8,957 matches
-
Gabriel Dimisianu Aapărut la sfârșitul lui 2011, la Editura Curtea Veche, ediția definitivă a Convorbirilor lui Eugen Simion cu Petru Dumitriu, prevăzută cu note de Oana Soare, autoarea unei monografii consacrate prozatorului. Ediția mai cuprinde câteva scrisori ale lui Petru Dumitriu către Eugen Simion și, în secțiunea finală, un studiu al acestuia despre „autobiografia spirituală” a partenerului său de dialog, adică despre scrierile sale de „meditație religioasă”. În totul o impunătoare carte-document
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
din Havana, unde în prezent este profesor. Este de asemenea cunoscut ca sculptor, poet vizual experimental („Vivir en el espacio”, „Melanconia de los leones” etc.). În propria țară e cunoscut mai mult ca poet și sculptor și mai puțin ca prozator, dat fiind că romanele sale, inspirate din realitatea cubaneză a sfârșitului de veac XX, sunt oficial interzise, deși ele constitue un veritabil eveniment literar mondial. Tradus și premiat în Occident, Gutierréz a fost publicat pentru prima oară în limba română
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
editat în urmă cu doi ani). Romanul Se înnoptează. Se lasă ceață (Polirom, 2006) a căpătat, în varianta sa portugheză, titlul Lisboa para sempre (Lisabona pentru totdeauna). Traducătoarea este Carolina Martins Ferreira, cea care a tradus în portugheză și alți prozatori români contemporani (pe Norman Manea, de exemplu). După lansarea cărții în orașul Brasilia, în cadrul Asociației Naționale a Scriitorilor, a urmat o lansare în Portugalia, organizată de Institutul Cultural Român, filiala din Lisabona. Festivitatea a reunit pe majoritatea intelectualilor interesați de
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
aici cărțile rămase în cursă. În fine, tot la Alba Iulia, dar și la Călimănești, vor avea loc lucrările Colocviului romanului românesc. La întrebarea adresată de moderatorul Colocviului, Nicolae Manolescu, și anume Cum se scrie un roman?, vor căuta răspunsuri prozatorii Radu Aldulescu, George Bălăiță, Nicolae Breban, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeșu, un cristian, Nichita Danilov, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Groșan, Radu Mareș, Marta Petreu, D.R. Popescu, Doina Ruști, Dan Stanca, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian, cărora li se vor alătura
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
paginile revistei Șapte seri, unde ține rubrica de cronică literară. Nu s-a observat totuși că s-ar putea ca mizele micului roman să fie ceva mai ridicate. Cel puțin așa reiese din mărturisirea jurnalistului cultural transformat de curând în prozator: „Superhero este un roman de debut. L-am scris cu convingerea că viziunea mea asupra moralității poate avea o notă de originalitate. Tot ce scriu are această pornire. Asta nu înseamnă că mă declar un om fără pată. Scrisul este
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
tatăl sau soția, precum și absența oricărei perspective în carieră fac ca tânărul să îndeplinească toate datele pentru a intra într-o criză existențială de proporții. Dacă n-o face, însă, e nu din cauza gravității situației, ci mai degrabă din pricina ezitării prozatorului, care nu se poate hotărî asupra tipului de roman vizat. Căci, deși pare că ar vrea să adâncească traumele personajului, scriitorul nu face decât să le aglutineze fără sens și să le caricaturizeze atât de strident, încât proza începe să
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
și să le caricaturizeze atât de strident, încât proza începe să respire la tot pasul un aer de burlesc involuntar. Nimic nu poate fi, practic, bănuit de autenticitate sau de originalitate în cartea lui Ciprian Măceșaru. În primul rând, pentru că prozatorul n-are deloc răbdarea construcției. Fiecare pasaj compune câte o schiță aproape independentă de cele anterioare - și fără consecințe în adâncirea unei narațiuni afectate de o dezorientare cronică. Autorul Superhero-ului pare că-și uită de la mână până la gură temele și
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
era, evident, o superficialitate salvatoare. Numai așa reușeam să nu mă afund permanent în penibile și false depresii, în lamentări sterilizante și epuizante”. Sigur că neajunsurile de construcție și-ar putea găsi, oarecum, salvare în intenționalitatea ironică și umoristică a prozatorului, evidentă din primele pagini ale romanului. Doar că scenele comice sunt atât de banale, încât mă tem că, departe de a ține cititorul treaz și amuzat, așa cum au pretins o parte din comentatorii romanului, ele nu fac, vai, decât să
