122,370 matches
-
impozit ; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu este remunerat (de exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sunt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și propriile reguli în ce privește luarea deciziilor. Iată, sintetic, o prezentare a unor elemente divergente: Sistem de piață (economic n.n.) Sistem democratic (politic n.n.) Proces de schimb Bunuri și servicii private Sistem de valori economic Interes privat Mînă invizibilă Roluri economice (producător, consumator, investitor, salariat) Suveranitatea consumatorului Recompensă: profit Instituție majoră: afacerea Principii active: eficiență, productivitate, creștere Proces politic Bunuri și servicii publice Sustem de valori pluralist Interes public Mînă vizibilă Roluri politice (politician, cetățean, grupuri de interes public) Suveranitatea cetățeanului Recompensă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
necesară intervenția guvernului pe piață prin cîteva posibile soluții, inclusiv subvențiile și naționalizarea. Pentru țările aflate în tranziție, problema tipică o constituie mediul economic necompetitiv, datorită în principal supraviețuirii compartimentelor de tip monopolist, cîtă vreme există încă puțini furnizori sau producători de bunuri și servicii, iar unele piețe sunt dominate de elemente corupte. Aceasta impune anumite intervenții din partea guvernului, cum ar fi controlul temporar al prețurilor. Un alt rol al guvernului poate fi remedierea lipsei de informație de pe piață. Toate țările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vor fi finanțate din fonduri publice, dar produse în sectorul privat; ce servicii publice vor fi furnizate pe o bază în întregime privată. Numai în cazul bunurilor publice pure poate exista cerința subvenționării integrale a costurilor de producție, din cauza imposibilității producătorilor privați de a-și recupera costurile prin preț. Multe servicii publice pot fi furnizate de sectorul privat. Contracting out-ul, folosit în mod curent în țările occidentale, arată că piața poate fi mai eficientă decît o structură guvernamentală, mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de bunuri. Prin urmare, diferențele dintre bunurile private și cele publice derivă din caracteristicile lor. Un echilibru se stabilește pentru un bun public atunci cînd capacitatea totală de a plăti pentru output-ul public este egală cu prețul la care producătorul este dispus să furnizeze acel nivel de output. Teoria neoclasică sugerează că "pentru ca un bun public pur să poată fi disponibil pentru consum, el trebuie să fie furnizat în mod colectiv, fie prin aranjamente private voluntare, fie în mod public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că un efect extern există atunci cînd apare o diferență între costul social și costul privat. Costul extern se prezintă deci ca un element neluat în seamă de piață și suportat, integral sau în parte, de către membrii comunității. În general, producătorii și chiar și consumatorii unui bun toxic la origine nu suportă direct consecințele. Pentru ei, piața a funcționat pur și simplu. Totuși, alți indivizi au văzut utilitatea lor descrescînd. Este, de exemplu, cazul automobilului. Constructorii și utilizatorii nu țin seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rămîne într-o logică comercială, operîndu-se o modificare a prețului. Dar, în măsura în care Statul sau colectivitate decide să modifice echilibrul comercial, fixînd un preț care să acopere costurile sociale, poate să apară o reparație din partea acestora. Se poate cere, de exemplu producătorilor să plătească o redevență, numită "taxă pigoviană", cu referință la A.C. Pigou, care permite să fie indemnizate victimele poluării, sau pot fi puse în operă procedee tehnice care să suprime sau să reducă poluarea. Prin astfel de metode se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor; pierderea socială, sau partea de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de cost extern care excede surplusul consumatorilor și al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să plătească o redevență echivalentă pe total cu pierderea socială. Dar aceasta nu va acoperi decît o parte din costul extern adițional, care nu va fi deci decît parțial inter-nalizat. Este deci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
al producătorilor, apărut odată cu producția suplimentară; Plasarea în punctul optimal permite deci evitarea acestei pierderi sociale nete ce se definește ca fiind parte de cost extern ce excede surplusul consumatorului și al producătorului. Se poate într-adevăr solicita utilizatorilor sau producătorilor să plătească o redevență echivalentă pe total cu pierderea socială. Dar aceasta nu va acoperi decît o parte din costul extern adițional, care nu va fi deci decît parțial inter-nalizat. Este deci preferabil să ne plasăm în punctul de optim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
