KorAP: Find »[drukola/base=punctuație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...105 >

2,617 matches

Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640

cât și a frazei). După o definiție din Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație (1995, p. 49), punctuația constituie „un sistem de semne convenționale, care au rolul de a marca În scris pauzele, intonația, Întreruperea cursului vorbirii”. Anumite semne de punctuație pot fi obligatorii, facultative sau interzise. Bunăoară, Înainte de conjuncțiile iar, dar, Însă, ci, virgula este obligatorie, Între subiect și predicat este interzisă, iar Înaintea unor circumstanțiale este facultativă. Ignorarea semnelor de punctuație obligatorii sau interzise constituie problema cea mai frecventă

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
pauzele, intonația, Întreruperea cursului vorbirii”. Anumite semne de punctuație pot fi obligatorii, facultative sau interzise. Bunăoară, Înainte de conjuncțiile iar, dar, Însă, ci, virgula este obligatorie, Între subiect și predicat este interzisă, iar Înaintea unor circumstanțiale este facultativă. Ignorarea semnelor de punctuație obligatorii sau interzise constituie problema cea mai frecventă. Bunăoară, În Atac de Cluj (anul I, nr. 4, 17 iunie 1999, p. 10), un deputat este apostrofat pentru că, Într-o scrisoare trimisă redacției respective (scrisoare reprodusă În facsimil), pune (de două

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
redacției respective (scrisoare reprodusă În facsimil), pune (de două ori, cu obstinație!) virgulă Între subiect și predicat: „Ceea ce a apărut În urmă cu șase luni Într-un cotidian național, n-avea cum...”; „Nici o instanță pământească, nu poate pedepsi...”. Semnele de punctuație au un caracter convențional, fiindcă forma acestora nu e cerută de conținutul exprimat (semnul Întrebării și cel al exclamării din limba română sunt folosite bunăoară și În limba spaniolă, dar sub formă răsturnată, la Începutul propoziției: ¡Hola! („Salut!”); żCómo te

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
exprimat (semnul Întrebării și cel al exclamării din limba română sunt folosite bunăoară și În limba spaniolă, dar sub formă răsturnată, la Începutul propoziției: ¡Hola! („Salut!”); żCómo te llamas? („Cum te cheamă?”). S-a demonstrat că, inițial, câteva semne de punctuație puteau fi folosite unele În locul altora. S-a ajuns apoi la o specializare a funcției acestora, ținând seama de context. 3. Importanța punctuației Implicându-se În organizarea sintactică a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
propoziției: ¡Hola! („Salut!”); żCómo te llamas? („Cum te cheamă?”). S-a demonstrat că, inițial, câteva semne de punctuație puteau fi folosite unele În locul altora. S-a ajuns apoi la o specializare a funcției acestora, ținând seama de context. 3. Importanța punctuației Implicându-se În organizarea sintactică a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
S-a demonstrat că, inițial, câteva semne de punctuație puteau fi folosite unele În locul altora. S-a ajuns apoi la o specializare a funcției acestora, ținând seama de context. 3. Importanța punctuației Implicându-se În organizarea sintactică a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
7,45, delegații de oameni ai muncii din Cluj vor depune coroane de flori. CITAT RETRAS!!! Prin absența virgulei Înainte de „În ziua”, se Înțelege că ostașii sovietici au căzut În ziua de... 22 august 1951, la ora 7,45! b) Punctuația are o funcție substitutivă, prin care se realizează, În scris, economie lexicală. Astfel, printr-o linie de pauză, se pot substitui: - predicatul: „Grădină Îmi sta cerul,/ iar munții - parmalâc” (Beldescu, 1995, p. 15), unde linia de pauză substituie predicatul sta

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
substitui: - predicatul: „Grădină Îmi sta cerul,/ iar munții - parmalâc” (Beldescu, 1995, p. 15), unde linia de pauză substituie predicatul sta(u) din versul al doilea; - diverse prepoziții: „S-a inaugurat ruta București - Cluj-Napoca”, unde sunt substituite prepozițiile de la... până la... 4. Punctuația și ortografia Așa cum scria G. Beldescu (1995), punctuația are tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică), În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
parmalâc” (Beldescu, 1995, p. 15), unde linia de pauză substituie predicatul sta(u) din versul al doilea; - diverse prepoziții: „S-a inaugurat ruta București - Cluj-Napoca”, unde sunt substituite prepozițiile de la... până la... 4. Punctuația și ortografia Așa cum scria G. Beldescu (1995), punctuația are tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică), În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate) cu semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
sunt substituite prepozițiile de la... până la... 4. Punctuația și ortografia Așa cum scria G. Beldescu (1995), punctuația are tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică), În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate) cu semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
tangențe cu ortografia În situații În care amândouă recurg la aceleași semne (punctul, cratima, linia de pauză și bara oblică), În care semne de punctuație se află În contact (În vecinătate) cu semne ortografice, cu consecințe prozodice, și În care punctuația se corelează cu ortografia În scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
scriere cu inițială majusculă și inițială mică (p. 67). Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
Limba română are cinci semne ortografice: blancul sau pauza albă ( ), cratima (-), linia de pauză (-), bara oblică (/) și apostroful (’). Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o propun nici măcar lucrările de specialitate. 5. Semnele de punctuație

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
Dintre acestea, numai blancul și apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o propun nici măcar lucrările de specialitate. 5. Semnele de punctuație 5.1. Punctul Este cel mai important semn de punctuație folosit În scrisul românesc. E vorba despre textele

