2,886 matches
-
de tot și un copil greco-român nu s-a putut abține: Am scăpat și de data asta, mami! Mă rog, eu am convingerea că voi scăpa mereu, chiar dacă alții o pățesc, rar, ce-i drept, dar rău de tot. Din răcoarea avionului ieșim direct în căldura mediteraneană. Eu mă uit și caut din ochi smoala, pentru că sigur eram într-un cazan. Grecii ne salută prietenos, ne urează bun venit și ne doresc o vacanță de neuitat. Nu țin la formalități și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puțin umbroși privești marea prinsă în capcana stîncilor grecești, pline cu vile albe, strălucitoare, care mulțumesc zeului Soare pentru permisiunea de a exista pentru puțin timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
convinși că acolo era cu adevărat buricul pămîntului. Rămîn contrariat. Or fi grecii atît de ignoranți încît să nu știe că Florin Vitan, prefectul, este buricul pămîntului? Încep și eu să mă îndoiesc de unele adevăruri obținute fără demonstrații. În răcoarea muzeului îmi revin și visez că întreb și eu Oracolul din Delphi: Cu România cum rămîne? Doresc să știu puțin din viitorul nostru, al românilor și-s necăjit că nu mai funcționează oracolul. Apoi îmi revin și obțin și răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lasă bilete pentru pomenirea lor veșnică sau pentru rugă la Cel de Sus, ca să-i ajute. Stau pe un scaun, îmi plec capul și încerc să mă apropii de El, Atotputernicul. Căldura infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în ceață încă și mă las ușor în voința divină. După cîteva minute ridic ochii spre Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga, însăilez greoi. Minunea s-a făcut aproape imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane. O fi nordul aici? Înțeleg că vara este răcoare, dar iarna cum se face că-i mai blîndă decît aceea de la noi? Vaporașul înoată voinicește, oprește din insulă în insulă, lasă și ia puțini pasageri, mai lasă pachete, cutii și multe altele. Cele ce trebuiesc omului, lapte, bere, detergenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pasă de avertisment, eu sînt pasăre de zi, noaptea dorm, de cînd mă știu. Cînd am ajuns în Cuba, la reședință, am găsit în grădină un gazon ca un covor. Este o plăcere să mergi desculț, măcar cîțiva pași. O răcoare și o mîngîiere a tălpilor care te reconfortează. Pe ici, pe colo, vedeam niște găuri în pămînt, cu un diametru de 2-3 cm. Bine conturate și orientate pe verticală. Gîngănii, îmi spun nepăsător, poate șoricei. Zilele trec, trec și lunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
micuțe, Antilla și Guatemala. Villa Blanca, situată pe un platou puțin mai înalt, este o veche casă spaniolă, cu pereți din piatră, cu o terasă largă, ventilată în permanență de o briză domoală, cînd dinspre mare, cînd dinspre uscat. Era răcoare mai tot timpul și doar umiditatea, care depășea frecvent 85%, îți amintea că peste tine au trecut anii și că oasele tale au totuși multe beteșuguri ascunse. Mi se părea că în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu se vede, ceea ce nu sare în ochi nu există. Simțim strict atât cât putem exterioriza. În al doilea rând, ne aflăm în situația de a compensa prin evidențe grosolane ceea ce am pierdut în înălțime și subtilitate. Inten sitățile mute, răcoarea aspră a înălțimilor ne-au devenit străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
americani În campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă nici vara
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el curenți de convecție, cuptorul să poată coace, rând pe rând, pâinea, plăcintele și oala cu sarmale, pe măsura răcirii sale lente. Așa le-a folosit tradiția, mai mult decât ieftin, pentru om și Natură: cuptor și beci, dogoare și răcoare. Civilizația a preferat Însă scumpetea, aceea a unei mașini de gătit ca a bunicii, a unui cuptor Încălzit cu gaze ori electric, a unui cuptor cu microunde, respectiv a unui frigider - cu freon; ah! ozonul... Față de soluția tradițională, cu consum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
voi pune căștile pe urechi și microfonul dinainte, pentru alte vreo 40. Prietenul meu n’a găsit, pentru rubrica „Portret vorbit“, alt subiect decât pe complet toropitul de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
meu biped: Îngropat În pământ, bordeiul devine un fel de beci. Adică păstrează o temperatură constantă tot anul - anul vostru, al trăitorilor Într’o zonă tempe rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava; răcoare vara și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care rușii exportă vreo 20 de grade, dar sub zero... fără urmă de foc; pe când casa, bântuită de toate vânturile, trebuie musai Încălzită. Și, doar cu câteva găteje, locatarul bordeiului poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
