8,770 matches
-
Lucille bălăngănea o pungă Vera Wang, care era aproape la fel de mare ca ea. — Voalul tău! știu c-ai spus că vrei să aștepți, Claire, dar, pur și simplu, n-am putut să rezist! Iartă-mă, draga mea! Poți să-l probezi acasă și-apoi trebuie să-l returnezi la magazin, ca să-l trimită la Paris pentru o broderie manuală adițională. Mi-au promis c-o să fie gata la timp, pentru nuntă. Mama s-a întors imediat către Lucille. — Trebuie să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai aveau reflexe. — Instigatorii, locatari ai blocului! Poftim, spune și tu... Recepționerul tresărise, parcă. Brusc, cuvântul „instigatori“ îi amintise de taică-su... Ei bine, urmașul va proba că atunci când jocurile par pierdute, trebuie inventat unul nou, oricât de bizar ar părea, oricât de zadarnic ar fi. Bine, bine, vom proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăcut din cap, fără îndoială prea mișcat ca să vorbească, pentru că se gândea la draga lui Nancy, ale cărei mâini celeste împletiseră obiectul sclipitor care se afla dinaintea lui. Am scos colierul din cutie și i l-am întins Marinei. — Ia probează-l, am zis. Să vedem cum arată. Aceasta fusese intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul în mâini și și l-a lipit de pielea arămie (porțiunea aceea mică de carne dezgolită imediat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în devenire mi se pare că nu le place să vorbească de nimic altceva în afară de nunți. Eu, una, prefer să discut despre extracții dentare. Cele două fete îmi zâmbesc în gol cât bat eu câmpii despre nimic în special. Le probez inelele și-mi pun două dorințe. Una este ca scenariul meu să fie acceptat, cealaltă este ca eu și Adam să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Nu știu de ce, dar pari foarte mulțumită de tine, mă tachinează Tania în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Așa ! spune Lissy cu un rânjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori Madam să poarte În seara asta ? Nu am de gând să mă Îmbrac cu rochia albă cu mii de ape. Dar o probez. De fapt, amândouă probăm destul de multe chestii, după care trebuie să le punem pe toate la loc, cu foarte mare grijă. La un moment dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amândouă Îngrozite, după care ne prefacem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un rânjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori Madam să poarte În seara asta ? Nu am de gând să mă Îmbrac cu rochia albă cu mii de ape. Dar o probez. De fapt, amândouă probăm destul de multe chestii, după care trebuie să le punem pe toate la loc, cu foarte mare grijă. La un moment dat, de afară se aude altă alarmă și tresărim amândouă Îngrozite, după care ne prefacem că nu ne-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-am ajuns... În Rahova, a dat peste una care vindea bunătate de geci din piele. Chiar aș fi luat o haină din aia, dar intram în ea toată! Gagica a început să se țină după mine, te duc la mine-acasă, probezi, am toate mărimile, hai că vreau să vând, să-mi faci safteaua, ziceam că nu mai scap, mă urc în orice mașină, a venit pe urmă un tip și a-nceput s-o ia la trei-păzește, Mergi pe centură, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care l‑am văzut în viața mea. O, Doamne. Dar nu am nevoie de o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aproape alergând, mă îndrept cât de repede pot, spre LK Bennett. OK, poate că, de fapt, nu aveam cu adevărat nevoie de o pereche de sandale cu clementină. Nu‑mi erau absolut necesare. Dar mi‑am dat seama, în timp ce le probam, că, de fapt, nici nu‑mi încălcasem regula cea nouă. Pentru că voi avea nevoie de ele. La urma urmei, la un moment dat tot o să am nevoie de o pereche de pantofi noi, nu? Toată lumea are nevoie de pantofi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o formă ciudată de defazare, ca decalajul de fus orar - schimbi valuta și, brusc, te simți de parcă ceea ce cheltuiești nu înseamnă nimic. Așa că mă plimb prin raionul de genți, probând poșete, una mai frumoasă decât alta, fără să acord prea mare atenție prețurilor. Din când în când, mă uit la câte o etichetă cu prețul și am câte o tentativă de a încerca să văd cât înseamnă asta în bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mă uit la partea din față a pantalonilor lui. — Toate bune și frumoase? — Da, mulțumesc! Iau o fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă, nevenindu‑i să creadă. La naiba, Bex, câte perechi de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