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
împrumută limbajul sitcom-urilor gen Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e tras în tușe caricaturale atât de accentuate, încât, mai degrabă decât să amuze, irită și decepționează. Pentru a ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe ortografice: „DRAG| PAULE, EȘTI DAT DRACULUI, VORBEȘTI CA DIN C|RȚI. M| FACI L|UD|ROS DAR ȘI ȚIE ÎȚI PLACE S| TE DAI DEȘTEPT. PÂN| O S
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
nici inteligență de bătaie scurtă. De aceea, ratat ca roman cu problematici grave, Superhero nu poate fi valorizat nici la capitolul „proză de consum”. Din el rămâne, împotriva voinței autorului, doar o tristă punere în abis a propriului eșec ca prozator. S-ar prea putea ca, ipostaziat în lector, Ciprian Măceșaru să-și cunoască mai bine decât oricine deficitele actuale, de vreme ce pune în gura nefericitului personaj mecanisme folosite de el însuși: „Copiam mereu fragmente din autori celebri, schimbam câte ceva, apoi i
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
proză al lui Ciprian Măceșaru. Ciudat e să vezi doar că doi comentatori experimentați ai literaturii actuale precum Dan C. Mihăilescu și Alex Ștefănescu se dovedesc optimiști cu privire la destinele Superhero-ului, de vreme ce citesc în el „o fierbinte coregrafie meditativă” și în prozator „un autor de prim plan” în devenire.
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
întrebat care ar putea fi „fenomenul originar” al acestui autor. Deoarece d-sa e un impunător intelectual polivalent, pe de o parte medic și profesor universitar de biofizică, avînd în această direcție o operă științifică, iar pe de alta poet, prozator, istoriograf, memorialist și, nu în ultimul rînd, traducător din poezia italiană și franceză. Nu îmbinarea activităților ar putea intriga, ci amploarea lor pe ambele laturi. Niciuna nu pare secundă în raport cu cealaltă. Am impresia că e vorba de un fond efervescent
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
și din Armenia ar fi plecat, în anii de la urmă, cam sub un milion de oameni. * * * Ieri, la scurta recepție de după lansarea la apă a Arcei, în două rânduri mi s-a strâns dureros inima: când noua cunoștință a mea, prozatorul Grigor Djanikian, m-a întrebat: „Ce mai face Nicolae Vieru?... Am învățat împreună la Moscova...” Iar David, fiul ilustrului prozator Hrant Matevosian, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Armenia, îmi spuse: „Tata amintea uneori de un prieten de-al său
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
de după lansarea la apă a Arcei, în două rânduri mi s-a strâns dureros inima: când noua cunoștință a mea, prozatorul Grigor Djanikian, m-a întrebat: „Ce mai face Nicolae Vieru?... Am învățat împreună la Moscova...” Iar David, fiul ilustrului prozator Hrant Matevosian, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Armenia, îmi spuse: „Tata amintea uneori de un prieten de-al său din Chișinău, cu care a fost coleg la Institutul de Literatură din Moscova. Un prozator bun, din când în când
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
Moscova...” Iar David, fiul ilustrului prozator Hrant Matevosian, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Armenia, îmi spuse: „Tata amintea uneori de un prieten de-al său din Chișinău, cu care a fost coleg la Institutul de Literatură din Moscova. Un prozator bun, din când în când își telefonau...” „Saka?” întreb. „Exact, Saka!” face David. Iar eu „am ghicit” din simplul motiv că și Serafim Saka amintea deseori de Hrant Matevosian și de Andrei Bitov, colegi la care ținea, cu care ar
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
ale lui Maiorescu, vor fi obosit-o, în urechile contemporanilor. Să recitim, însă, un sfârșit de prefață, a ediției de la 1874: „Dacă dar îți lipsesc o mie de școlari silitori și modești, de industriași și meseriași naționali, de poeți și prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranți, de funcționari netrebnici, de academici [...], secretari, membri onorifici, asociați în cultură, jurnaliști, ateneiști, conservatoriști, poetaștri, spânzurători
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
