KorAP: Find »[drukola/base=psihoză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...107 >

2,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533

Halucinoze ceea ce deosebește acest tip de halucinație de celelalte este o atitudine parțial critică, bolnavul având unele dubii privind realitatea lor, încercând uneori să verifice autenticitatea lor. Halucinațiile apar frecvent în tulburările psihice majore-psihoze delirante, delirant-halucinatorii, psihoze toxice, infecțioase, posttraumatice, psihoze de involuție, stări demențiale etc. Pe lângă acestea sunt descrise și alte forme de halucinații, care nu întotdeauna au o semnificație net patologică, dar însoțesc adesea o tulburare psihică, motiv pentru care majoritatea psihiatrilor le încadrează în categoria halucinațiilor. Acestea sunt

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
Dacă halucinația apare înainte de instalarea efectivă a somnului, este vorba despre o halucinație hipnagogică, iar dacă apare înainte de trezirea efectivă din somn, este halucinație hipnapompică. Halucinațiile auditive sunt printre cele mai des întâlnite halucinații în patologia psihiatrică, mai ales în psihozele delirante cronice, de exemplu schizofrenia. După psihiatrul francez Seglas (apud Hoeksema, S.N., 1998)62 se împart în halucinații auditive elementare (simple), comune și verbale. Halucinațiile comune se mai numesc și acoasme sunt simple zgomote, sunete puțin identificabile. Halucinațiile complexe se

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
se manifestă prin perceperea de către bolnav a cuvintelor, vocilor, în propoziții mai mult sau mai puțin elaborate. Vocile halucinatorii pot fi necunoscute bolnavului, alteori acesta le recunoaște ca aparținând unor membrii ai familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
mai mult sau mai puțin elaborate. Vocile halucinatorii pot fi necunoscute bolnavului, alteori acesta le recunoaște ca aparținând unor membrii ai familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul uzual, obișnuit, din vocabularul curent, dar pot exista și voci care

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
etc.) Mai sunt și cazuri în care bolnavul "oabitează" cu vocile, în sensul că poartă o conversație, un dialog cu ele, ca și cu un interlocutor real. Halucinațiile auditive pot coexista și cu alte tipuri de halucinații în contextul unor psihoze cum este schizofrenia, parafrenia etc. Din punct de vedere al apariției și structurării fenomenului delirant halucinator, în unele cazuri halucinația precede delirul, care se edifică pe acesta, alteori halucinația urmează delirul, fiind un derivat și consecință a unui delir primar

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
scene de luptă etc.). După modul în care sunt percepute ("văzute"), ele mai pot fi necolorate sau colorate. Imaginile pot fi nete sau mai obscure, șterse, unice sau multiple, mobile sau fixe. În halucinațiile vizuale la alcoolici, în special în psihoza alcoolică acută (delirium tremens) halucinațiile sunt zoopsice (animaliere), bolnavul văzând tot felul de animale (insecte, șobolani, șerpi, câini) cu care se luptă, încearcă să le alunge etc. Mai sunt și halucinații în care "perceperea" obiectului se face în afara câmpului optic

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
de, arsură, înțepătură, pișcătură etc. sau de cald, fierbinte, rece etc. În convingerea bolnavului ele sunt produse prin acțiunea unor animale (insecte, țânțari, păianjeni etc.) sau sunt executate prin curent electric. Acest gen de halucinație se întâlnește mai ales în psihozele exogene toxice (alcoolism, narcomanii), în psihozele cu delir mistic și de persecuție. Halucinațiile cenestezice (cenestopate) sunt halucinații ale sensibilității interne, confundabile în parte cu halucinațiile tactile și interpretările organice delirante. În funcție de modul de manifestare pot fi generale sau parțiale, elementare

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
de cald, fierbinte, rece etc. În convingerea bolnavului ele sunt produse prin acțiunea unor animale (insecte, țânțari, păianjeni etc.) sau sunt executate prin curent electric. Acest gen de halucinație se întâlnește mai ales în psihozele exogene toxice (alcoolism, narcomanii), în psihozele cu delir mistic și de persecuție. Halucinațiile cenestezice (cenestopate) sunt halucinații ale sensibilității interne, confundabile în parte cu halucinațiile tactile și interpretările organice delirante. În funcție de modul de manifestare pot fi generale sau parțiale, elementare sau diferențiate. Astfel, ele se pot

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
tip de halucinații, mai puțin întâlnite sunt cele din sfera genitală sau ale simțului genetic, și constă în senzații de la simple atingeri până la senzația voluptoasă a unui act sexual. Înainte, aceste halucinații se întâlneau mai ales în delirele din cadrul isteriei (psihoze isterice) și delirele mistice (erau relativ frecvente în secolele XVIII-XIX). Halucinații kinestezicemotorii sau motrice ca și halucinațiile genitale, azi se întâlnesc mai rar. Bolnavii percep mișcări imaginare ale corpului, parțiale sau generale. Se simt împinși, basculați, trași, mișcați în pat