președinte mai presus de orice. Vă implor să mă ajutați. Kang Sheng nu răspunde multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang Ming. Numai Mao îmi poate proba nevinovăția, face el o aluzie. Ea se repede să accepte târgul. Scoțându-și batista, își șterge lacrimile. O să văd ce pot face în legătură cu asta. O să vorbesc cu tovarășul președinte pentru dumneavoastră. Se șterge mai departe. Fața, gâtul, umerii, brațele, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune asta. Ar fi trebuit să nu te duci niciodată în străinătate, ar fi trebuit să nu fi purtat niciodată colierul ăla de perle și pantofii ăia negri cu tocuri înalte - ar fi trebui să nu-mi fi furat rolul. Probează acum costumul pentru ultima dată și fii subiect de batjocoră. În plin soare, în această zi senină de aprilie, fie rândul tău pe scena mea de iad. Doamna Mao recunoaște în sinea ei că o admiră pe Wang Guang-mei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi ceruse lui Herr student Vacarescu să se care definitiv din casa lui. Plecase cu totul vindecat de palpitații și oboseală, având, de atunci, o mare poftă de viață. Nu arătau deloc rău acele haine. Le-ar mai fi putut proba puterea de fascinație și pentru o poveste ceva mai complicată decât acea joacă nevinovată din grădina medicului vienez. În ciuda frigului, Iancu lepădă cămașa de noapte și îmbrăcă hainele europene. Dar nu se mai strădui să se privească în oglindă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându-și patronul care nu îl putea primi imediat, așa cum dorea boierul tânăr, pentru că tocmai proba un client. Iancu se așeză pe un scaun, dar imediat sări în sus și începu să se plimbe. Apoi năvăli în separeu, unde, ignorând cu totul clientul, începu să-i explice croitorului ce fel de haine trebuia neapărat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un pictor italian. Și-a pierdut ochiul într-un accident, dar vă asigur că vede întreit cu celălalt. Nu înțelege decât limba italiană, franceză și foarte puțin din română. Mi-a comandat mai multe haine, dar numai ucenicul lui le probează. Dânsul stă acolo, pe scaun, și zice doar ce vrea și ce-i place. Sigur că da, reveni el la problema lui Iancu. Vom face așa cum doriți. Imediat vă iau măsurile pentru haine, stabilim probele și vă asigur că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reprezentațiune... La domnișoara Nanone... Ce frumos!... Ochii croitorului priveau undeva, în sus, ca și cum ar fi urmărit acolo evoluția unei apariții minunate, în timp ce mâinile lui îl ajutau pe Luciano, ucenicul lui Dante Negro, să-și scoată hainele pe care tocmai le probase. Imediat vi le aduc și pe celelalte, monsieur. Revin numaidecât. Și croitorul ieși din separeu. Iancu îi salută scurt pe cei doi și se luă după croitor. ― Dar nu pot! Zău! se apăra acesta. V-am spus deja că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene la care râvnise atât de mult, numai că, după ce probase tot ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în final să adauge și șorțulețul cu volane. S-a probat și cu bonețica, dar i s-a părut că arăta ca o proastă, așa că a pus-o în pungă alături de celelalte obiecte. În sfârșit, Julia și-a strecurat picioarele cu grijă în ciorapii negrii, din plasă, încheind operațiunea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește tanti, o să-i găsim... Ridică privirea spre Mirela: — Să nu ne grăbim totuși. Să facem o treabă bună. — Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca mine, să vorbească la fel ca mine, să se îmbrace asemenea mie, era copia mea în miniatură, mergeam ținându-ne de mână, chiar aici, în mallul acesta, ne opream împreună în fața vitrinelor, iar ea îmi alegea ce anume să probez, uneori le luam pe toate trei, pe ea, pe Șhira și pe Meirav și îmi plăcea să risipesc banii împreună cu ele, să le cumpăr abțibilduri, să le fac diverse tunsori, să le iau înghețată, îmi făcea plăcere să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așteaptă o clipă, strig eu în urma spatelui ei întors, îndepărtându-se, hai să îți cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile, însă eu intrasem deja în magazin, așa că încep să caut printre umerașe, de ce te superi, probezi doar, vei părea cu totul schimbată. Uite, aleg eu o rochie albastră în carouri galbene, asta îți va scoate în evidență ochii, trebuie să o probezi, dar ea spune, e o porcărie, la fel ca rochia ta. Atunci hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]