4,062 matches
-
capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic de glagorie, nu mai avem nici o speranță. Mulțimea proștilor ne inundă pe lumea aceasta și potrivit celor spuse de Hristos, tot ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic de glagorie, nu mai avem nici o speranță. Mulțimea proștilor ne inundă pe lumea aceasta și potrivit celor spuse de Hristos, tot ei vor fi șefi și în lumea de dincolo. Groaznic! Dar pentru cei care au adoptat la timpul lor creștinismul, se pare că toate „învățăturile” acestea de doi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
piatră de piatră. Credeți că românul care este extrem de critic, atunci când este vorba despre țara sa, a văzut ceva barbar în ceea ce sa întâmplat cu Parisul istoric? Da de unde! Mocofanul vede cum arată Parisul reconstruit și se minunează exact ca prostul cela din snoava populară, care-și pierduse capra. Pentru românul supercritic, anticeaușist, anticomunist și alți anti pregătiți la foc mic, în zeamă de doctrină liberală, nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o supralicitare. Desigur ca orice om din această țară, nu pot ignora presa această, care cică ar fi a patra putere în stat. La origine ar fi trebuit să fie un mijloc eficace și necesar de a-i informa pe proști, ce s-a mai întâmplat în lume și în țară, iar în timpuri electorale să-i ghideze cum să voteze cu cap și să se autoguverneze. Dar presa, prin reprezentanții săi, are după cum se știe au un IQ peste medie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru amărâtul de cetățean este sublimă, e înălțătoare, divină chiar, numai că lipsește cu desăvârșire cum zicea nenea Iancu. Ceea ce n-are poate vreo explicație, dar are măcar o scuză majoră: este singura putere pe care n-o plătim noi, proștii de contribuabili, prin impozite și taxe. Și presa, este cea care asistă zi de zi, cum toate cele trei puteri în stat, pe care le plătim cu bani grei, dansează ca stripteuzele la bară, sub bagheta aceluiași președinte-jucător al cărui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
18 iunie, întrunind 50,69% din voturi, la foarte mică distanță de Sorin Oprescu, candidatul PDSR, care a obținut doar 49,31%, în principal datorită faptului că nu avea chelie și nu cunoștea tehnica hăhăielii eficiente cu mare priză la proștii și țiganii capitalei. În această calitate de bulibașă general al Bucureștilor, Traian Băsescu, se remarcă ca un iscusit jucător de „albaneagra”, reușind într-o scurtă perioadă de timp, sub sloganul “ Aici sunt banii dumneavoastră”, să îngroape sume mari de bani
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scrisă de hușeanul Gheorghe Chiper. Un critic din generația pampers, spune plin de importanța sa, că numitul scriitor ar fi fost un naționalist convins, antisemit și veșnic critic al sistemului parlamentarist din acele vremuri. Că era naționalist, cred că doar proștii se mai miră, având în vedere valul care acoperise Europa la vremea ceea, pentru a pune stavilă internaționalismului proletar, că era antisemit, iar nu este de mirare într-o țară în care medicii, avocații, judecătorii și cele mai multe poziții cheie în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cum te-am iubit ca pe o icoană atunci când mintea mea nu putea pătrunde în adâncurile omenești. Alergai mereu pe imaș și noi te priveam de acasă: eu, cu drag, frații mei, cu hohote de râs, spunând că ești un prost pentru că și tatăl tău recunoaște asta, și-ți spune „ghițăluș”, recunoaște și el că nu ești decât un bou mic, mic, chiar dacă ești mare. Alergam cu lacrimi în ochi la tata și palmele lui se odihneau pe fundul fraților mei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule, erau atât de frumoși! ― Dar am fost un prost, continuă el. Un prost furios. Când am spus că nu mai vreau să vorbim niciodată...Doamne, nu am vorbit serios, Alisia. Am surâs ușor, numai pentru o fracțiune de secundă. ― Știi, când am realizat că nu-ți dădusem nici cea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fără nici o îndoială, o acțiune deliberată. Era