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o propun nici măcar lucrările de specialitate. 5. Semnele de punctuație 5.1. Punctul Este cel mai important semn de punctuație folosit În scrisul românesc. E vorba despre textele scrise cu chirilice, atât În limba slavă, cât și În românește. La Început, punctul marca nu numai sfârșitul unei fraze, ci delimita

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o propun nici măcar lucrările de specialitate. 5. Semnele de punctuație 5.1. Punctul Este cel mai important semn de punctuație folosit În scrisul românesc. E vorba despre textele scrise cu chirilice, atât În limba slavă, cât și În românește. La Început, punctul marca nu numai sfârșitul unei fraze, ci delimita și propoziții din cadrul unei fraze sau chiar grupuri de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
cât și În românește. La Început, punctul marca nu numai sfârșitul unei fraze, ci delimita și propoziții din cadrul unei fraze sau chiar grupuri de cuvinte. În general, utilizarea punctului nu creează dificultăți, cum se Întâmplă În cazul altor semne de punctuație. Prezentăm În continuare câteva reguli ale utilizării punctului. Punctul marchează pauza care se face În vorbire Între propoziții sau fraze cu sensuri independente: „Săniile porniră Încet. Frigul creștea odată cu lumina” (M. Sadoveanu). În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
Întâmplă În cazul altor semne de punctuație. Prezentăm În continuare câteva reguli ale utilizării punctului. Punctul marchează pauza care se face În vorbire Între propoziții sau fraze cu sensuri independente: „Săniile porniră Încet. Frigul creștea odată cu lumina” (M. Sadoveanu). În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau frazelor care se află Între paranteze, se disting două situații: - când paranteza apare la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: „Numeralul ordinal Își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
schița lui Caragiale a reținut doar Îndemnul: «La Peleș! și mai iute!».” Uneori, se pot utiliza mai multe semne de exclamare, În funcție de caracterul emotiv al comunicării: „Atunci!!!! e-ngrozitor de spus!!!!!” (I.L. Caragiale). 5.4. Virgula Dintre toate semnele de punctuație, virgula este cel mai des Întrebuințată și, din această cauză, creează cele mai multe probleme. Conform Îndreptarului..., virgula delimitează grafic unele propoziții În cadrul frazei și unele părți de propoziție În cadrul propoziției. Virgula arată felul În care fraza și propoziția se despart În

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
sau linii de pauză: „Ia citește-mi-o și mie, zise Grigoriță cum stătea cu fața-n sus și căsca, să văd ce prostie ai scris” (C. Hogaș). 5.5. Punctul și virgula Punctul și virgula constituie un semn de punctuație care marchează, de obicei, o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă, dar mai mică decât cea exprimată prin punct. Punctul și virgula despart propoziții sau grupuri de propoziții care formează unități relativ independente În cadrul unei fraze. De multe

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
unei fraze. De multe ori, folosirea punctului și a virgulei rămâne la aprecierea scriitorului, căci pauza astfel notată ar putea fi marcată prin punct sau prin virgulă, fără ca sensul frazei să aibă de suferit. În general, utilizarea acestui semn de punctuație nu constituie prilejul unor erori de punctuație: Un râs; obrazul Învăpăiat; o piruetă fluturând fustele; altă gâlgâire sonoră de hohot; privirea strecurată cu nevinovată șiretenie pe sub gene (Beldescu, 1995, p. 174); Euforia după ’89 a fost generală; nu s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
și a virgulei rămâne la aprecierea scriitorului, căci pauza astfel notată ar putea fi marcată prin punct sau prin virgulă, fără ca sensul frazei să aibă de suferit. În general, utilizarea acestui semn de punctuație nu constituie prilejul unor erori de punctuație: Un râs; obrazul Învăpăiat; o piruetă fluturând fustele; altă gâlgâire sonoră de hohot; privirea strecurată cu nevinovată șiretenie pe sub gene (Beldescu, 1995, p. 174); Euforia după ’89 a fost generală; nu s-a mai Întrerupt curentul; caloriferele s-au Încins

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
au Încins miraculos; am primit apă caldă nonstop; la PECO Îți dădeau benzină cu 9 lei și nu te mai Întrebau de bon; la pâine nu mai arătai buletinul... (Funeriu, 1995, p. 255). 5.6. Două puncte Acest semn de punctuație are următoarea utilitate: anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, În genere mai mică decât pauza indicată de punct. Ele se pun atât la sfârșitul unei fraze, cât și În interiorul ei (Îndreptar

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
Semnele citării (ghilimelele) Ghilimelele au Început să fie folosite de prin secolul al XVII-lea, fiind create de către un presupus tipograf francez, Guillaume, de la care li se trage și denumirea. Guillaume a creat așa-zisele ghilimele franceze («...»). Acest semn de punctuație a fost extins apoi și În alte culturi, În diverse forme: englezii folosesc ghilimelele alcătuite dintr-un fel de virgule, plasate la „umărul” cuvintelor (”...”), În timp ce germanii au ales o altă formă grafică („...”), acest model generalizându-se și În cultura română

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
realizat o interesantă „colecție” de ghilimele: FIGURA!!!!! (p. 128) Dispersie dezarmantă În folosirea ghilimelelor (apud I. Funeriu, Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 123) 5.8. Linia de dialog sau de pauză Același semn de punctuație - un fel de cratimă dublă! - are două funcții diferite: - ca linie de dialog, marchează Începutul vorbirii fiecărei persoane care participă la discuție; - ca linie de pauză, redă pauza dintre diferitele părți ale propoziției, dintre propoziții sau fraze. Linia de dialog

[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]