3,125 matches
-
de apartament, s-a încuiat în camera ei, a refuzat să meargă la plimbare. Nu se gândea deloc la prof, ci pur și simplu vizita lui neanunțata la București o enervase. Totul fusese atât de imprevizibil, că nu mai avusese răgazul să se simtă stingherita măcar. Asta fusese de fapt și intenția ei. Nu voia să simtă nici macar milă pentru acel obsedat sexual care plecase deja în provincie în căutarea unor noi cuceriri, si începu să-și găsească scuze pentru jocul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga mea ființă este insultată, cum răcoarea singurătății îmi zdruncină trupul, ca și când exact în clipa aceea aș fi fost alungată din propria mea casă, fără a mi se da răgaz nici pentru a mă îmbrăca. Iat-o că se apropie, iar el o roagă să îi scoată termometrul din gură, cu zâmbetul unui copil care i-a făcut mamei sale un cadou, însă, în ciuda faptului că aproape înghițise termometrul, temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
câtă înțelegere și exprimare de sine ca femeie a putut ajunge Marilena prin arta ei. M-a împăcat însă bucuria surorității de fond, aerul familiar al ideilor-cuvânt și al ideilor-imagine. Pentru o clipă, am avut calda iluzie că avem forța, răgazul, curajul să generăm forma autentică a feminismului, cea creativă. În lumea poeziei și criticii de artă, o întâlnire asemănătoare a fost și cea cu Magda Cârneci. Celelalte întâlniri nu au avut loc dincolo de cercul asumat al teoreticienelor feministe, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dat. De ce? Întrebarea de bun-simț este, desigur, „dar cine te-a oprit?”. Și eu am crezut că din drumul acela nu mă poate opri nimeni. Adevărul este că m-au oprit mai multe. Aș fi avut nevoie, evident, de un răgaz substanțial pentru a vedea cum „lucrează” teoria... Voiam, de exemplu, să văd cum s-ar putea extinde ideea de convenabilitate în etica politică. Ar fi fost minunat dacă aș fi putut să-mi dezvolt un câmp de cercetare, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ofere un concediu mai extins de îngrijire a copilului, un salariu patern și o pensie paternă. În privința pensiei paterne, primul căruia i-aș acorda-o, cu valoare simbolică, ar fi exact inițiatorului acestui proiect. În acest fel, i-aș oferi răgaz de meditație asupra consecințelor propriei creativități legislative. * Proiectul legii împotriva avortului și contracepției este mult mai radical decât decretul lui Ceaușescu fiindcă nu admite excepții nici pentru cazuri de viol, de pereclitare a sănătății și vieții materne sau limită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
făcut o favoare. Prezența animalelor de companie este strict interzisă în această stație. ― Jones nu e un animal de companie, ci un supraviețuitor. Îl scărpină după ureche. Așa cum îi făgăduise, Ripley fu gata numaidecât. Burke rămăsese afară, profitând de acest răgaz pentru a studia rapoartele. Când femeia ieși, se miră de metamorfozarea ei. Tenul nu-i mai era palid, iar expresia amarăciunii dispăruse odată eu mersul șovăitor. Dârzenie? se întrebă el pe când se apropiau de coridorul principal. Sau poate era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nimeni, răspunse Hicks cu fermitate. Plecăm. Ripley îi întâlni privirea, dădu din cap și se așeză. O luă pe Newt de umeri și fetița i se cuibări la piept. ― Ne-ntoarcem acasă, draga mea. Decizia fu luată. Hicks își oferi răgazul de a cerceta interiorul blindatului. Cu stricăciunile provocate de începutul de incendiu și perforațiile datorate acidului, mașina era o epavă. ― Să adunăm ce mai putem lua. Hudson, ajută-mă să-l ridicăm pe locotenent. Comtehul aruncă un ochi scârbit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
săi. Se uită la ceas, al cărui cadran era ușor luminat. Întârzia. Palid și obosit, încercă să înainteze mai repede. * Ripley își sprijinise patul armei de obraz și se străduia să asimileze instrucțiunile caporalului. Își dădea seama că nu aveau răgaz și că trebuia să folosească această pușcă, dar nu va putea să-i ceară explicații complementare. Și Hicks nu ar fi putut fi mai răbdător: rezumă în două minute un curs complet de mânuire a armelor. Infanteristul stătea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
