12,874 matches
-
de zis, asupra grabei cu care s-a făurit hotărârea sinodală și mai ale asupra aplicării acestei hotărâri. "Ori zici ca mine, ori îți tai capul", este lozinca de fiecare clipă a majorității preoțești, când predică unui credincios, care nu pricepe unde sunt sfinții din cele 13 zile și cine i-a înghițit dintr-o dată. Și preoții noștri, care știu perfect de bine, că ortodoxia românească a trăit 1925 de ani pe stilul acesta "vechi", fiind recunoscut de sinoadele ecumenice, prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
perfect de bine, că ortodoxia românească a trăit 1925 de ani pe stilul acesta "vechi", fiind recunoscut de sinoadele ecumenice, prin canoanele date deodată s-a trezit din "erezie", iar credincioșii (ca și cei mai mulți preoți, de altfel) care însă nu pricep ce este aceia "stil nou" sunt taxați de "conspiratori împotriva siguranței statului nostru românesc", de "vrăjmași" ai ortodoxiei și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altfel) care însă nu pricep ce este aceia "stil nou" sunt taxați de "conspiratori împotriva siguranței statului nostru românesc", de "vrăjmași" ai ortodoxiei și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce vreau să fie aprins chiar acum!?" (Luca XII 49). Aprinză-se deci, de acum înainte, în mintea și inima întregii lumi, focul sacru al iubirii, de oameni, al păcii universale și al nădejdii spre mai bine, ca toți să priceapă rostul Învierii Mântuitorului și fiecare să poată striga cu glas de bucurie: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, III, 4 1936, p. 1) "Veniți de primiți lumină" E noaptea sfântă a Învierii Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Fariseilor din Evanghelie, despre care Mântuitorul zicea: "Ceia ce spun ei să faceți, să faceți, dar să nu faceți ceia ce fac ei, căci ei zic dar nu fac". Anul Nou ca și tot ciclul creștineștilor sărbători nu va fi priceput niciodată de cei ce și-au pus speranța numai în tina acestui pământ, în vârful săbiilor, în cuceririle nedrepte, în bogății nemuncite ori în vrajba dintre frați, ci de acei săraci și bogați credincioși pentru care Dumnezeu și iubirea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
eu cred și afirm este faptul, pe care nici știința pozitivă și nici psihologia, nu ni l-au demonstrat; că sufletele morților noștri sunt în legătură cu noi; caută să ni se facă cunoscute; ne mustră; ne ajută fără să știm și pricepem noi și ne mângâie, în vreme de necazuri și primejdie. Depășesc poate doctrina creștină despre "starea sufletelor", dar nu păcătuiesc câtuși de puțin, afirmând că existența lor și legătura dintre noi cei vii și ele. Însuși Biserica creștină afirmă aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca atare, o disciplină esențialmente practică. Însă ea este prezentă în orice activitate de cultură, și trebuie să vedem de ce. De fapt, prin auto-afectare orice putere ajunge în sine, cea de a vedea cu ochii ca și cea de a pricepe cu ajutorul înțelegerii, cea de a-și imagina ca și cea de a-și aminti. Dezvoltarea fiecăreia dintre aceste puteri implică astfel auto-afectarea sa originară, care, făcând-o posibilă în fiecare stadiu al efectuării sale, se sporește și se aprofundează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
capitala tuturor Spaniilor era un loc unde Îți câștigai viața sau ți-o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își curăța clientul de ultimul maravedí. Licențiatului Îi plăcea tărăboiul și mereu Încerca să-i ațâțe pe unii și pe alții. Nu vă lăsați, don Francisco, Îi zicea Încet la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se poate vorbi cu o extremă duritate despre ceea ce iubești mai mult, tocmai fiindcă iubești, și cu autoritatea morală conferită de această iubire. Pe don Francisco de Quevedo, asta am Înțeles-o mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau a poterașilor lui Martín Saldaña, care puteau fi deja la curent cu Întâmplarea. Contele știa toate astea. Și mai știa că Diego Alatriste era prea mândru ca să-i ceară vreodată direct ajutorul. Iar dacă Guadalmedina se făcea că nu pricepe mesajul tacit, căpitanului nu-i rămânea altceva de făcut decât să Înfrunte din nou strada, bizuindu-se doar pe spada sa. Dar contele zâmbea deja, abătându-și o clipă gândul de la preocupări mai Înalte. — Poți rămâne aici noaptea asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