principiu de mecanică pentru care Cristi a picat un examen, „momentul de inerție“, mă plimb dezinvolt pe muchea gardului Radioului ieșean privindu-vă, s’am ce năduf vărsa În fața microfonului. Dar, acum, vă iert, povestindu-vă cum am băgat În răcori un peștișor acolo, În laboratorul lui Cristi. Unul cam prostuț cu gramul lui de creier, dar - deocamdată - paradoxal de isteț. Pentru că, „deținut“ Într’un borcan Închis ermetic, ca nu cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puțin așa a arătat analiza apei... Simplu, mi-a simțit biocâmpul, care nu poate fi ecranat decât de distanță. Cristi a fost atunci diabolic: Apropiindu-i alt peștișor, din aceeași specie, concurentul la hrană adică, l’a băgat iarăși În răcori. Dar, dezamăgire: Apropierea unui rac nu l’a impresionat deloc: acela se hrănește cu cadavre... În sfârșit, Cristi, care se ținea departe știind că are un biocâmp „pisicesc“, s’a apropiat, Întru groaza peștișorului. Care și-a revenit abia după ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
traversează ditamai bulevardul provocând scrâșnetul frânelor, niște veverițe - sunt animale antropofile - cam negricioase. Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la „Eternitate“ (una de doar 7 ani totuși) - nu de tot, că e prea multă răcoare acolo - care beneficiază din plin de poluarea orașului, doar ca să vedeți o turmă de veverițe care o fac pe cioclii, inclusiv prin culoare: negre de tot Ghidușia le-a rămas Însă, ca și isețimea de tip Chip & Dale: s’au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la nouă nuci, iar din cenușa lor se face o leșie în care bolnavul se scaldă de mai multe ori. Se mai poate folosi și rădăcina de ștevie, fiartă în lapte dulce, și apoi lăsată o zi întreagă undeva la răcoare. Rezultate bune dă și băutura de rachiu în care a stat trei zile rădăcină de aloe. Gâlci. Se mănâncă hrean și se bea rachiu. Ca să spargă se înfășoară în jurul gâtului bostan prăjit cu untură de porc. Gușă. Ața cu care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în mormânt Ori te-ai pus cu rădăcină ca să mă baji în țărână, în țărână sub pământ, unde n-am fost de când sunt. Doamne la inima mea este-un râu și-o fântânea, Râul ține de dor mare, fântâneaua de răcoare. Râu-mi ține de urât, fântâneaua de dor mult. Inimă supărăcioasă, mor și nu te văz voioasă. Că mi-i dor și că mi-i jele de tinerețile mele Ce le-am petrecut cu jele. Cu jele și cu năcaz
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vorbe rele. Dar Dumnezeu mare Sfânt, O trimis ploaie și vânt. Cărărușa-o dezgrădit, Eu cu mândra m-am iubit. Bocet după mamă Dragă măiculița mea, dragă dacă aș putea în chimniță te-aș băga. Și te aș ține la răcoare,și te-aș sădi ca pe-o floare. Te-aș sădi în grădiniță, ca să am și eu măicuță. Satu’ nost’ câtu-i de mare, n-am la cine facu-mi cale, Satu’ nost’ câtu-i de lung, n-am la cine să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare 24. Când ar părea că satul trebuie să adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul sună pe dealuri, carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă cu aripe recori 90. Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
La satul meu gândesc mereu Și tare-mi este dor de el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la găini, la rațe, la gâște. Să duc și să aduc mieii la păscut și să-i priponesc din loc în loc, să aibă iarbă proaspătă și bună! Să caut ouăle în cuibare și să le aduc în odaia mare, la răcoare, într-un lighean. Să dau apă și lături la porc și să fierb altele, din barabulele vechi și urluială pentru ziua următoare. Să tai lemne că adusese tata niște crengi uscate din prundul Moldovei și mă îndemna să fac "zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a relatat, ca pe un fapt divers și "programul" Lui dintr-o zi obișnuită. Când mai sunt câteva ceasuri până la ziuă, iese la plimbare prin pădure, pe poteca dinspre Vovidenie. Merge singur, tăcut, încet, adâncit în lumea gândurilor sale, în răcoarea și roua dimineții, înaintea nașterii unei noi zile. După această plimbare se întoarce acasă și lucrează până la micul dejun. Micul dejun îl ia târziu, pe la orele zece-unsprezece. Apoi se odihnește puțin sau, uneori, primește pe câte cineva venit anume. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare I Ani În șir colindasem Împrejurimile mânat de tot felul de treburi de zi cu zi, fără să iau aminte la vreo Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. În primăvara aia am auzit prima dată de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]