cât se poate de clar! Când se întâlnea cu tipi din ăia care lucrau în magazinele marilor case de modă, se purta foarte ciudat cu mine, mă lăsa în mijlocul drumului ca pe un prost. O dată, a plecat de la o petrecere fără măcar să-și ia la revedere de la mine. O petrecere la care eu o dusesem, dar unde s-a întâlnit cu curvele alea cretine - scuze - Helenka și Jessica. Care au invitat-o să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către bucătărie. Mă durea capul. În seara următoare avea loc petrecerea de lansare pentru În Gură: O Istorie Ilustrată a Sexului Oral. Eu presupusesem că publicarea acestei cărți avea să ne așeze, confortabil, pe cea mai joasă treaptă din canionul prostului gust - dar acum devenise limpede că existau profunzimi și mai mari de descoperit. Ca, de pildă, organizarea petrecerii de lansare la Lucky, cel mai execrabil club de striptease din oraș. Mi-am pus zahăr în cafea și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a stimulat omul să fie pe măsura ei. Să devină orice, orice. Fără limitare de rasă, sex, credință sau alte prostii. A înțeles că victima poate deveni călău, dacă nu chiar dorește asta și că jocul ăsta e nelimitat. Dacă prostul dumitale genial era artist, înțelegea asta. Și dacă înțelegea asta, altul era jocul, să știi. Să vezi atunci dilema poporului ales...“ Spusese sau nu spusese Tolea aceste cuvinte? Întrerupsese discursul vecinului Gafton sau îl întrerupea doar acum, în gând, rememorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzi, să mă dau pe mâna cretinilor! Le bagi o sută de lei în gură și un cartuș de Kent între sâni și îi rogi să-ți facă analize vaxalize. Toți bișnițari, marțafoi, muște. Am un prieten doctor. Face pe prostul, pe sfântul. Comerț cu vorbe bune, ergoterapie, nu știu cum se cheamă scamatoria lui. Nu ia bani, nici cadouri, dar Jeni bleguța spală și gătește, iar Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorba. De ce se ascund, asta întreb. Că doar mata știi, de la fața locului. Ei, tovarășul Toma... Marcel spune că asimilarea... nu erau acceptați nici așa, nici așa... dar acum, acum... Marcel zice, știți ce zice Marcel? Ei, ce mai zice prostul de Marcelica, întrebam în gând. Marcel zice că azi am devenit toți evrei, toți suntem opri... Oprimați, voia să spună șchioapa, dar și-a dat cu mâna peste gura păcătoasă. Ei, n-om fi chiar toți evrei, cum crede tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la nimic, orice o rogi, un medicament, o haină, jucărie pentru copil, orice. Că se plimbă, mamă, mamă, mereu pleacă. — Unde să plece, cum să plece? Care plimbare? — În lume. În lumea largă, domnule! Lumea largă nu-i de nasul proștilor. Că ce, chiar toți stau la cușculiță? Nimeni nu iese? Ehe, sunt și excepții, domnule! Interese speciale. Nu s-a îngustat lumea decât pentru unii. Multe nu-s de nasul nostru. Pământul se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu era doar ură, totuși. Nu doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gafton, numele nevestei? Să arate ce, ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta în Biblie și n-am înțeles nimic din ea. Omul rău învinge și Dumnezeu nu-l pedepsește. Mi s-a părut nedrept. Mi se pare și acum nedrept. — Bineînțeles. Iacob avea în el scânteia vieții, în timp ce Esau era un prost. Bun la suflet, dar prost. Dacă trebuie să alegi dintre ei pe unul care să îți conducă poporul, îl alegi pe luptător, pe cel care dă dovadă de viclenie și istețime, cel cu destulă energie pentru a răsturna toate pronosticurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nevinovata Marina Luisa Sanchez Gonzalez să primească un cadou de ziua ei, iar în schimbul eforturilor mele, am primit un pupic pe obraz, un pupic prelungit și tandru, pe care am să mi-l amintesc până la sfârșitul zilelor. Așa își obțin proștii micile lor victorii. Iar eu nu sunt nimic altceva decât un prost. Am căpătat un sărut și un zâmbet larg de mulțumire, dar m-am ales și cu ceva ce nu-mi programasem. Se cheamă Belea și, când ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]