Luminița Marcu Un clasic (și un romantic) al secolului XX (1910- 1999) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori spanioli ai secolului XX, deși recunoașterea importanței sale ca prozator a fost destul de tîrzie. Pînă în anii ’80, Torrente Ballester era mai cunoscut în Spania în postura de critic literar, de istoric literar sau chiar ca autor al scenariului unui foarte popular serial al televiziunii spaniole. Ballester a scris mult
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
amintirilor, ci caută, reconstruiește într-o altă lumină, de care s-a apropiat acum altfel și o știe. Cu o înfățișare de el însuși numită donquijotescă, înfășurat în multele mantii ale personalității, acest autor cunoscut, între altele, și ca dramaturg, prozator, sau traducător de poezie americană și sud-americană (recent a apărut César Vallejo, cu aluviuni care sunt exact contrariul lapidarității de Haiku - titlul celuilalt volum de traduceri publicat în 2011) nu străbate, desigur, un teritoriu lipsit de versanții „realismului anecdotic și
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
moartea lui André Malraux (1901-1976) și îi consacră două pagini, datorate unui normalian și fost ministru, Robert Poujade, care l-a cunoscut personal pe scriitor și a publicat o carte despre el, intitulată Regăsindu-l pe Malraux, respectiv, unui tânăr prozator, Thomas Clerc, autorul unei nuvele premiate în 2011, „Omul care l-a ucis pe Roland Barthes”. Cel dintâi, fan nedezmințit al lui Malraux, scrie: „Cred că vom asista la o întoarcere în grație a lui Malraux. Vedem, de exemplu, ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
generații de după Revoluție, întrebată eu din sală cum mi se pare literatura de după Revoluție, eu am spus: „După un prim moment, în care părea că va fi greu să repornească, acum este o literatură de bună calitate, cu poeți și prozatori importanți. Problema ei - am spus eu - mi se pare aceea că nu mai are încă adevărate instanțe critice.” Criticii importanți de dinainte, criticii generației 60, au ajuns la stadiul istoriilor literare și, în general, după zeci de ani în care
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
Eugen Negrici să fie un critic de reacție rapidă. Prea ocolește mult. Asta, s-a văzut deja, la suprafața textului. Dar nu numai. Și pe dedesubt, procedura e aceeași. (Scriind, anul trecut, despre reeditarea Imanenței literaturii, îl defineam drept un „prozator al criticii”. Formula mi se pare, în continuare, potrivită.) Între ipoteză și concluzie, Negrici mai adaugă, cu dichis, câțiva pași. Pentru el, albul nu e niciodată alb. Iar negrul parcă ar fi, de fapt, o varietate de cenușiu. Încă un
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
și de aici. Cu accente lirice, fără patetismul genului, trasat prin linii emoționale viguroare, textul face o notă vizibil discordantă cu restul cărții. Aici, nu mai vorbește criticul, până și filosoful își oprește referințele culturale și lasă loc poetului și prozatorului Marta Petreu. Durerea, ca temă centrală, ca prezență constantă, e denunțată din perspectivă umană. Corpul medical, singurul investit cu puterea de a îmbunătăți starea fizică, se arată incapabil și rudimentar. Replicile, poveștile brodate în jurul unei realități, de altfel, bine cunoscute
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
este că Eminescu era în facultățile sale mintale și după data internării. Pe lângă numeroasele exemple despre activitatea intelectuală a poetului în ultimii săi ani de existență, Th. Codreanu ne aduce în față și o „posibilă“ traducere a lui Eminescu din prozatorul american Mark Twain. Textul este o schiță care se intitulează Clanț cu toții, frați iubiți și a fost tipărit în „Fântâna Blanduziei”, (I) nr. 3 din 18 dec. 1888, cu șase luni înainte de moartea sa. Poetul, „Jignit de compasiunea prietenilor și
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
degrabă intermediarul) după care a tradus Eminescu scrierea lui Twain nu a putut fi identificat.”ii Th. Codreanu, însă, cu o intuiție loială poetului, afirmă că: „Până se va descoperi o schiță cu acest titlu și acest conținut în biografia prozatorului american, povestea rămâne absolut stranie și mă tem că intră în joc uriașa noastră ignoranță în materie de Eminescu.” iii Bucata literară a fost republicată în 1911, în „Mișcarea”, în numerele din 17 și 19 aprilie, sub titlul Obsesiune. Spre
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]