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
Amneziile reprezintă pierderea totală sau parțială a capacității de fixare sau de evocare a memoriei. Există 2 tipuri de amnezii: a) Amnezia de fixare (anterogradă): este amnezia ce progresează spre viitor, faptele vechi fiind conservate. Apar în sindromul Korsakov, în psihoza afectivă bipolară sau în tulburările nevrotice. b) Amneziile de evocare (retrogradă): se referă la o amintire ce până atunci a fost bine conservată și nu mai poate fi reconstituită. Apar în sindroamele de involuție. Amnezia retrogradă se asociază întotdeauna cu

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
nu reușește să se debaraseze de ea. Ideea este percepută ca fiind penibilă ș absurdă, având un caracter de constrângere și de impunere. În practica psihiatrică obsesiile se întâlnesc mai ales în nevroza obsesivă; obsesia apare și în schizofrenie, în psihoza delirantă și depresie. Obsesia trebuie diferențiată de ideea fixă, în acest caz subiectul nepercepând caracterul său patologic. Se deosebește și de mentism și de impulsiuni, care se referă la trecerea la act sau acțiune, fără posibilitatea stopării lui. Fobia este

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
mnestic (sindromul Korsakov). Alteori apare sub forma unor povestiri mai mult sau mai puțin stufoase și cu un anumit grad de verosimilitate. Este important de reținut că imaginația este implicată profund și în tulburările de intensitate psihotică, în special în psihozele delirante cronice. La oligofreni și demenți, imaginația este foarte săracă sau chiar lipsește (în formele grave). 4.1.6. Tulburări ale conștiinței Conștiința reprezintă trăirea dimensiunii specifice și a sensului clipei existențiale, printr-un proces de reflectare determinată cognitiv și

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
Apatia reprezintă lipsa reacției afective superioare. Bolnavii apar oarecum ca fiind debranșați de sursele interne ale vieții instinctiv-afective, dar și de cele externe legate de influențele psiho-sociale. Indiferențe, inerția și nespontaneitatea caracterizează viața afectivă. O asemenea tulburare o întâlnim în psihozele endogene, în special în schizofrenie, în psihozele exogene infecțioase, în tulburările de conștiință, la oligofreni și în demențe. 4.1.8.2. Tulburări calitative De asemenea, sunt întâlnite câteva aspecte care se referă atât la intensitatea cât și la conținutul

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
apar oarecum ca fiind debranșați de sursele interne ale vieții instinctiv-afective, dar și de cele externe legate de influențele psiho-sociale. Indiferențe, inerția și nespontaneitatea caracterizează viața afectivă. O asemenea tulburare o întâlnim în psihozele endogene, în special în schizofrenie, în psihozele exogene infecțioase, în tulburările de conștiință, la oligofreni și în demențe. 4.1.8.2. Tulburări calitative De asemenea, sunt întâlnite câteva aspecte care se referă atât la intensitatea cât și la conținutul afectivității modificate patologic; acestea sunt numite generic

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
persoane dependente, imature și/sau histrionice. Agitația psihogenă (sau afectogenă, după unii autori) beneficiază pe lângă terapie farmacologică, de psihoterapie sub diferite forme, cu foarte bune rezultate. Agitația psihomotorie este destul de frecvent întâlnită în multe alte boli psihice, dintre care amintim: psihoze delirante acute, demențe (presenilă, senilă, vasculară, posttraumatică, alcoolică), depresia de involuție, tulburarea organică de personalitate, atacul de panică. Hipobulia constă în diminuarea activității voluntare. Intensitatea hipobuliei este variabilă, de la forme ușoare până la stări profunde de inhibiție, nerăspunzând la stimulii verbali

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
se întâlnesc în tulburările de personalitate, oligofrenie, alcoolismul cronic, schizofrenie. 2. Raptusurile sunt manifestări cu grad mare de potențial de periculozitate (auto și heteroagresivitate, sinucidere). Este cazul raptusului anxios și a celui melancolic. Ele apar brusc, în contextul simptomatologic al psihozelor delirant-halucinatorii, în depresia severă cu tulburări psihice, schizofrenie. 3. Sindromul catatonic cuprinde două categorii de tulburări: negativismul și pasivitate. Negativismul se referă la refuzul bolnavului de a răspunde solicitărilor din ambient. Există un negativism activ și unul pasiv. În primul

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
un comportament supus, își schimbă comportamentul și devin agresivi, începând să consume alcool. În general sunt și ei șocați de ceea ce fac. 2.b. Reacțiile episodice: Sunt tulburări de comportament ce apar ca simptome în celelalte tulburări psihice (nevroze, psihopatii, psihoze). Manualul pentru diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-III-R) prezintă trei tulburări de comportament de tip disruptiv: * tulburările de conduită; * opoziționismul provocator; * hiperactivitatea cu deficit de atenție. Tulburarea de conduită Se caracterizează prin încălcarea repetată a regulilor sociale importante și