jeratic, copleșindu-l cu atenții și amăgindu-l cu promisiuni până ce omul se va sătura și se va căra Învârtindu-se), și alta să nu-i asiguri securitatea personală. — În plus, continuă contele, Olivares e un mare pișicher și se pricepe să improvizeze. Poate chiar să se răzgândească În privința asta, și regele odată cu el. Ce crezi că i-a spus azi-dimineață, cu mine de față, prințului de Wales?... Că dacă nu obțin dispensă de la Roma și nu i-o pot da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și zâmbetul femeilor. De multe necazuri din viața mea de adult aș fi fost scutit dacă aș fi dedicat mai mult timp acestui studiu. Dar nimeni nu se naște Învățat; și adesea, când te-ai dumirit În sfârșit și ai priceput lecția, e prea târziu ca aceasta să-ți mai folosească la ceva. Fapt e că mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era conștient de inutilitatea Încercării de a-și vinde scump pielea cu nenorocitul acela de cuțit scurt. Focul de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alarcón, printre alții, veneau cu plăcere la locul acela de clacă. Orice știre, balivernă, glumă lansate acolo se rostogolea ca picătura de argint-viu spărgându-se În alte o mie, și nimica nu scăpa limbilor acelora bifurcate care la toate se pricepeau, ponegrind totul, de la rege până la ultimul țopârlan. După mulți ani, Încă mai pomenea de locul acela poetul Agustín Moreto când, Într-una din comediile sale, Îi punea să spună pe un țăran guraliv și pe un soldat viteaz: — Ce-oți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pași decisivi. Era pur și simplu un sloi de gheață pe două picioare, o sculptură care se desprinsese din ghețarii veșnici. De câte ori nu mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
căutat o altă partitură. Când Pettersson din Hugnaden își ridica fața în felul acela, semăna cu ologul care tocmai fusese tămăduit de apostolii Petru și Ioan. Părea gânditor, dar nu deosebit de bucuros. Se vedea bine că era ceva ce nu pricepea. Avea ochii adânc înfundați sub osul frunții și buzele păreau să i se umfle sub efortul formulării cuvintelor. De ce sporul de zăpadă pentru cei care lucrează la pădure este calculat fără să se țină seama de înghețurile din martie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scrii pentru a scrie. Și că poți face asta cu frâul lăsat liber, la pas sau la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns trimisul bisericii până în vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și pe care tatăl său l-a strâns la piept când s-a întors acasă, după ce o vreme muncise ca porcar și mâncase aceeași hrană cu porcii. Fiul purta pe cap o calotă ciudată. Și acest lucru nu-l puteam pricepe cu nici un chip nici eu și nici colegii mei: că un tată este în stare să-și iubească fiul astfel. Așa de profund. Ca să nu spun matern. în acele ocazii, când mi se permitea să ies în față și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mă captiveze mai tare ca fenomenul cititului. De bună seamă, pe un plan strict teoretic. Atunci directoarea s-a oprit, privindu-mă. Am avut senzația că mă cerceta nu numai cu ochii ei pătrunzători, ci și cu furunculul. Tu chiar pricepi ce spui?! a exclamat ea. Și de fapt nu puteam spune că o făceam. Chiar în clipa aceea s-a întors tata. A venit alergând cu pași mici. Probabil că uitase ceva. Gâfâind ușor, s-a oprit foarte aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nimic. înțeleg, a spus directoarea. Cred că de pe atunci luasem deja obiceiul să-mi răsucesc șuvițe din barbă între degetul mare și arătătorul mâinii drepte, obicei pe care îl mai am și acum. Dar admit, am zis, că în general pricep vorbirea umană obișnuită. Dacă nivelul de abstracțiuni nu este prea ridicat. Unele subiecte pot, de asemenea, să fie dificile pentru mine. De exemplu științele exacte propriu-zise. Tata mi-a explicat despre adevărata natură a focului sau despre furtună și perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea, i-a folosit ca să scrie și să țină conferințe despre sfinți și sfințenie. Dacă ar vrea, ar putea să ne enumere sute de sfinți, numele lor, cum au trăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să spui că el însuși a ales să fie pitic? Da, am zis eu. Era felul lui propriu de a-și proteja libertatea și dreptul de a fi unic. A refuzat să se lase anexat marii mase. Asta n-o pricep, a spus ea. în realitate este cu totul imposibil. în roman este perfect realizabil, i-am zis. Dar recunosc că este un lucru mai obișnuit în literatura propriu-zis universală decât în arta romanului suedez. Adesea ea se scărpina așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o vadă decât o clipă și s-o cântărească în palmă. Pe urmă i-a luat-o Eva. Ea a pus-o la gură și a cântat minunata temă din simfonia tragică a lui Schubert. Până și la asta se pricepea Eva. Apoi a cercetat instrumentul vreme îndelungată și cu multă atenție. Manfred și Eva nu mai avuseseră vreun instrument de cântat. Sus, la etaj, se afla o orgă veche de școală, rămasă în urma unui profesor care locuise acolo și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]