12,259 matches
-
fervent, vreunul mai eteric decât Shelley care să fi publicat deja versuri pe care lumea va binevoi să și le amintească. N-aș ști să spun. Le admir lustrul - tinerețea lor este deja desăvârșită, încât pare absurd să vorbim de promisiuni -, mă minunez de stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit Tezaurul lui Roget) mie nu-mi spun nimic. După părerea mea ei știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putut face altminteri, nici domnia ta, nici eu. - Totuși, nu mi-ai răspuns la Întrebare: ce te-a adus aici? Marcello mișcă din cap de parcă ar fi vrut să alunge o amintire. Sau un vis. - Da, desigur. Un jurământ. Îndeplinirea unei promisiuni pe care am făcut-o cu mulți ani În urmă. Plata unei vechi datorii. Dar și destinul meu, de neamânat. Era scris ca eu să mă aflu aici, acum. - Pașii care l-au dus la moarte pe Guido Bigarelli erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de îndată ce ultimele acorduri se încheiară, unii și alții se grăbiră spre primărie, unde se dădea vinul de onoare. Morții fură uitați în fața tartinelor și a vinului spumant. Oamenii vorbiră. Se și râse, din nou. Lumea plecă după o oră, cu promisiunea să repete, an de an, comedia inimilor grele și a amintirilor. Destinat a fost la ceremonie și a stat în primul rând. Mă aflam la doi metri în spatele lui. Dar la primărie nu a venit. S-a întors încet la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
i-a inundat o tristețe amară pe care nu o poate ascunde nici unul din ei. Fata e tânără și frumoasă, seamănă cu Anita!!!, gândește el și transpiră ciudat, trupul ei subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am să intru în tine ca piciorul în nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Burr și Light-Horse Harry Lee jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou pe căile vibrante pline de senzații ale vieții. Peste tot În jur ardeau mii de lumini, promisiunea unei nopți a străzilor și a cântecelor. Se mișca prin mulțime visând cu ochii deschiși, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă la fiecare colț pe Rosalind, venind spre el În fugă, cu pasul ușor... Cum se vor contopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Iar Ajunul Crăciunului este excelent iarna, dar vara... - Vara nu are o zi, a zis ea. O iubire de vară este imposibilă În ceea ce ne privește. Așa de mulți au Încercat, Încât expresia a devenit proverbială. Vara nu-i decât promisiunea neîmplinită a primăverii, un șarlatan ce Înlocuiește nopțile calde și calme la care visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă Amory. - Nu face pe istețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă Amory. - Nu face pe istețul! a protestat ea, șfichiuindu-l cu privirea. - Păi, ce anume ar putea materializa promisiunea primăverii? Ea a meditat un moment. - O, presupun că Raiul ar materializa-o dacă ar exista, a răspuns În cele din urmă. Un fel de Rai păgân... Tu ar trebui să fii materialist, a continuat ea, aparent fără legătură. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omul cel voinic fusese stârnit. - Când vorbești de „să-și ia singuri ceea ce doresc“ pășești pe un teren minat. - Dar cum pot obține ceea ce doresc fără să-și ia singuri? De ani de zile oamenii sunt ținuți În șah cu promisiuni. Poate că socialismul nu Înseamnă neapărat progres, dar amenințarea drapelului roșu este, neîndoielnic, forța inspiratoare a tuturor reformelor. Ca să ți se acorde atenție, trebuie să Întreprinzi ceva senzațional. - Presupun că Rusia este exemplul dumitale de violență benefică? - Posibil, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
flori care, la o inspecție mai atentă, erau roase de fluturi și din furnici ce călătoreau neobosite pe firele de iarbă, era, ca Întotdeauna, o dezamăgire. Natura reprezentată de ceruri, ape și orizonturi Îndepărtate era ceva mai plăcută. Înghețul și promisiunea iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească la marea bătălie dintre St. Regis’ și Groton de acum o veșnicie, de acum șapte ani, și la o zi de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă, când stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu vopsea verde care s‑a coșcovit. O iubire nu se manifestă niciodată într‑un asemenea cadru și nu se manifestă nici de data aceasta. El e îndrăgostit de mult de Anna, dar asta nu‑l ajută cu nimic. Însă promisiunea e promisiune, așa că Anna se lasă totuși peste băiatul care zbiară și plânge de extaz fără să se poată potoli, căci nu‑i vine să creadă că în sfârșit a sosit clipa, că ziua mult dorită a venit, ura, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
verde care s‑a coșcovit. O iubire nu se manifestă niciodată într‑un asemenea cadru și nu se manifestă nici de data aceasta. El e îndrăgostit de mult de Anna, dar asta nu‑l ajută cu nimic. Însă promisiunea e promisiune, așa că Anna se lasă totuși peste băiatul care zbiară și plânge de extaz fără să se poată potoli, căci nu‑i vine să creadă că în sfârșit a sosit clipa, că ziua mult dorită a venit, ura, ura, despre chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște virtuți subline: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine, tot atâtea calități socratice... Tot așa, Ulise nu se lasă prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai relativ la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care poți să o încalci dacă și numai dacă ea a fost făcută în mod clar, între indivizi liberi, consimțind la aceasta, excluși din comunitatea delincvenților relaționali. Sau în ceea ce privește orice altă virtute - dar și viciu... - care nu trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tăioasă ca de stilet, a vântului zămislit de Făurar în tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a primăverii. Cine știe, dacă vor rămane doar promisiuni.. Poate că lacrimile fierbinți ale rugăciunilor au escaladat zidurile albastre și au depus solia în anticamera Creatorului.
