmă că dispariția templului nu are nici o consecință imediată asupra vieții creștinilor. Desigur, evenimentul anunță și precedă cea de‑a doua venire a lui Cristos, dar nu o inaugurează. Pe de altă parte, Marcu îi îndeamnă pe creștini să îndure persecuțiile, dat fiind faptul că Cristos însuși a fost cel care le‑a anunțat; în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
primească interpretări alegorice din partea „ortodocșilor”. „Mica Apocalipsă” conține mai multe motive care se regăsesc în „mitul standard” al Anticristului: 1) înșelăciunea; apariția falșilor profeți și a falșilor mesia (v. 22) - Isus atrage atenția asupra faptului că adevărata parusie va fi precedată de pseudoparusii: „Că mulți vor veni în numele Meu zicând: «Eu sunt!» și pe mulți îi vor amăgi” (vv. 5‑6); 2) războaie sângeroase (v. 7); 3) persecuția creștinilor, atât din partea iudeilor, cât și din partea romanilor („Vă vor da în adunări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o parusie a răului, care va preceda, caricaturizând, cea de‑a doua venire a lui Cristos. Această „antiparusie” se va petrece „sub influența/prin lucrarea lui Satan”, în momentul în care 6∀ϑΞΠΤ<‑ul „va fi dat la o parte”. Diferența între parusia „celui nelegiuit” și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prezentați ca dușmani ai creștinilor, textul epistolei în discuție înfățișează creatura malefică lucrând în mod direct împotriva lui Dumnezeu. Parusia nu se petrece pe neașteptate, așa cum era prezentată în prima epistolă, ci respectând anumite etape. Venirea „celui nelegiuit” trebuie să preceadă venirea lui Cristos. Cel dintâi este însă „reținut” pentru un timp de o putere sau de un personaj ambiguu. Autorul insistă asupra faptului că destinatarii epistolei știu despre ce sau despre cine este vorba. De fapt, așa cum arată și Peerbolte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă părere, mai simplă și mai potrivită intenției noastre, este cea a lui F.D. Mazzaferri. Acesta remarcă pe parcursul cărții anumite formule recurente sau de referință. Spre pildă, Mazzaferri observă că de fiecare dată când se schimbă tema vedeniilor, modificarea este precedată de formula: ♣< Β<γβ:∀ ϑ4. Autorul ține să sublinieze în acest fel, la începutul fiecărei serii de descoperiri, caracterul lor inspirat. Formula respectivă apare de patru ori: la 1,9‑10; 4,1‑2; 17,1‑3; 21,9‑10
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a martorilor se declanșează un cutremur. Așadar, capitolul 11 din Apocalipsă, deși construit după modelul Patimilor și Învierii lui Cristos, se dovedește foarte original. Autorul a vrut să realizeze un crescendo dramatic, cu un final foarte optimist. Pătimirea martorilor, care precedă parusia, depășește prin intensitatea sa, chiar pătimirea Mântuitorului. „Fiara ieșită din pământ” este întruchiparea Răului absolut. Această figură mitologică apare aici cu scopul unic de a ucide cei doi martori. Ea nu constituie o noutate pentru destinatarii Apocalipsei lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va schimba în ură” (16, 3). Fără îndoială, problema falsei profeții îl preocupă aproape obsesiv pe autor. „Înșelătorul lumii” apare într‑un moment de maximă expansiune a minciunii și a urii. El reprezintă chintesența negativă a întregii istorii care îl precedă. „Mica Apocalipsă” din acest capitol ilustrează, reluând și reconfigurând anumite date de la Mt. 24-25, următoarele etape ale ♣ΦΠ∀ϑ≅<‑ului: înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]