retrase, împleticindu-se. Ușa se deschise. Cei care se găseau în prima sală nu auziră șuieratul caracteristic al unui spin năprasnic. Grenadele lui Vasquez degajaseră coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată suda ușa, dar nu dispuneau decât de un răgaz de câteva minute. Această acalmie era mai curând simbolică. Caporalul își ridică arma, gata de a întâmpina asaltul final. Ușa se bombă în centru, izbită de ceva din culoar. La un al doilea impact, metalul scrâșni și ușa începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți erau conștienți că ea nu le acordase decât un scurt răgaz și că erau prinși în capcană. Vasquez dădu capul pe spate și privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
extremitatea pasajului din stânga, se ridica un puț strâmt de aerisire la un unghi de aproximativ patruzeci și cinci de grade. Newt stătea la baza lui și le făcea semne cu disperare. ― Aici! Pe-aici trebuie să urcăm. Profitând de acest răgaz nesperat, Ripley studie pasajul. Ascensiunea va fi dură, dar rapidă. Extremitatea sueprioară a puțului era marcată cu un cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
concepuse încălca probabil peste douăzeci de reglementări de securitate militară; dar nu la asta se gândea ea acum. Nu se pregătea pentru o inspecție și nu avea cine să-i spună că planul ei era periculos și irealizabil. Profitând de răgazul oferit de pilotarea navetei de către Bishop până la stație, ea asamblase vibratorul lui Hicks și un aruncător de flăcări. Rezultatul era o armă hibridă, masivă și dizgrațioasă, dar cu o putere de tir redutabilă. Poate că-i va permite să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lângă alta. Să fie de vină sărbătorile cu iz de brad, în iminență de-a mă copleși? Mă îndoiesc. Mai degrabă e amestecătura asta de amintiri, mai ales a celor din copilărie și adolescență, ce nu-mi dau pace, nici răgaz, nici mântuire! Mă văd, ba copil, la Belcești, minunându-mă de farmecele devoalate inocent de Profira, sau urmărind cu sufletul la gură, cum se tot îmbracă și dezbracă mama, probând voluptoasă (avea 30 de ani!Ă rochițe spumoase aduse cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voie. Cât oare din măreția binemeritată a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adevăr, trăiau timpuri grele și altele nu tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni o paște bătrânețea, „acest șoarece care roade verbul a fi”, cum se exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește de existența lui Dumnezeu, cugetă: iar dacă el cugetă, există; există, de acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ghes să plecăm. Să ne luăm deci rămas bun, căci dacă toate drumurile duc la Roma, înspre care, de fapt am pornit, nu toți călătorii ajung acolo. Se sculară în picioare. — Să ne scrieți - spuse emoționată doamna Potoțki. — într-un răgaz oarecare, cu siguranță o vom face - răspunse Metodiu. — Să aveți grijă de hoții de drumul mare. Cu recolta slabă de anul acesta, s-au înmulțit peste măsură - zise pan Bijinski. — Să vă-mbrăcați gros până treceți Polonia, să nu răciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un mic răgaz pentru a ne primi și asculta păsurile. Nu vom uita aceasta niciodată. Frumos vorbești, padre Metodiu - zise uimit papa. Să aibă acele ținuturi din care-ați purces așa școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa Ars Amatoriei. Chiar dacă nu toate episoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar fără de care imperiul dumneavoastră n-ar fi căpătat strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu încurajat - îmi vine să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți, să mai stați la un pahar de vorbă, să vă - mă iertați - mângâiați legitimele femei, să vă faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
interesează În special documentele... — Documentele? — Da, cele pe care domnul Nemuro urma să i le dea În dimineața aceea unui tînăr funcționar În stația S. — Aha, Tashiro presupun. Mă duc să-l chem. Fără să-mi lase vreo secundă de răgaz să mai zic ceva, directorul se ridică brusc de pe scaun și Împinse cu mîna, lovind În același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
simplu nu-i plăcea să-l Întreacă alții. — Ce-l pasiona mai mult În ultima vreme? — Atunci... păi... parcă zicea că vrea să ia examenul de operator radio comunicații, treapta a doua... Ori de cîte ori avea un moment de răgaz, mai bătea ceva cu degetele... — Radiocomunicații? — Dacă lua treapta a doua, zicea el, se putea Îmbarca pe un cargou mare și atunci leafa Îi creștea de trei ori, după socotelile lui. Dar el Întotdeauna vindea pielea ursului din pădure... — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]