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
Iar fata a întrebat-o pe mama sa ce să ceară. Iată momentul în care Irodiada și-a zis că poate să se răzbune pe Ioan, si a îndemnat-o să ceară capul lui. Amețit de băutură dar și pentru promisiunea pe care o făcuse în fața invitaților săi, Irod trimite un slujitor să taie capul sfanțului. Și iată cum pentru o vorbă nelalocul ei, pentru o promisiune în alb dar și pentru lipsa să de discernământ, Irod trimite la moarte nu
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
si a îndemnat-o să ceară capul lui. Amețit de băutură dar și pentru promisiunea pe care o făcuse în fața invitaților săi, Irod trimite un slujitor să taie capul sfanțului. Și iată cum pentru o vorbă nelalocul ei, pentru o promisiune în alb dar și pentru lipsa să de discernământ, Irod trimite la moarte nu un om oarecare ci chiar pe cel despre care Biblia mărturisește: Iată trimit înaintea fetei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
gândeam că ar fi timpul să mă potolesc, mai ales că uneori mai mergeam și prin grădinile altor oameni ca să mămânc roșii sau castraveți. Dar să nu credeți că m-am ținut de cuvânt, când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii mei, dar, când am luat vacanța de iarnă, a apărut din nou mătușa mea care se încăpățâna să-mi
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
sportul care să dispară pentru că arbitrii religioși fluiera,pentru că fetele realizează că meseria e degradanta sau pentru că nevestele își desfac mai repede,mai des și ...mai erotic genunchii. Nu va dispărea atâta vreme cât promite.Pentru că dincolo de definiția din DEX ,prostituția este promisiune continuă și nesatisfacuta.Multe tinere sunt atrase din cauza ideii de muncă ușoară,bani mulți ,stil de viață monden,bărbați sexy,șampanie,cătușe de catifea...și cearceafuri de satin.Aceasta e promisiunea. Realitatea,probabil în cele mai multe cazuri...muncă grea și repetabila
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
atâta vreme cât promite.Pentru că dincolo de definiția din DEX ,prostituția este promisiune continuă și nesatisfacuta.Multe tinere sunt atrase din cauza ideii de muncă ușoară,bani mulți ,stil de viață monden,bărbați sexy,șampanie,cătușe de catifea...și cearceafuri de satin.Aceasta e promisiunea. Realitatea,probabil în cele mai multe cazuri...muncă grea și repetabila,bani puțini,bărbați grași ,transpirați și doritori de ce n-au avut parte niciodată,poșirca și palme răsunătoare la fund într-un hotel cu nume caraghios sau pe bancheta din spate a
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
la sindrofiile mondene?Câte ajung Madame,Jenna sau ...Pretty Woman? Deci legalizata sau nu în hotel de lux sau într-un camion, la o margine de șosea și de oraș,cea mai veche meserie din lume își atrage victimele.Cu promisiuni.Cu pași nesiguri pe tocuri mult prea înalte,cu fuste scurte-stramte și mulate ,cu sutiene neîncăpătoare și cu portofelul la fel de gol că și stomacul câteodată În cele mai "fericite"cazuri cu Christian Dior și Pradă,cu hotel cinci stele...șampanie
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
dintre poemele sale remarc efectul reușit al unui artificiu cu rezonanță în muzică și poezie - repetiția, în speță poemul “Să cânt, dar și să tac”, în care versul al patrulea se repetă în fiecare dintre cele opt catrene ale poemului: “Promisiuni și jurăminte,/ Și un parfum abroziac/ De tine îmi aduc aminte -/ Mă fac să cânt dar și să tac...// [...] Și inima-ți ce ritmic bate,/ Și băsmăluța de bumbac/ Ce ți-am furat-o din păcate,/ Mă fac să cânt
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
mă încântă, Cum simțea ea pasiune profundă, Sintaminte pre-multe o inundă.. Mă simțeam atât de bine, ca de fiecare dată cu tine era că prima dată, ca de fiecare dată trebuia s-o iau de la început, să reiau vechile vorbe, promisiuni, jurăminte..deși, niciodată n-am crezut mai mult, niciodată nu mi-a fost mai ușor să țin, niciodată n-am iubit așa, niciodat..și nu mi s-a întâmplat vreodat să fiu luat de acelasi val de sintaminte, de pasiune
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
au interesat de noi și s-au rugat pentru noi.” Mi-au arătat prin acest comportament al lor că de fapt, Dumnezeu este unic pentru toți și că ne iubește așa de mult și ne-ascultă rugăciunile. El își păstrează promisiunea de a ne ajuta, de ne a trece și de a ne scăpa de încercările grele din viețile noastre. Reporter: - Lăsând în urmă cu bucurie momentele triste din viețile noastre, cu bucuria c-am trecut dincolo, dar cu durerea momentului
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]