inter-nalizat. Este deci preferabil să ne plasăm în punctul de optim. Pentru aceasta sunt posibile mai multe metode: prima a fost deja prezentată. Printr-o măsură administrativă, se va fixa prețul la un nivel superior, limitînd astfel oferta și taxînd producătorii. E aplicarea elementară a faimosului principiu după care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nivel superior, limitînd astfel oferta și taxînd producătorii. E aplicarea elementară a faimosului principiu după care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă oferta. O abordare interesantă, referitoare la internalizarea costurilor, îi aparține lui Ronald Coase. În această perspectivă, un efect extern este pur și simplu semnul de degradare a unui drept de proprietate. Dacă vecinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de a polua"22. Pentru a evita o dominație a polua-torilor aflați în poziție de forță, o autoritate publică determină cantitatea maximală totală de poluare de un anumit tip (bioxid de carbon, sulf ș.a.). Plecînd de aici, ea cere tuturor producătorilor să oprească astfel de emisii, mai puțin cei care au cumpărat un drept de a polua, pentru o anumită cantitate. Altfel spus, se solicită poluatorului să-și dezvăluie preferințele și dispoziția sa de a plăti dreptul de a polua. Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cost-beneficiu reprezintă un ansamblu de metode practice, ce-și propun să conducă alegerile publice spre optimalitate. Ele se înscriu în logica comercială, în sensul că pentru toate operațiunile avute în vedere se va calcula surplusul total, ținînd cont de surplusul producătorului, dar și de costurile publice, private și externe derivate. Criteriul esențial este deci rentabilitatea socială netă maximală. Pentru a o calcula, ne referim la un singur etalon, moneda, ce va servi la evaluarea ansamblului costurilor și beneficiilor, directe și indurecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ajunge la un blocaj general. Pentru a-l evita, subvențiile Statului nu trebuie dirijate la furnizorii nerestructurați și bugetivori, ci direct consumatorilor cu venituri reduse, pentru ca protecția socială să fie una reală și efectivă, iar arieratele să nu sufoce pe producători. Deci, indiferent de natura proprietății întreprinderii furnizoare, o subvenție este oricum necesară categoriilor celor mai defavorizate. Și aici trebuie găsit un punct de optimum, pentru că o subvenționare pe scară largă scade interesul managerilor și al personalului pentru reducerea costurilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce pot pentru a-l evita sau surmonta. Producătorii încearcă să obțină randamente crescătoare, cel puțin în anumite perioade, dispunînd momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La fel, majoritatea marilor servicii publice (apărare, poliție, justiție, infrastructură rutieră etc.) sunt servicii colective pure. Pentru acest tip de servicii sau produse, fiecare individ știe, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
justiție, infrastructură rutieră etc.) sunt servicii colective pure. Pentru acest tip de servicii sau produse, fiecare individ știe, într-adevăr, că o dată produse, ele vor servi tuturor, atît celor care plătesc cît și celor care nu plătesc. În consecință, un producător privat neavînd puterea de a cons-trînge alți agenți prin forță, toată lumea va declina pretențiile sale și va aștepta ca alții să plătească producerea serviciului respectiv. Astfel, de exemplu, deși majoritatea indivizilor preferă să locuiască într-o țară care dispune de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
privind promovarea sectoarelor noi au generat efecte de evicție (deturnări de mijloace financiare și umane în cercetări care au adus slabe beneficii ansamblului economiei). Politicile de acordare a ajutoarelor directe industriei sunt astăzi foarte criticate, căci ele generează scăderea profiturilor producătorilor și creșterea rentei oligopolurilor în detrimentul consumatorilor. b) Naționalizări și privatizări Prin naționalizare, pot fi urmărite o serie de obiective cum ar fi: un obiectiv anticriză, prin modernizarea aparatului productiv, cu intenția de a face din întreprinderile naționale vîrfuri de lance
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
monetară ne arată totuși numeroase inconveniente în cazul concurenței dintre monede, ce conduc, în general, la o concentrare a puterilor și la utilizarea unei monede unice într-un spațiu dat. O monedă unică este într-adevăr un bun colectiv pur, producător de externalități pozitive pentru utilizatori: pe de o parte, datorită faptului că în absența monedei, schimburile și deci producția ar fi mult mai slabe; pe de altă parte, deoarece prezența mai multor monede ar antrena costuri de tranzacție legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ci și social, sau societal. O ilustrare semnificativă a acestei ambiții găsim în lucrarea lui André Vianes, La Raison économique d'Etat. Utilizînd în mod abil noțiunea de efecte adverse, acest autor a dezvoltat ideea că Statul ar fi un "producător de externalități publice de reglare. Ținînd cond de eșecurile sale locale și globale, de bunurile colective, de crize, piața apelează la o intervenție exterioară, fără de care n-ar putea subzista. Dar atunci, nu este vorba doar de a menține în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o alegere rezidențială optimală, vizînd maximizarea nivelului serviciului respectiv cu minimizarea costului său fiscal. Este ceea ce se cheamă "votul cu picioarele". Într-o anumită măsură, ipoteza lui C. Tiebout asupra caracterului local al bunurilor colective restaurează o anumită concurență între producătorii acestor bunuri. Administrațiile locale ar fi de asemenea confruntate cu un soi de piață, pe care ele trebuie să tindă să-și amelioreze oferta relativă, pentru a nu-și alunga contribuabilii. Dar în acest caz, ca și în altele, concurența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice urmă de viață. Și batista aceea inertă, scoasă pe fereastra mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]