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
cardiace, respiratorii, digestive * cefaleea 4. Tulburările anxioase: * anxietatea de separare * tulburarea evitantă a copilăriei * anxietatea excesivă * fobiile * panica * tulburarea obsesiv-compulsivă * stresul post-traumatic. C. Dezvoltări prevalente de personalitate (Gianina Cucu-Ciuhan, 2003, apud Dindelegan 2006)80. 5.4.3.Tulburările endogene A. Psihoze endogene: 1. Depresia 2. Schizofrenia infantilă: * Schizofrenia sugarului * Autismul infantil tipic * Autismul atipic * Sindromul Rett * Demența Heller * Schizofrenia simbiotică hiperkinetică * Forma perioadei de latență * Schizofrenia infantilă (Bleuler) între 7 și 14-15 ani. 1. Depresia. În 1980, în DSM-III, APA statuează

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
încă patru din următoarele simptome: scăderea în greutate, tulburări de somn, agitație psihomotorie sau retardare în plan psihomotor, oboseală, stimă de sine scăzută sau vină excesivă, probleme de concentrare, gânduri și/sau tentative de suicid. 2. Schizofrenia infantilă. Este o psihoză cronică, procesuală, caracterizată prin disocierea personalității. Persoana pierde contactul cu realitatea, apar profunde tulburări ale gândirii și afectivității Boala are o evoluție deteriorată. La copil, din cauza insuficientei dezvoltări a funcțiilor psihice, a experienței de viață reduse, a insuficientei delimitări între

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
delirium în urma unor intervenții chirurgicale (Fisher și Flowerdew, 1995)104. Starea de delirium poate fi rezultatul unei condiții medicale sau un efect al medicației administrate dar poate fi și consecința unei deprivări senzoriale. Literatura de specialitate descrie o formă de psihoză ce apare în unitățile de terapie intensivă sau de cardiologie ținuți mai mult timp într-un mediu nefamiliar, monoton și straniu, pacienții pot experimenta stări halucinatorii. Delirium-ul are o rată a mortalității ridicată printre persoanele în vârstă (Byrne, 1994

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
de exorcizare decât o cură medicamentoasă. De asemenea, rămânând pe tărâmul de dinainte de era noastră, Saul, personaj al Vechiului Testament, ne este prezentat ca prezentând episoade depresive severe. Kraepelin (1922)117 sintetizează datele de până la el și elaborează noțiunea de psihoză maniaco-depresivă, prezentând totodată câteva criterii după care poate fi recunoscută boala. Au existat de-a lungul timpului diferite divergențe legate de nosografia lui Kraepelin, însă în ciuda acestora, termenul de psihoză maniaco-depresivă este utilizat și astăzi de majoritatea psihiatrilor și psihologilor

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
117 sintetizează datele de până la el și elaborează noțiunea de psihoză maniaco-depresivă, prezentând totodată câteva criterii după care poate fi recunoscută boala. Au existat de-a lungul timpului diferite divergențe legate de nosografia lui Kraepelin, însă în ciuda acestora, termenul de psihoză maniaco-depresivă este utilizat și astăzi de majoritatea psihiatrilor și psihologilor lumii. Deși depresia a fost cunoscută de aproape 3655 de ani, nici până acum cercetătorii nu au ajuns la un consens privind etiologia bolii, fapt pentru care orice sinteză care

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
specificație În cazul tulburărilor depresive, există câteva sindroame psihopatologice care se mai numesc și episoade afective, acestea fiind prezentate în prima parte în cadrul secțiunii tulburărilor afective în DSM IV: * Episodul depresiv major * Episodul maniacal * Episodul mixt * Episodul hipomaniacal Tulburările bipolare (psihoza maniaco-depresivă sau depresie bipolară) includ: * Tulburarea bipolară I * Tulburarea bipolară II * Tulburarea ciclotimică * Tulburarea bipolară fără altă specificație Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin instalarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fără un istoric de episoade maniacale, mixte sau

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
bipolare a fost familia lui Alfred Lord Tennyson. Alfred a trecut prin depresii repetate și epuizante și, probabil, episoade hipomaniacale. Tatăl său, bunicul său, doi dintre străbunicii săi, cinci din cei șapte frați, au suferit cu toții de manii, depresii și psihoze. Fratele lui Alfred a fost instituționalizat într-un azil în jurul anilor '60, înainte ca acesta să moară de "epuizare maniacala". Lionel Tennyson, unul dintre cei doi fii ai lui Alfred, avea temperament inconstant, la fel ca și unul dintre cei

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
care însoțesc aceste efecte; aceste situații de criză pot dura mai multe zile, o săptămână sau chiar două și dacă nu intervine nici un tratament, criza anxios depresivă poate să se transforme într-o stare depresivă autentică (Marcelli, 2003)203. 4) Psihoza maniaco-depresivă. Depresia la adolescenți, de cele mai multe ori, este asociată cu alte tulburări psihice: tulburări anxioase, tulburări de conduită și de personalitate dar și cu consumul de substanțe. Printre cauzele apariției depresiei la adolescenți putem enumera consecințele depresiei materne, pierderea unui

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]