KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

-i cine știe ce, dar era un lac și o pădure grozavă prin care pierdeam vremea toată ziua, eu și câțiva puști, și bătrânul mi-a făcut o praștie cu care am doborât multe păsări, printre care și o coțofană. Dick Atkinson, puștiul, a nimerit Într-o zi un iepure - l-am pus sub un copac și stăteam toți pe-acolo, Dick avea niște țigări, și iepurele a sărit deodată-n sus și a fugit În tufișuri; noi ne-am luat după el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să stea la Café de Paris cu gașca, unde puteau să tragă două-trei ore de, să zicem, vermut cu apă minerală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Își aminti de ziua aia. O plăcuță de alamă era prinsă de scutul de lemn pe care era montat capul taurului. Nu știa să citească ce scrie, dar Își imagină că era ceva În memoria fratelui său. Ei, fusese un puști de treabă. Pe tăbliță scria așa: „Mariposa, taurul debutant al ducelui de Veragua, care a cauzat moartea lui Antonio Garcia la Novillero pe 27 aprilie 1909“. Retana obsrvă ca Manuel se uita la taur. — Ăștia pe care mi i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Așa murise și Salvador. Bătu cu degetele-n lemn. — Asta-i tot ce-ți pot oferi, spuse Retana. — De ce nu mă bagi săptămâna viitoare? sugeră Manuel. — Pentru că n-o să vină oamenii. Nu vin decât pentru Litri, Rubito sau La Torre. Puștii ăștia-s chiar buni. Ar veni ca să vadă cum o pățesc, spuse Manuel Încrezător. — Nu, n-ar veni. Lumea nu-și mai aduce aminte de tine. — Am ce arăta. — M-am oferit să te bag mâine noapte. După ce ies clovnii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Știu eu ce vorbesc când vine vorba de băiatu’ ăla. — Uite doar ce-a făcut pentru Villalta, spuse primul chelner. — Și asta nu e tot. Uite ce-a făcut pentru Marcial Lalanda. Sau pentru Nacional. — Da’ chiar că ai dreptate, puștiule, spuse chelnerul cel scund. Manuel Îi privea, cum stăteau de vorbă lângă masa sa. Își băuse și al doilea coniac. Uitaseră de el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe Manuel, care dormea cu capul pe masă. Citea ziarul cu atenție, silabisind. Când obosi Îl privi pe Manuel, lăsându-se greu În scaun, cu basca căzută pe frunte. Manuel se ridică de pe masă și-l privi: — Salut, Zurito. — Salut, puștiule. Am dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Manuel se gândea la cei trei puști din spate. Erau madrileni toți trei, ca și Hernandez, băieți la vreo nouășpe ani. De unul dintre ei, un țigan serios, distant și Închis la culoare, Îi plăcea. Se-ntoarse: — Cum te cheamă, puștiule? — Fuentes, răspunse țiganul. — E un nume frumos. Țiganul zâmbi, arătându-și dinții. — Când iese taurul, ocupă-te tu și aleargă-l puțin. — Bine, răspunse țiganul. Avea o față serioasă. Începuse să-și facă planul. — Hai, că-ncepe, Îi spuse Manuel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui Retana, care În seara asta Îi era manager și purtător de spadă. Hernandez se-ntoarse după ce vorbise cu managerul său. — Ai braț bun, puștiule, Îl complimentă Manuel. — Mă plac, spuse Hernandez fericit. — Cum a fost paseo? Îl Întrebă Manuel pe omul lui Retana. — Ca o nuntă, răspunse scutierul. Frumos. Ați ieșit ca Joselito și Belmonte. Zurito trecu pe lângă ei, o statuie ecvestră masivă. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În lumina reflectoarelor. El lupta sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să-l Înțep, puștiule, spuse Zurito lovind cu sulița-n nisip. Îl fac să fugă din ring. — Să te lași greu pe el, Manos. — O să mă las. Ce durează atâta? — Iese imediat. Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el se legănau când sărea. Manuel, stând la barrera, observă că taurul se uita mereu În dreapta. — Zi-i să le-nfigă-n dreapta pe astea, Îi spuse puștiului care fugea la Fuentes cu alte două banderillas. O mână grea i se lăsă pe umăr. Era Zurito: — Cum te simți, puștiule? Manuel urmărea taurul. Zurito Își rezemă brațele de barrera. Manuel se-ntoarse către el. — Te descurci bine, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
observă că taurul se uita mereu În dreapta. — Zi-i să le-nfigă-n dreapta pe astea, Îi spuse puștiului care fugea la Fuentes cu alte două banderillas. O mână grea i se lăsă pe umăr. Era Zurito: — Cum te simți, puștiule? Manuel urmărea taurul. Zurito Își rezemă brațele de barrera. Manuel se-ntoarse către el. — Te descurci bine, Îi spuse Zurito. Manuel scutură din cap. De acum, nu mai avea nimic de făcut până la următoarea repriză. Țiganul se descurca foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse Zurito. — Exact cum ți-l dorești, Îl asigură omul lui Retana. Manuel dădu din cap. Trompetistul, aflat tocmai sus, sub acoperiș, dădu semnalul ultimului act și Manuel traversă arena spre locul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
