3,372 matches
-
scriitorul V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum se izbește cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
descompune pe o foaie albă, e ca și cum ai putea iubi cerul înzăpezit de ruinele visului, iar în ceasurile târzii ale nopților să simți depărtarea ce poate să-ți alunge sufletul în veșnicia neînțelesului unde nu mai poți să accepți toată priveliștea lumescului ce ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
demult visată prin timp de dor și de coșmar, ardea tăcerea-n suflet destrămată și-un gust de silă-n viața de amar. Prindeam puteri din morții stinși ce-au sfâșiat amurgul cu o dragoste sfidată, când adevărul e-o priveliște de vis, născută din durerea unui chip de piatră. O, pribegie-mi este viața sfântă, întunecată pe-o lacrimă din veri, când umbrele în taină mă sărută eu beau otrava durerilor de seri. Și când adâncul mă va termina din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mea. Oare așa se simte un refugiat? m-am întrebat. Undeva, acolo jos, se afla soțul meu. Undeva, acolo jos, era și apartamentul meu. Undeva, acolo jos, erau prietenii mei. Undeva, acolo jos, era viața mea. Fusesem fericită acolo. Apoi priveliștea mi-a fost obstrucționată de un nor. Iar un simbol lipsit de subtilitate. Îmi cer din nou scuze. M-am lăsat pe spate ținând copilul în poală. Presupun că, pentru toți ceilalți pasageri, arătam ca orice mamă normală. Dar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am început să coborâm spre aeroportul din Dublin. Ne-am învârtit deasupra câmpurilor verzi din nordul orașului și, cu toate că știam că fetița nu poate să vadă nimic deocamdată, am ridicat-o la fereastră ca să-i arăt, pentru prima dată, Irlanda. Priveliștea era așa de diferită de cea a Londrei, pe care o lăsasem în urmă. Nu m-am simțit niciodată mai rău decât atunci când am privit albastra mare irlandeză și ceața gri aninată deasupra câmpurilor verzi. M-am simțit așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l Întîlnesc În carne, oase și vila ce-i alunecă de decenii-ncet la vale, spre gară, pe Mircea Horia Simionescu. Discuri, un magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
provoacă rîsul cu pricina și unde artistul reflectează asupra creației și a destinului tragic al poeților ruși, cum ar fi acela În care ne spune că a posedat-o pe N. (soția) În timp ce sforăia ușor, sau cum l-a excitat priveliștea ei cînd a pus-o să facă treaba mică și treaba mare, trăgînd apoi concluzia: În fiecare femeie se ascunde o adevărată zeiță: p. Pe urmă se plictisește de N. și se duce la Z., care are 20 de orgasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît o mie de sirene de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu’! Bud Barosanu’! Mutrele din spatele glasurilor: piezișe, rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un salon Încuiat pentru tot restul zilelor lui. — Consider că este acceptabil. E vorba de compasiune sau de dorința de a apăra reputația viitorului nostru guvernator? — Nu știu. Nu este un răspuns tipic pentru un Exley. Bucură-te puțin de priveliște, căpitane. Am să-i pun pe infirmieri să curețe locul. Ed merse pînă la o terasă și privi la ocean. Soare, valuri, poate și ceva rechini ieșiți la masă. Un radio se auzi În spatele lui: „..și acum detalii despre tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
târziu. Dar bunicul și tata se uitau cu ochii cât cepele la ecran în timp ce frumoasa Shirley Eaton își scotea sutienul cu spatele la aparat, iar Kenneth încerca să se abțină să tragă cu ochiul în oglinda în care ar fi admirat neprețuita priveliște a trupului ei. Probabil că mă holbam și eu la ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului de nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu, unde mirele și-a surprins mireasa cu un splendid cadou: hidroavionul ei personal, de patru locuri, legat cu o imensă panglică roz. Feicita pereche s-a urcat în el și a pornit pe Tamisa, începându-și voiajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de capul lui. Mi-a arătat câteva secvențe extraordinare. Dar cei de sus nu vor să se implice. Nu vor să știe. — Păcat. Alan se uită la ceas. — Ascultă, Hilary, sunt convins că n-ai venit aici numai ca să admiri priveliștea din curte, deși e încântătoare. Vrei, te rog, să treci la subiect? — Fotografia cu care ți-ai ilustrat articolul, spuse ea absentă. A fost făcută în biroul tău? — Da. — Pe perete era agățat un Bridget Riley? — Exact. — L-ai cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pământului se vedea clar“, am început, apoi am repetat rar: „Coastele continentelor, insulele, marile fluvii, suprafețe mari de apă... În timpul zborului am văzut pentru prima dată cu ochii mei forma sferică a Pământului. Se vede curbatura când privești la orizont. Priveliștea orizontului este unică și foarte frumoasă. Se vede uluitoarea schimbare de culoare de pe suprafața luminoasă a Pământului la cerul negru pe care se văd stelele. Linia despărțitoare este foarte subțire, ca o peliculă de film care înconjoară sfera Pământului. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întoarse și o găsi stând în ușă în spatele lui, cu o expresie stranie pe față. — Repede, spuse el. Trebuie să intrăm în camera lui Roddy. — Prea târziu. Tocmai vin de acolo. Îi tremura glasul. Vino să vezi. Nu era o priveliște plăcută. Roddy zăcea în vârful patului, gol și nemișcat. Fusese acoperit din creștet până în tălpi cu vopsea aurie și era probabil mort de două, trei ore. — Presupun că s-a sufocat, spuse Phoebe. Vopsit până a murit: era de bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și Mickey se plimbaseră odată pe marginea fluviului la terminarea schimbului. Locul era aproape neverosimil: mai liniștit, În felul lui, decît un peisaj de țară, iar priveliștea spre Tamisa, În zona Westminster, era Întreruptă din loc În loc de ridicături de pămînt - de parcă războiul redusese Londra la o serie de sate, fiecare apărîndu-se tainic și singure Împotriva unor forțe necunoscute. Sosiră În capătul lui St George Drive și găsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
multe membre decît putem socoti. Acum credem că, probabil, au fost trei copii, poate patru. Vorbeam cu vecinii... Credeți că vă descurcați? Kay Încuviință. Se Întoarse la dubiță. Era mai bine să se miște, să Întreprindă ceva, după o asemenea priveliște. Ea și Cole luară tărgile: puseră corpul femeii și spatele și atașară etichete cu sfoară. Doriră să păstreze membrele În mușama, dar polițistul spuse că nu se poate dispensa de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un fel de foste grajduri sau curte, dincolo de Rathbone Place. Ea avea un drum al ei, tăind prin străduțele din Soho - o scurtătură bună, rapidă, dacă nu te deranja faptul că nu era țipenie de om la această oră și priveliștea ciudată, cu case distruse, restaurante și magazine fără viață. În noaptea asta nu văzu aproape pe nimeni, cu excepția gardianului ei, Henry Varney, aproape de casa ei. — În regulă, Henry? Îl strigă ea Încet. El ridică mîna. — În regulă, domnișoară Langrish! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lor Înspăimîntătoare, așa cum n-o făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al multilării la o priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea pe oameni printr-o ceață din sîrmă, fum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sf. Paul, Îi spuse o fată prietenului ei, un soldat american. Acolo e Parlamentul. Acolo... — Taci odată, i se adresă bărbatul cu voce tare. Ar putea fi spioni prin preajmă. Fata tăcu. Helen și Kay stătură și se uitară la priveliște alături de ceilalți, cu mîna streașină la ochi, pentru a se apăra de strălucirea cerului albit. Apoi se eliberă o bancă pe alee, la mică distanță, și Kay se repezi să o revendice. Helen i se alătură venind mai Încet. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ăsta. Kay clipi și se uită În altă parte. Era una din tragediile vieții ei că nu putea fi ca un bărbat pentru Helen - s-o ia de nevastă și să-i dăruiască și copii... Tăcură o clipă, uitîndu-se la priveliște, dar fără să mai vadă nimic. — Hai să te duc acasă, zise Kay Încet. Helen trăgea de un nasture de la palton. — O să mai avem doar o oră sau două Înainte să pleci. Kay Își compuse un zîmbet. — Ei, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de alta. Dar, ca Înainte, apărură un bărbat și o fată, care se plimbau pe poteca de lîngă banca lor, iar Helen se retrase. Își scoase o batistă și-și șterse ochii. Kay privi cuplul care se oprise să admire priveliștea ca toți ceilalți, și simți nevoia să-i omoare. Impulsul de-a o lua pe Helen În brațe și conștiința că nu trebuie, o făceau să se contracte, să i se facă rău. După ce cuplul se depărtă, se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ele cu fân proaspat la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul așteptat de întreaga suflare din targul Fălticeniului. Odată intrat în vârtejul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Biroul nostru e deschis, dar directorul de marketing ocupă una din cele două Încăperi cu pereți adevărați, cealaltă aparținându-i lui Robin Cooper-Clark. Când dau buzna ca să protestez, găsesc biroul lui Rod gol, dar mă opresc câteva minute ca să admir priveliștea de la fereastra care acoperă un perete Întreg. Imediat dedesubt se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]