te băga. — Nu te duce dacă nu vrei, Îi spuse și George. — N-o s-ajungi bine dacă te bagi, Îi spuse bucătarul. Nu te băga. — Mă duc să vorbesc cu el, spuse Nick. Unde stă? Bucătarul le Întoarse spatele. — Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
bani frumoși. Sigur, asta mă interesează. Da pierd o grăma’, Jerry. — Cum adică? — Păi, cu nevasta, de pildă. Și pentru că lipsesc atâta de-acasă. Nici fetelor nu le sunt de vreun folos. „Da’ cine-i tatăl tău“, o să le-ntrebe puștii ăia din lumea bună. „Jack Brennan“. Asta n-o să le-ajute cu nimic. Pe dracu’, tot ce contează e că o să aibă bani. Asta da, am strâns bani pentru ele. Își mai turnă un pahar. Sticla era aproape goală. Pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
am văzut vreodată. — Șaișapte de kilograme și nouă sute de grame. Walcott coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două kile mai puțin decât tine. — O să am mai mult de atât când Începem, puștiule. Abia acum mă duc să mănânc. Ne-am Întors În vestiare și Jack Începu să se Îmbrace. Arată destul de dur băiatu’, Îmi spuse Jack. Arată ca un tip care-a fost lovit de-o grăma’ de ori. — Păi, da, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Zace acolo, și acum și-a deschis ochii. Pe față mai are Încă expresia aia Înfiorătoare de om stors de puteri. Ciudat, ce repede-ți merge mintea când e vorba de atâția bani, spune Jack. Să știi că ești un puști dat dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada se Înălța mai sus de pervazul ferestrei. Soarele intra pe fereastră și strălucea pe harta agățată de peretele din scânduri de pin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mă-ntrebă. — Nu, mulțumesc. — Cu plăcere, spuse doctorul Wilcox. — Horace, spuse Doc Fischer, spune-mi, nu te superi că-ți zic așa, nu? — Nu. — Bătrâne Horace. Am avut un caz extrem de interesant. — Chiar că, spuse doctorul Wilcox. — Îl știi pe puștiul de ieri? — Care dintre ei? — Băiatu’ care-și descoperise vocația de eunuc. — A, da. Eram acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își spuse Nick. Nu vreau să uit drumul spre Fornaci. Mama unei dive Era doar un puști când a murit taică-su, așa că sponsorul lui l-a Îngropat pentru totdeauna. Adică i-a cumpărat loc de veci. Dar când a murit maică-sa, sponsorul s-a gândit că s-ar putea să vină o zi când relația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina unui cuib de păsări. Așa că iarăși sper să văd cuibul la timp, să trăiesc destul ca să-i demonstrez puștiului că trăiesc, să-i arăt pe Îndelete cum se demontează un trenuleț, un ceas de buzunar, să-i dau lecții importante exemplificîndu-i mai Întîi zborul, prin cameră, ferind lustra, să-l duc peste trei, patru ani la fabrică. Altfel s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
atenția spre fetele care mă abordau Într-un mod atît de feeric palpitant pe stradă. Într-o marți, pe la prînz, m-am postat c-un zîmbet cald lîngă gardul Facultății de Filologie și nu m-a abordat nimeni feeric. Un puști apărut de nicăieri m-a privit iscoditor cîteva secunde, proțăpit În fața mea. Mesteca gumă. Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
obișnuit. GÎndurile circulă liber direct prin mijlocul lui de ani de zile. Și-mi aduc aminte de acea Înregistrare de la Timișoara, transmisă de Europa Liberă. Țipetele, strigătul plin de furie al unui bărbat, „trage, mă, trage!”, apoi pîrÎitul interminabil al puștilor. Extraordinara solidaritate din decembrie În fața morții și a fricii, și explozia ei de acum. Deflagrația se desenează pe cer ca o uriașă ciupercă roșie. Otrăvitoare pentru cei mai mulți. Comestibilă pentru cîțiva, au și mîncat-o. Condimentînd-o cu sîngele și ultimul expir al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
nu cu o coloană sonoră de excepție. Fiindcă pe lîngă James Taylor (The Lonely Road), un muzician În mare măsură inspirat, se aude și Beethoven. Mult. Și nu oricum. Și-ar mai fi ceva, esențial. Sigur, cum era de așteptat, puștiul cel mare cîntă la pian, obține o bursă, e talentat și așa mai departe, Însă este Îndrăgostit. Lucrul cel mai frumos din Running on Empty este povestea de dragoste dintre River Phoenix și fata profesorului de pian, spusă cu economie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

cel puțin, ca și cum ar fi avut, și vorbeau engleza cu accentul pe care Îl au cubanezii bogați. Doi dintre ei păreau să fie frați, pe cînd celălalt, Pancho, era ceva mai Înalt, da’ În rest era cam același gen de puști. Știi tu, slăbuț, bine Îmbrăcat și cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]